Maiestatea sa TIGRUL

Felinele de genul PANTHERA precum leul, leopardul, jaguarul sau pantera zapezilor formeaza un grup de carnivore mari, impresionante prin infatisarea si forta lor, dar nici una dintre speciile amintite nu se compara ca aspect, putere, agilitate, eleganta si poate ferocitate, cu TIGRUL (Panthera tigris). Acest stapan al padurilor si al junglelor asiatice, contestat doar de catre om, este cea mai mare felina actuala, fiind singura cu blana vargata.

RASPANDIREA

Odinioara, tigrul traia pe un areal imens, care incepea din Turcia, continua in Caucaz, Persia, Afghanistan, India, China, Peninsula Coreeana, si ajungea, in nor, pana in taigaua siberiana. In regiunile din sudul Asiei, cobora pana in Cambodgia, Vietnam, Thailanda si arhipelagul Sondelor Mari.

Din pacate, situatia actuala a acestui magnific vanator solitar, cu  simturi exceptionale , este tragica. Daca astazi inca mai exista vreo 2.000 de exemplare libere in natura-adica mai putine decat cele prezente in gradinile zoologice-s-ar putea ca specia sa dispara pana in anul 2025.

LA UN PAS DE DISPARITIE

Marelui naturalist francezGeorge-Louis Leclerc, conte de Buffon(1707-1788), i se pot ierta, fara nici o indoiala comentariile facute asupra tigrului in Histoire Naturelle des Quadrupedes, formulate intr-un stil elegant, dar lipsite de temei stiintific si chiar dorinta, ciudata totusi, ca acest animal feroce sa dispara cat mai repede. In veacul al XVIII-lea, naturalistii avusesera ocazia sa vada tigri doar in custile menajeriilor si abia la inceputul secolului XX-lea, cativa zoologi au incercat sa observe tigrii in mediul lor natural. Primele rezultate au fost publicate in anul 1910. In anul 1917 au aparut primele fotografii cu tigrii in mediul lor natural, iar in 1927, apare la Londra, cartea lui F.W.Champion, With a camera in tiger-land. Cum cei mai numerosi tigri se aflau in jungla indiana (tigrul bengalez, Panthera tigris tigris) asupra lor au fost facute studii aprofundate, de durata, in perioada anilor 1960-1970. Masacrarea acestor animale de catre vanatori ajunsese si ea la apogeu in acea perioada.


ULUITORUL FAST AL VANATORILOR PRINCIARE

In urma cu o suta de ani, mii de tigri traiau pe continentul asiatic. Daca azi specia este in pericol, singurul responsabil este omul. Nu exista o explicatie logica a urmaririi si uciderii acestui animal. Motivatia principala a fost ca tigrul poate omora animalele domestice si uneori chiar omul. Au fost asemenea intamplari, foarte rare, care au capatat proportii legendare (mai ales in India).

In mod obisnuit tigrul nu ataca omul, evitand intalnirile cu el. Cei care o fac sunt animale cu comportament aberant, ranite sau batrane, incapabile sa mai vaneze, omul fiind o prada facila. Daca eliminarea acestor exemplare este justificata, mai greu se pot explica marile vanatori, organizate cu un fast uimitor  si la care o intreaga curte il insotea pe maharajah si ii urmarea ispravile. La o vanatoare din secolul al XIX-lea, a  unui mare vizir, au participat 600.000 de persoane, 800 de elefanti si 10.000 de haitasi calare. Pe langa pusti, vanatorii aveau la dispozitie si un numar de tunuri. Este greu de imaginat o  astfel de expeditie care strabatea marile savane, cu ierburi foarte inalte, de trei metri, intr-un zgomot asurzitor de instrumente de percutie si impuscaturi, pentru a speria salbaticiunile si a le mana spre pustile vanatorilor cocotati in baldachinele de pe spinarea elefantilor. Chiar daca nu toate expeditiile reuneau o asemenea armata  de haitasi si servitori, cele mai multe aveau totusi cateva sute de oameni si se incheiau cu impuscarea a 20-30 de tigri.

CEL MAI MARE TIGRU

Dintre cele opt subspecii stabilite de zoologi, cea mai mare si mai puternica  este Panthera tigris altaica. Aceasta traieste in taigaua siberiana, fiind considerata prototipul speciei. Un exemplar, prins si impuscat in Ussuri, masura de la  bot pana in varful cozii aproape patru metrii (3,96 m). Acest magnific animal, lucru destul de curios, cantarea doar 227 kg, adica nu mai mult decat un tigru bengalez (Panthera tigris tigris) de numai trei metri. Daca este clar ca talia tigrilor se diminueaza pe masura ce ne indreptam spre regiunile tropicale  din sudul Asiei, disputele intre vanatori pe tema marimii tigrilor nu lipsesc, fara a contesta  insa dimensiunile fenomenale ale unor exemplare doborate de vanatorii rusi in taigaua siberiana. Rowland Ward, un celebru preparator de trofee, la al carui talente au recurs si cativa vanatori romani, precum Dimitrie si Nicolai Ghica-Comanesti, in cartea sa, Records of big game, publicata la Londra in anul 1922 atribuie recordul mondial unui exemplar de tigru bengalez care masurase 3,76m. Tot Rowland Ward mentioneaza un exemplar care a  cantarit 294kg, da cel mai greu tigru impuscat a fost atribuit maharajahului din Nepal, care a cantarit 320 kg. Astazi recordul este detinut de un tigru siberian de 384 kg, dar acestea sunt exceptii  deoarece, in medie, un tigru mascul poate sa cantareasca 180-225 kg., iar femelele, intotdeauna mai mici, au intre 100 si 160 kg. Inaltimea la greaban a tigrului este cuprinsa intre 90-100 cm, iar grosimea antebratului poate depasi , la exemplarele mari , 50cm.

PERFECTIUNEA SIMTURILOR

Animal de prada care vaneza noaptea, tigrul isi localizeaza victima folosindu-si ochii si urechile. Ochii sunt proeminenti, cu pupila rotunda, care poseda un strat de celule reflectorizante si camp vizula larg. Irisul are culoarea galbena ciudata. Noaptea, in bezna junglei, ochii tigrului lucesc ca niste beculete, a caror culoare se schimba de la rosu portocaliu la albastru -verzui. La fel de performant este si auzul, animalul fiind capabil sa perceapa sunetul unei crengute care se frange la o distanta de 100m, dar si sunete pe care urchea umana nu le poate sesiza. In ceea ce priveste mirosul, parerile specialistilor sunt impartite. Tigrul isi marcheaza teritoriul atat vizual, cat mai ales olfactiv, dar uneori este incapabil sa descopere un hoit dupa miros.

MEDIUL DE VIATA

Tigrul este o specie cu mari posibilitati de adaptare, fiind capabil sa suporte iernile siberiene si zaduful junglei tropicale, dar teritoriul sau trebuie sa indeplineasca trei conditii: sa fie populat din abundenta cu specii de vanat mare, sa existe o apa si sa aiba locuri de adapost convenabile. In nord, in Siberia Orientala, traieste atat in padurile de foioase si conifere, cat si in zonele acoperite cu tufisuri de pe versantii muntilor, pana la 2000m altitudine. In sud frecventeaza toate tipurile de paduri: de la paduri tropicale umede la zone de mangrove, si din jungla uscata la padurile mereu verzi; in Himalaya poate urca pana la 4000 m altitudine.

Este un animal care ramane timp indelungat in acelasi terioriu, iar suprafata acestuia este in functie de abundenta prazii. In regiunile cu o fauna bogata din India, un mascul se poate multumi cu un teritoriu de 55 km patrati, femela stapanind o zona ceva mai mica. Cand insa vanatul este putin, suprafata teritoriului pe care il patruleaza, poate sa ajunga si la 2-3000 kilometri patrati. Capabil sa strabata distante considerabile pe uscat, tigrul inoata cu usurinta si, uneori, traverseaza brate marine, chiar si de 7-8 km latime.

LA VANATOARE

Vanator nocturn si solitar, tigrul iese la vanatoare mai ales dupa apusul soarelui. Lista victimelor sale este lunga si diversa. In India cad prada mai ales ierbivorele mari printre care preferate sunt cateva specii de cerbi pe care le ataca noaptea cand ies la pascut. Aceste ierbivore, daca sunt in numar mare, reprezinta circa 80% din hrana tigrului. Lor li se adauga si gaurul, un animal mare si ceva mai greu de doborat, care poate invinge uneori, dar acest lucru nu se intampla prea des. De altfel, tigrul ataca cam tot ce-i iese in cale: mistreti, pui de elefant si chiar rinoceri. Cand prada mare lipseste el se multumeste cu rozatoare mici, pasari, broaste si chiar pesti care trec prin preajma sa atunci cand se racoreste in apa. In perioadele mai dificile nu refuza hoiturile. Desi prefera animalele salbatice, mai ataca uneori si animale domestice, care pasc in preajma teritoriului sau, dar, de obicei, doboara doar animalele care s-au indepartat de turma. Tigrul parcurge intr-o noapte pana la 20 de km, sa-si gaseasca prada. Cand o descopera, ramane la panda, aproape nemiscat, incercand sa se tarasca spre ea sau asteapta ca aceasta sa se apropie. Apoi declanseaza un atac fulgerator. Daca atacul esueaza, tigrul nu-si mai urmareste prada, pornind in cautarea alteia. Multe atacuri se soldeaza cu esecuri (peste 95%). Un tigru adult are nevoie de 7-9 kg de carne, ceea ce inseamna cam trei tone pe an.

REPRODUCEREA

Femela are o perioada favorabila fecundarii numita „varf de oestru”, mirosul degajat de urina unei femele in calduri putand sa atraga masculii, dar poate fi fecundata doar pe parcursul a numai sapte zile. Daca nu se intampla, mai intra in calduri peste 50 de zile. Femela se poate impreuna cu unul sau mai multi masculi. Luptele intre masculi sunt frecvente, cel mai slab cedand intotdeauna. Femela are o gestatie intre 95 si 112 zile, la capatul careia naste 2 pana la 4 pui. Ochii li se deschid dupa 10 zile, timp de doua luni fiind hraniti doar cu lapte matern. Incep sa iasa  din adaposturile in care s-au nascut dupa doar 2 luni de la  nastere. Femela ii supravegeaza permanent, lipsind doar scurt timp necesar pentru a le aduce cate o prada mica. Dupa jumatate de an de la nastere, femela pleaca sa vaneze si ii lasa singuri mai multe zile.

Dentitia definitiva apare la varsta de un an, cand incep sa se hraneasca din prazile mari aduse de mama si se joaca, simuland lupte, intreaga zi. Desi  raman cu femela doi sau trei ani, tinerii sunt capabili inca de la varsta de un an sa porneasca noaptea la vanatoare si sa doboare prazi mari.

Daca in India teritoriile masculilor se pot suprapune partial peste cele ale femelelor, in Siberia acestea sunt atat de intense cu mare dificultate. O astfel de situatie face ca natalitatea sa fie scazuta, iar in rezervatii pocentul de consangvintate sa fie foarte crescut. De altfel, in natura, spre deosebire  de ceea ce se intampla in gradiniile zoologice, mortalitatea in randul puilor este de 50%. Masculul nu are niciun rol in cresterea puilor, iar  la scurt timp dupa imperechere revine la viata solitara. Mama este cea care ingrijeste puii si ii invata sa  vaneze.

TIGRII ALBI

Am avut ocazia sa vad intr-o mare gradina zoologica din Jva, un magnific tigru alb. Am urmarit fascinat miscarile pe care le face in spatiul ingrat care-i este rezervat. Un tigru este capabil sa sara peste un zid de 2m si sa faca salturi lungi de 6-8m, dar, din pacate, nu poate sa evadeze din inchisoarea sa. Revenind la tigrul alb, corpul are culoarea fildesului, dar poate sa fie si de un alb pur, insa dungile sunt cafenii. Toti tigrii albi care se reproduc astazi in gradinile zoologice sunt urmasii unui tigru capturat la Rewa ,in norodul Indiei. Acesta a fost incrucisat cu o femela normala care a nascut pui colorati. Dintre acestia o femela a fost incrucisata cu tatal sau si a dat nastere unor pui albi. In rest, in natura sunt rezultatul unor mutatii genetice.

OPERATIUNEA „TIGRUL”

In India, sultanul din Mysore venera acest animal, care era prezent pe toate steagurile si sigiliile regatului. Dincolo de aceasta acest subcontinent a incercat sa respecte toate formele de viata, aici traind cei mai multi tigri in prezent. Tot aici au fost puse bazele unui program international pentru protejarea tigrilor. In anul 1920 existau in natura 100.000 de exemplare. In 1969 mai erau 2.500. In acel an a fost pus pe lista speciilor amenintate cu disparitia. Guvernul lui Indira Ghandi a luat masuri de protectie iar maiestatea sa tigrul a fost trecut in anexa Conventiei de la Washington, ceea ce insemna ca vanarea, comertul cu blanuri si circulatia specimenelor este interzisa.

In anul 1974, Nepal, Bangladesh, Bhutan, Rusia si China au aderat la proiect si au intensificat masurile de protectie: au aparut noi rezervatii, iar cele existente si-au marit suprafata.In prezent sunt 15 rezervatii, care insumeaza 24.700 kilometri patrati. Din aceasta suprafata, 8.600 km patrati reprezinte zone de protectie totala, restul de 16.000 de kilometri patrati fiind”areale tampon”, in care activitatile umane  sunt limitate. Rezultatele par sa fie pozitive, numarul tigrilor cescand. Dar  cand blana unui tigru se vinde cu 10.000 de dolari, iar oraganele trigrilor li se atribuie proprietatii magice-de la ficat, grasime si oase, la ghearele care sunt cautate ca amulete-si  si atata vreme cat si interesul economic ramane primordial, se vor gasi, si s-au gasit deja, mijloace de a eluda legile. De aceea, viitorul magnificului animal ramane incert…

Bogdan

Per aspera ad astra