Civilizatia minoica, misterioasa si fascinanta

Creta: insula vesnic scaladata in razele soarelui si stropii purtati de vant dinspre talazurile Mediteranei. Un petec de pamant (250 kilometri lungime si 50 km latime maxima) la rascrucea drumurilor ce unesc Europa, Africa si Asia Mica. Un loc de intalnire pentru navigatori si civilizatie deopotriva, zguduit adesea de catastrofe naturale, ori de navaliri straine, teatrul unor lupte crancene, perpetuate de-a lungul istoriei, incepand cu invazia aheenilor (sec XIV i.Hr.) si terminand cu cea nazista (1941).

Influenta civilizatiei minoice

Aceasta insula a fost leaganul uneia dintre cele mai fascinante civilizatii mediteraneene antice. Creta minoica poate fi numita, pe drept cuvant, o lume a frumosului, a armoniei si a rafinamentului.

Unii istorici incearca sa explice nasterea si rapida maturitate a civilizatiei de aici ca rezultat a influentelor egiptene, sumeriene si feniciene. Altii spun ca aceste influente au avut un rol minor, fiind repede asimilate. Adevarul ca descoperirile arheologice demonstreaza ca aceste influente au avut un impact superficial, probabil cultura si civilizatia cretana datorand mult mai multe unei civilizatii necunoscute.

Desi muntoasa (cel mai inalt varf din Muntii Ida atingand 2456 m) si dispunand de zone putine fertile, insula beneficiaza de o clima care permite cultivarea vitei de vie, a maslinilor, a smochinilor si cresterea vitelor. Existau in Creta zacaminte de cupru, ba chiar aurifere. Locuitorii erau buni agricultori, mestesugari si iscusiti navigatori, ceea ce explica situarea oraselor pe coasta, Cnossos, Phaistos si Mallia fiind porturi celebre in lumea antica.

Istoria civilizatiei minoice

Istoria civilizatiei minoice, a carei descoperire se datoreaza lui Sir Arthur Evans, este inca insuficient cunoscuta, aparitia ei ramanand invaluita in mister, iar perioadele  de brusca inflorire fiind adesea intrerupte de cataclisme care distrugeau aproape complet societatile din momentele respective, fara a le impiedica refacerea ulterioara. Iata o scurta prezentare a etapelor:

Palatul din Cnossos

1)4000-2800 i.Hr.: cele mai vechi urme de civilizatie, o societate neolitica, inapoiata atat tehnic cat si cultural;

2)2800-2500 i.Hr.: apare metalurgia aramei. Centrele principale au fost descoperite in estul insulei (totul se datoreaza unei migratii din Asia Mica);

3)2500-2000 i.Hr.: cultura minoica timpurie-incepe epoca bronzului si se consolideaza structura societatii sclavagiste. Vasele de piatra slefuita si argila, bijuteriile de aur, sigiliile, armele de bronz dovedesc o tehnologie superioara celei din Grecia Continentala, din insulele Marii Egee sau din Asia Mica. Se foloseste scrierea pictografica;

4)2000-1900 i.Hr. perioada constructiei simultane a marilor palate din Cnossos, Phaistos si Mallia,capitalele celor trei mari regate din insula, aparute la inceputul mil.II i.Hr.

5)1900-1700 i.Hr.: apogeul culturii minoice mijlocii-se generalizeaza metalurgia bronzului si roata olarului, se cristalizeaza definitiv stratificarea sociala in regatele de pe insula. Palatele sunt impodobite luxos, flota cretana domina Mediterana Orientala, in materie de razboi si o concureaza pe cea feniciana, in privinta comertui. Scrierea pictografica este abandonata si se adopta scrierea numita Linear A.

6)1700-1600 i.Hr.: o catastrofa (un seism) distruge flota, asezarile, porturile si toate marile palate, in jurul anului 1700 i.Hr.insula nu isi revine timp de 100 de ani;

7)1600-1500 i.Hr: reincepe perioada de inflorire si prosperitate. Marile palate sunt reconstruite intr-un stil arhitectonic nou si prin metode foarte avansate pentru acea vreme, dar sunt distruse iarasi de o catastrofa naturala prin anul 1500 i.Hr..De data aceasta redresarea este mult mai rapida.

8)1500-1400 i.Hr.: unificarea celor trei regate sub sceptrul dinastiei Minos din Cnossos. Aparitia carului de lupta si a calului (aduse din Orientul mijlociu), inventarea scutului in forma de 8 si a sabiei lungi (rapiera). Reconstruirea partiala a flotei, crearea unor splendide opere de arta-apogeul civilizatiei minoice tarzii si al metalurgiei bronzului in Creta.

Asezari importante: Cnossos, Gurnia, Palaicastro. Colonii si contoare comerciale (agentii de schimb) cretane pe toate coastele Mediteranei, ajungand pana la tarmurile Atlanticului, cele ale Marii Negre si chiar Orientul Indepartat;

Femei cretane

9)1400-1200 i.Hr.: invazia aheenilor, veniti din Grecia continentala. Creta devine o parte a lumii miceniene, dar izbuteste sa-si pastreze autonomia politica si originalitatea culturii. Populatia se elenizeaza doar superficial, palatul din Cnossos este jefuit si partial distrus la inceput, se introduce scriarea lineara B, alaturi de cea de tip A.

Invadatorii sunt uimiti si impresionati de superioritatea culturii cretane, a tehnicii de constructie a palatelor si a navelor, de prelucrarea a metalelor si ceramicii, de stilul operelor de arta, al imbracamintii si al ceremonialului de la curte. Ei adopta aceste noutati sfarsind prin a fi asimilati, a se modela dupa obiceiurile celor cuceriti, ba chiar a le raspandi pe continent. Creta nu este o colonie, urmele micenienilor fiind intalnite mai ales la Cnossos, unde aveau o garnizoana puternica.

10)1200-1100 i.Hr.: dorienii, un trib alungat din Peninsula Balcanica, patrund in Grecia continentala, distrugand in parte civilizatia miceniana, apoi ocupa intreaza Creta. Noi invadatori aduc cu sine metalurgia fierului si brutalitatea marilor invadatori: palatul din Cnossos este nimicit pana la temelii iar populatia autohtona decimata. Splendida civilizatie minoica dispare definitiv din istorie.

Legenda 

Fiind atat de frumoasa, pe aceasta insula au fost plasate o serie de legende, apartinand mitologiei grecesti. Se spune ca preschimbandu-se intr-un taur urias, Zeus a rapit-o pe fiica regelui Feniciei, frumoasa Europa si a dus-o in Creta.

Aici Europa a nacut doi baieti, Minos si Radamante, apoi, dupa ce a fost parasita de stapanul Olimpului, s-a casatorit cu Asterios, regele insului. La moartea acestuia, cretanii l-au proclamat rege pe Minos, dar numai dupa ce tanarul si-a dovedit originea divina cerandu-i unchiului sau, Poseidon, zeul apelor, sa-i trimita din adancuri un taur alb.

Teseu ucide minotaurul

Poseidon i-a implinit ruga, poruncind insa ca taurul sa-i fie jertfit tot lui, pentru a se reintoarce in mare. Viclean si lacom, Minos a ascuns taurul, jertfind un animal oarecare, ceea ce l-a infuriat cumplit pe unchiul sau. Neputand sa se ia de fiul lui Zeus, Poseidon a pregatit minutios razbunarea. Si a lovit cand toata lumea se astepta mai putin. La nunta lui Minos cu Pasifae, una din fiicele Soarelui, Poseidon a vrajit-o pe mireasa, facand-o sa se indragosteasca de taurul alb.

Curand Pasifae a dat nastere unui monstru cu trup omenesc si cap de taur, care se hranea numai cu carne de om. Pentru a scapa de fiara, regele Cretei l-a chemat pe faimosul arhitect ateniana Dedal, cerandu-i sa construiasca labirintul. Aici si-a inchis fiul numit de toti , Minotaur.

Aici, monstrul primea un tain zilnic, compus la inceput din osanditii la moarte si prinsii in razboaie, mai apoi, cand cele doua surse au secat, din tineri (baieti si fete) trimisi ca tribut de diverse cetati din Grecia.

Pana la urma lumea a scapat de cosmar multumita lui Teseu, eroul atenian, fiul lui Poseidon. Acesta, ajutat de fiica lui Minos, Ariadna si Dedal l-a rapus pe Minotaur si a reusit sa iasa din labirint fugind apoi cu Ariadna.

Suparat Minos i-a azvarlit pe Dedal si pe Icar, fiul acestuia, in labirint. Aici acestia si-au confectionat aripi din pene si ceara si au zburat spre Grecia. Pe drum aripile le-au fost topite de Helios, pentru ca Icar se aporpiase prea mult de soare, si s-au prabusit. Taurul alb al lui Poseidon a fost prins si ucis de Hercules.

Mitul transmite de fapt un obicei al cretanilor, taurul fiind considerat un animal sfant care avea legatura cu Soarele (obicei transmis din Egipt, unde taurul era simbolul lui Ra). Imaginea minotaurului este prezenta foarte des in Creta si denota o infratire a omului cu animalul fiind, cel mai probabil, un obicei ancestral.

Populatia. Origini si obiceiuri 

Din punct de vedere antropologic, oamenii Cretei minoice apartineau unui grup diferit de cele din Grecia continentala ori insulara, Egipt si Orientul Mijlociu, constituind o populatie interesanta si redusa numeric, care s-a pastrat pana azi in insula.

Palatul lui Minos

Caracteristicile sale in antichitate erau: statura putin mai inalta decat a egiptenilor (insa rareaori depasea 1,65 m), trupurile si membrele zvelte, trasaturi de o finete si o gingasie uimitoare.

Fizionomia tipica si astazi cretanilor (chipul oval, alungit, barbia retrasa, fruntea inalta si inclinata, nasul drept, mai curand etrusc decat grec, ochii mari denotand vivacitate si o inteligenta deasupra mediei) se completeaza fericit cu o carnatie in mod normal alba, dar adesea puternic bronzata, contrastand cu parul bogat si negru.

Barbatii nu erau foarte puternici, compensand forta fizica printr-o agilitate remarcabila. Femeile erau frumoase si delicate. Friedrich Matz in a sa lucrare Kreta, Mykene, Troja le descrie astfel :„Ochii mari, intunecati, te privesc cu naturalete, inteligenta si parca o ironica mirare, de sub sprancene desenate cu finete. Buze mici, viu colorate, nas indraznet, usor ridicat si o barbie delicata alcatuiesc impreuna un profil deschis. Gatul, lung si zvelt, poarta capul cu o siguranta de sine si o gratie desavarsita”.

De unde a venit aceasta populatie cu asemenea trasaturi? Nu se stie exact. Cunostintele si originalitatea civilizatiei sunt remarcabile.

Faimoasa parisianca cretana

Originile Cretei minoice se manifesta in toate aspectele care definesc o civilizatie: de la cele mai marunte, ca vesmintele si podoabele, pana la arta, mod de viata, organizare sociala, ceremonial de curte si religios, tehnica de construire a corabiilor si cladirilor, arme si conceptia de intrbuintare a lor etc.

Vesmintele barbatilor erau simple si functionale: cizme inalte  si un fel de fusta scurta sau sort despicat intr-o parte sustinut de un cordon de piele. Nu aveau nimic care sa le acopere bustul.

Vesmintele femeilor erau mult mai variate si neasteptat de elegante. Pentru fiecare tip de activitate ori situatie aveau un anumit tip de costum, in general, compus din fusta lunga sau scurta si o bluza care lasa sanii la vedere.

Podoabele erau esentiale pentru toata lumea, de la cei mai simpli pana la cei mai bogati.

Elemente de cultura

Ceramica cretana era depasita in maiestrie doar de cea egipteana. Avea motive geometrice, florale si animaliere de culoare rosie, galbena sau alba pe fond negru (celebrul ramane „vasul cu caracatita” de la Gurnia).

Pictura este superioara artistic celor contemporane cu ea. Naturaletea figurilor si redarea lor in miscare da o nota de prospetime culturii cretane, ce poate fi intalnita doar in secolul de aur al lui Pericle. Arhitectura este cu atat mai interesanta, cu cat este unicat in lumea acelor timpuri.

Vasul cu caracatita

Oamenii civilizatiei minoice au fost primii constructori de nave din istoria Mediteranei. Silueta zvelta, lunga si ingusta, osatura rigida si rezistenta, carma cu pana (spre deosebire de ramele -carma din lumea mediteraneeana) si cele doua catarge cu cate o vela mare raman caracteristice navelor de razboi cretane. E cel putin ciudata folosirea celor doua catarge (pana in sec X d.Hr. s-a folosit exclusiv un catarg de catre toate popoarele de navigatori) si faptul ca navele comerciale difereau total de cele de razboi!

Aruncand o privire si asupra armelor de razboi trebuie subliniat ca, desi aveau arcuri, nu le foloseau in lupta. La fel si carele de razboi. Ideea lor despre lupta era profund dreapta si cavalereasca ca si ideea de viata: „Traieste si lasa si pe altii sa traiasca”.

Cretanii nu si-au dorit sa cucereasca pe nimeni din simplul motiv ca aveau tot ce le trebuie pe insula si faceau un comert foarte bine pus la punct cu toate popoarele vremii.

Societatea aceasta pasnica, preocupata mai mult sa creeze decat sa distruga, a incercat sa faca fata invidiei celor din jur. Unii au acuzat civilizatia minoica de decadenta. Nu se poate vorbi de asa ceva in cazul unei populatii care a renascut practic de doua ori, in urma unor catastrofe naturale, din propia cenusa. Faptul ca nu au fost interesati de razboi si armele erau mai mult un mijoc de distractie decat de cucerire, releva o societate superioara.

 De asemenea rolul femei, considerat de unii exacerbat, provine din cultul zeitei mama din Paleolitic.

Femeile participau la toate activitatile barbatilor, inclusiv vanatoarea si acrobatiile cu tauri si unaeori mergeau pe mare alaturi de acestia. Femeile erau un simbol al frumosului si nu o unealta care merita sa fie exploatata. De asemenea, zeitatile minoice au fost la inceput de origine feminina: zeita muntelui, a pamantului, a marii, a arborelui etc.

Din nefericire, cretanii au fost singurii, din bazinul mediteranean care gandeau astfel. Prea putin numerosi, prea inaintati moral, prea delicati, atat ca indivizi, cat si ca societate, oamenii din „tara regelui Minos” n-au putut face fata lumii brutale din jur. Au lasat in urma cateva mosteniri importante si multe intrebari fara raspuns. Scrierea linear A , daca va fi descifrata, va putea da o solutie.

In cocluzie, putem spune ca civilizatia minoica, unica prin rafinament si mod de gandire, a fost edificata intr-un timp extrem de scurt, dorind parca sa arda etapele. Probabil influenta culturilor cu care a venit in contact (ipoteza cu din ce in ce mai putini adepti) sau, mai plauzibil, mostenirea unei populatii necunoscute venite din Asia Mica sau contactele cu faimoasa Atlantida au grabit aceasta societate. Un lucru este cert: Creta minoica a fost una din cele mai frumoase aventuri ale rasei umane si civilizatia ei, desi nu a avut viata lunga, ramane un punct luminos in zbuciumata istorie a omenirii.

Bogdan

Per aspera ad astra