RATIONALISMUL

Rationalismul

Rationalismul este o doctrina filosofica integrala care considera ratiunea ca un izvor si temei al cunoasterii.Rationalismul clasic ,avand ca reprezentanti pe Descartes,Spinoza,Leibnitz,Kant,considera ratiunea ca origine a cunostintelor cu valoare de universalitate,necesitate si certitudine.

Rationalismul clasic a cercetat rolul activ al subiectului in cunoastere,descoperind,prin Descartes,activitatea constructiva ,sintetica a ratiunii,concepand cunoasterea nu ca pe o relfectare pasiva,ci ca pe o creatie ,inventie,asimilare a datelor.Desi a pus problema caracterului necesar si universal al enunturilor matematice,rationalismul nu a oferit inca un raspuns satisfacator problemei acordului structurilor logico-matematice cu experienta ,propunand fie teoria ideilor innascute (Descartes),fie ideea unui acord prestabilit intre structura realitatii si structura ratiunii umane(Leibniz),fie teoria organizarii datelor despre obiect prin formele apriori,care nu exprima insa ”lucrul in sine,ci doar fenomenul”(Kant).

Kant lectureaza una din lucrarile sale

In opozitie cu atitudinea antimetafizica si antidogmatica a empirismului a fost un punct de plecare si ,totodata,o justificare a marilor sisteme speculative ale filosofiei din epoca moderna,fiind adesea solidar cu o metafizica idealista.

Increderea in ratiune ,in capacitatea acesteia de a cunoaste realitatea ,rationalismul este legat de convingerea ca realitatea are un caracter logic,ordonat.In acest sens ,aceasta doctrina filosofica se opune irationalismului sub toate formele sale ,inclusiv misticismului religios.Reprezentanti ai acestei pozitii au fost Descartes,Spinoza,materialisti francezi ca Helvetius,Diderot,insa,cel mai cunoscut dintre toti a fost Immanuel Kant.

Immanuel Kant(1724-1804 Konigsberg)

Intemeietorul filosofiei clasice germane si unul din cei mai mari ganditori ai epocii moderne,Kant s-a preocupat de elaborarea unei metode propice filosofiei si de a valorifica rolul experientei in cunoastere.

Kant a formulat o ipoteza asupra formarii sistemului solar,dar cele mai cunoscute lucrari ale sale sunt „Critica ratiunii pure”,consacrata teroriei cunoasterii ,”Critica ratiunii practice”,consacrata eticii si ”Critica puterii de judecare” consacrata esteticii si teoriei finalitatii naturii.

In ”Critica ratiunii pure”,Kant face deosebirea dintre judecata analitica si cea sintetica.Analitic inseamna ca nu ai nevoie de un experiment pentru a dovedi adevarul,deci nu ai nevoie de o perceptie senzoriala.Daca acest lucru nu este suficient si avem nevoie de un experiment ,atunci avem de-a face cu o judecata sintetica.In continuare ,el imparte judecatile in empirice sau a posteriori si judecati a priori.Judecatile empirice sunt dependente de perceptiile senzoriale.(de exemplu afirmatia ”acest mar este rosu”).Dimpotriva judecatile a priori sunt independente si nu au nevoie de un experiment pentru a fi dovedite(afirmatia doi plus doi fac patru).O alta afirmatie se refera la spatiu,timp si cauzalitate,in esenta specificand ca acestea nu sunt legate de obiectele din natura ci dimpotriva sunt forme a priorice ce stau la baza cunoasterii subiectului.(„Lucrul in sine „adica in esenta sa nu poate fi cunoscut,pentru ca subiectul intra in contact doar cu ”impresia ” asupra lucrului ,adica doar cu perceptia sa senzoriala asupra lucrului in sine).Aceasta cercetare critica a conditiilor perceptiei si cunoasterii este numita de Kant ”filosofie transcedentala”,filosofie care investigheaza limitele si premisele necesare la care este supusa cunoasterea subiectului.

In cea ce priveste conceptia etica formulata in doua lucrari fundamnetale ”Fundamentarea metafizicii moravurilor” si ”Critica ratiunii practice”,Kant spune ca ratiunea este cea mai inalta instanta a moralei.Exista deci doua moduri prin care se pot lua decizii dictate de vointa:un imperativ conditionat  sau ipotetic,care decurge dintr-o inclinare subiectiva si urmeaza un anumit scop individual si un imperativ categoric,care se supune unei legi obiective,universal valabila si necesara.In esenta el se traduce astfel:”Actioneaza in asa fel incat maxima actiunilor tale sa poata fi impusa ca lege universala”.

Conceptiile sale politice sunt preluate si valabile si azi.Ideea sa de libertate este una responsabila,o libertate de autodeterminare bazata pe ratiune si pe respectarea constienta a legilor.Deviza lui „Indrazneste sa stii „,sa ai curajul de a te servi de ratiune,a devenit deviza miscarii iluministe impotriva absolutismului.O societate libera trebuie sa fie alcatuita din cetateni capabili de a intelege democratia si de a gandi liber.De asemenea intr-o lucrare scrisa spre sfarsitul vietii ,Kant isi imagineaza o comunitate a popoarelor ,o federatie alcatuita din state reprezentativ republicane.

In a treia lucrare de critica ”Critica puterii de judecare”filosoful abordeaza probleme de estetica.Frumosul artistic este strans legat de alcatuirea naturii.”Frumos ” in sens estetic este ceea ce se contempla cu o satisfactie desinteresata lipsita de intentie sau scop personal,in forma sa cea mai pura.

Aceasta prezentare succinta a filosofiei kantiene si a rationalismului ne demonstreaza ca progresul stiintific si ideile moderne nu ar fi existat fara conceptiile lui Immanuel Kant.Ultimele sale cuvinte se spune ca au fost „Totul este bine”.

 

 

Bogdan

Per aspera ad astra