Teogonia Egiptului Antic. Zei, zeite si faraoni

Heliopolis si Hermopolis

La inceputul Egiptului, fiecare oras avea zeii sai. Ca un pas inainte spre unificarea teologica a regatului, preotii au creat teogoniile-povestiri despre nasterea zeilor si despre crearea lumii.

Prezentand zeii conectati printr-o structura familiala ierarhica, ei puneau in evidenta si locul in ierarhie al fiecarui oras. Teogoniile cel mai bine cunoscute erau Enneada de la Heliopolis si Ogdoada de la Hermopolis.

Ra-Atum era zeul principal din Heliopolis. Din el descindea restul Enneadei (familie de noua zei).

Hermopolis, intre Teba si Memfis, il venera pe Thot, zeul intelepciunii. La Hermopolis, el a dat nastere Ogdoadei (familie de opt zei), care a creat lumea.

Ele sunt importante pentru a intelege polii puterii din Egiptul antic.De exemplu Enneada a avut importtanta maxima in Egipt in timpul Regatului Vechi,pe cand faraonii guvernau din Heliopolis.Ei se autointitulau ”fii ai lui Ra”.legitimandu-si astfel domnia.Ulterior,in timpul Regatului Mijlociu,Heliopolis a fost inlocuit de Teba.

Heliopolis-Nun si nasterea lui Atum

Nun era personificarea haului inert si intunecat al apelor care exista inaintea creatiei. Atum s-a creat singur, iesind din apele lui Nun ca o limba de pamant.

Din acest pamant el s-a recreat, aparand ca Atum -Ra, Soarele.

Locul unde razele soarelui au stralucit pentru prima data, movila sacra, era adapostit in templul lui Ra.

Desi Atum -primul zeu iesit din Nun, se crease singur, Nun era slavit la Heliopolis ca ”tata al zeilor”.

Nici zeii aparuti ulterior nu erau ”procreati”. Perechea de zei Shu si Tefnut fusesera fie stranutati ori scuipati in lume, fie considerati produse ale masturbarii lui Atum. Shu era aerul uscat. Podoabele lui erau”vantul vietii’‘. A doua nascuta Tefnut, o zeita leoaica era aerul umed. Intr-o zi cand cei doi s-au pierdut in apele primordiale, Atum si-a trimis ochiul sa-i gaseasca.

Atunci cand si-a gasit copii, de bucurie a inceput sa verse lacrimi, din care a aparut omenirea. Shu si Tefnut i-au creat pe zeita cerului, Nut si pe zeul pamantului, Geb. Acestia i-au zamislit pe ceilalti zei ai Enneadei: Nephthis, Osiris si Seth.

Hermopolis-Thot si crearea lumii

Inainte ca timpul sa apara, Thot, care se crease singur din vorbire, a creat lumea cu ajutorul Ogdoadei, cele patru perechi de zei: Nun si Naunet; Huh si Hauhet; Kuk si Kauket; Amon si Amaunet. Fiecare pereche reprezenta unul din elementele primordiale: apa, nemarginirea, intunericul si aerul.

Cand s-au ciocnit a aparut o movila de pamant-orasul Hermopolis,”insula de flacari’‘.

In chip de pasare, Thot a facut un ou din care s-a nascut zeul soarelui, Ra. Ca zeu al cuvantului, Thoth era inima si limba lui Ra.

Versiunea de la Hermopolis a creatiei era complementara altor teogonii, de aceea s-a pastrat. Din acest motiv, in timp ce Ra era zeul principal in teogonia de la Heliopolis, includerea acestuia si in Ogdoada de la Hermopolis, i-a ingaduit orasului  sa prospere.

Teogonia de la Memfis

Veche capitala a Egiptului de Jos, Memfis era cunoscut ca Ankh-Tawy,”cel ce leaga cele doua pamanturi’‘.

A fost centrul religios si administrativ al Egiptului in timpul perioadei predinastice si o parte din timpul Regatului Vechi.

In fruntea zeilor de la Memphis se afla Ptah, despre care se spunea ca a creat universul din capul si limba sa. El, sotia lui, Sekmet si fiul lor, Nefertem, formau triada principala a teogoniei de la Memfis. Alti zei, din Heliopolisul invecinat, au fost asimilati si ei in teogonia de la Memfis, adesea ca incarnari ale lui Ptah.

Mitul creatiei este inscris pe Piatra Shabaka, datand din timpul Regatului Nou.

Ptah si Sekmet

Cuplul divin de la Memfis erau Ptah si sotia lui, Sekmet.

Deorece Ptah a creat lumea gandind-o si vorbind-o-dand fiecarui lucru viata (ankh) si forta vitala (ka)- era considerat patronul mestesugarilor.

Era reprezentat ca o mumie, purtand un acoperamant pe cap si tinand un toiag cu insemnele autoritatii, vietii si stabilitatii.

Zeita leoaica Sekhmet, ”cea puternica”, era o zeita cumplita, care scotea flacari. Faraonii ii invocau puterea si ajutorul pe campul de lupta. Bolile erau considerate mesagerii ei, de aceea cultul ei implica multe ritualuri de imbunare.

Nefertem

Desi Sekmet era o zeita cumplita, avea si un aspect matern. Fiul ei si al lui Ptah era Nefertem, zeul lotusului. El reprezenta lotusul albastru,

care a iesit din apele primordiale in timpul creatiei; din petalele lotusului a aparut soarele.

Nefertem a devenit un zeu al parfumului. Venerat la Memfis, apare adesea ca un barbat cu un mugur de lotus pe cap sau ca un copil asezat pe un lotus.

Geb si Nut

Sunt copii lui Shu si Tefnut, primul cuplu divin, creat de Atum. Geb era zeul pamantului. Este reprezentat ca un barbat culcat pe o parte, sub trupul intins deasupra lui al sotiei sale, Nut, cerul.

Era identificat si cu gasca divina care a facut oul din care a aparut soarele.Trupul lui Geb era pamantul, el fiind responsabil de producerea cutremurelor, dar si solul fertil si umezeala, fiind astfel si un zeu al fertilitatii. Plantele cresteau din corpul lui. Geb a domnit peste pamant si l-a desemnat mostenitor pe fiul lui, Osiris.

Mama copiilor lui Geb era Nut, zeita cerului. Trupul ei presarat cu stele infatisa intinderea imensa a cerului si se pare ca la origini a fost o zeita a Caii Lactee. Ca vaca celesta, il ducea pe zeul imbatranit al soarelui, Ra, in spate, pe cer, atunci cand el parasea pamantul. Si soarele era considerat fiu al lui Nut. In fiscare noapte, ea il inghitea, iar el ii strabatea trupul, renascand in fiecare zi.

Rolul in lumea de dincolo

Pentru ca era simbolizata de un sicriu, Nut apare adesea pe capacele sarcofagelor intinzandu-se protectoare peste mumie. Este infatisata adesea iesind dintr-un smochin, pentru a le oferi apa si fructe mortilor, la sosire. Ca zeita care naste mereu soarele, avea un rol important in simbolismul renasterii. Geb era considerat mormantul din care mortii sperau sa scape.

Nut da nastere zeilor

Odata, Ra n-a lasat-o pe Nut sa nasca timp de 360 de zile. Thot, care o

iubea pe Nut, a pariat cu luna ca o sa castige destula ca sa creeze inca cinci zile.

In acest interval dintre ani, Nut a nascut. Un glas a anuntat ca primul nascut Osiris, avea sa fie un mare rege. Geb l-a nascut apoi pe Horus, iar acesta a fost urmat de Seth, care s-a smuls singur din pantecele ei. Zeiltele Isis si Nephthis au aparut ultimele.

Osiris

Osiris era un zeu de prim rang in mitologia egipteana, stapan al lumii mortilor si aducator de viata vesnica. Era foarte important pentru moartea si invierea sa.

Initial probabil un zeu al vegetatiei, era primul fiu al lui Geb si al lui Nut. Face pereche adesea cu sora si sotia lui, zeita Isis.

Dupa ce a mostenit pamantul de la Geb, Osiris a civilizat Egiptul, apoi s-a dus sa faca la fel si cu restul lumii. Cand a fost ucis de fratele sau invidios, Seth, farmecele lui Isis, ale lui Anubis si ale altor zei l-au inviat. Totusi, el a devenit stapanul lumii de dincolo, iar fiul sau Horus, conceput postum, a mostenit tronul celor vii.

De aceea, se considera ca faraonul devenea una cu Osiris dupa moarte,

fiind infatisat astfel in diferite imagini funerare.

In cele din urma si oamenii obisnuiti, daca erau mumificati, se spunea ca devin, de asemenea, Osiris, dupa moarte. Identificarea cu zeul care invinsese moartea era o promisiune de viata vesnica si de renastere.

Carja si imblaciul

Osiris este infatisat adesea cu doua sceptre-o carja (toiag scurt de pastor) si un imblaciu (un bici cu trei fasii). Aceste doua obiecte erau tributele regale ale lui Andjety, un alt zeu identificat cu faraonul mort.

In Regatul Vechi, egiptenii au suprapus imaginea si identitatea lui Andjety peste Osiris. Faraonul purta si el carja si imblaciul, ca simboluri ale domniei sale peste Egipt, deoarece omenirea era considerata ”turma zeului”.

Stapanul taramului mortilor

Dupa uciderea si invierea sa, Osiris nu s-a mai intors pe tronul pe care-l ocupase in viata. El i l-a lasat fiului sau, Horus, si a ramas sa domneasca in lumea de dincolo, ca stapan si judecator al mortilor.

Cand Seth a contestat dreptul la tron al lui Horus, Osiris a raspuns ca, daca se va impotrivi cineva hotararii sale, atunci va dezlantui spiritele infernale.

Comanda asupra spiritelor l-a facut pe Osiris un zeu foarte puternic. Amenintarea lui era atat de ingrozitoare, incat nici un zeu cu exceptia lui Seth, n-a indraznit sa-i conteste vointa. Si oamenii se temeau de judecata lui Osiris. El supraveghea cantarirea de catre Anubis a inimii mortului, in balanta cu maat, pentru a determina soarta de dupa moarte a sufletului.

Acest rol i-a adus lui Osiris titlul de domn al dreptatii, iar tronul lui era asezat pe o movila de forma unei hieroglife folosita la scrierea cuvantului maat.

Dezmembrarea si invierea lui Osiris

Dupa ce l-a ucis pe Osiris, Seth i-a dezmembrat trupul, raspandindu-i madularele prin Egipt. Isis le-a adunat pe toate, cu exceptia penisului, care fusese mancat de trei pesti.

Modeland din lut unul nou, ea a adus lesul lui Osiris de la Byblos inapoi in Egipt. Anubis si alti zei au ajutat-o pe Isis sa mumifice cadavrul, iar ea si sora sa, Nephthis, l-au readus la viata prin vraji. Asa cum Osiris a inviat de la aceasta mutilare si oamenii au inceput sa spere la viata vesnica.

Isis

Isis era cea mai importanta zeita a Egiptului.

Fiica a lui Geb si a lui Nut, era sotia fratelui sau, Osiris si mama lui

Horus, fiul lor. Vesnic credincioasa sotului ei ucis, l-a readus la viata cu puterile ei vrajitoresti. Apoi i-a luat partea lui Horus atunci cand Seth, zeul haosului, i-a contestat dreptul la domnie.

Cu acest rol, ea il pazea pe faraon, pe care il ingrijea ca pe propiul ei fiu.

Zeita foarte puternica, Isis era identificata cu ochiul lui Ra, zeul soare. Ca zeite bocitoare sau aparatoare ale celor morti, ea si sora ei Nephtis luau adesea forma unor gai, o specie de pasari.

Egiptenii o identificau pe Isis cu steua Sirius, care isi facea aparitia cam in acelasi timp cu inundatiile Nilului. Rolul sau de protectoare si de hranitoare o facea foarte iubita de oamenii simpli.

In mod curios, nu a avut totusi niciodata un cult centralizat si nici un templu important pana prin 380 i.Chr.

Isis, domnitoare peste tari

Venerarea lui Isis a trecut granitele Egiptului. La Byblos, in Siria, era identificata cu Astarte. Grecii si romanii i-au adoptat cultul si l-au raspandit in vestul Asiei, in nordul Africii si in Europa.

Era centrul unor religii antice ale misterelor, rivale ale crestinismului. In imnurile tarzii  Isis era considerata zeita universala, cu neumarate nume. Era conducatoare a tuturor tarilor, le-a dat oamenilor legile, limbile si agricultura. A despartit pamantul de cer si binele de rau si putea sa infranga chiar si soarta.

Seth

Divinitate a violentei si a haosului, Seth a fost initial un zeu al desertului si al furtunilor, al fortelor nestavilite ale naturii.

El a devenit stapanul tuturor tinuturilor straine, aflate dincolo de pamanturile roditoare de pe malurile Nilului si de societatea organizata a Egiptului.

Din sec VIII i.Chr, Seth devine zeul malefic prin excelenta, o divinitate demna mai degraba de ocara decat de veneratie.

Ca fiu al lui Geb, Seth a incercat sa ia tronul tatalui sau, ucigandu-si

fratele, Osiris si privandu-i fiul, Horus, de drepturile legitime. Lupta dintre Seth si Horus poate fi un simbol al competitiei dintre Egiptul de Sus si cel de Jos.

Infrangerea lui Seth a dus la reunificarea tarii. Hicsosii, un trib semitic care a cucerit Egiptul prin sec XVII i.Chr, l-au identificat pe Seth cu zeul Baal, iar zeiltele semitice ale razboiului, Astarte si Anat, erau considerate sotiile lui Seth.

Rolul lui Seth nu se rezuma numai la provocarea haosului. El avea si o mare forta fizica.

Unii faraoni se intitulau ”cei iubiti de Seth” sau isi comparau forta cu a lui; Tutmes al III-lea a sustinut ca zeul l-a invatat sa traga cu arcul.

Cand disputa dintre Horus si Seth s-a incheiat cu infrangerea lui Seth, Ra l-a chemat pe acesta sa-l ajute in barca solara. In fiecare noapte, cand traversau tinuturile infernale, Seth se lupta cu marele sarpe Apophis.

Horus

Unul dintre cei mai vechi zei egipteni, Horus, era venerat in tot regatul

sub diverse forme. De aceea, era si zeu al cerului si aparator al faraonului.

La inceput, Horus a fost probabil un zeu al cerului, soarele fiind ochiul lui drept, iar luna, cel stang.

Asocierea cu faraonul a aparut din momentul apropieri sale de mitul

lui Osiris, ca fiu al acestuia. In lupta cu unchiul sau Seth, pentru succesiunea la tron, Horus este prototipul conducatorului legitim. In cele din urma, incercarile lui Seth de a profita de slabiciunea lui Horus au dat gres.

Horus este infatisat atat ca un copil, cat si ca un adult. Copil, apare adesea sugandu-si degetul, asezat in poala mamei sale, Isis. Horus matur e un soim plutitor protector deasupra faraonului.

Ochiul lui Horus

Ochiul zeului cu cap de soim Horus e reprezentat ca un ochi omenesc cu insemne de soim numit Wadjet,”cel perfect”.

In timpul luptei pentru tronul lui Osiris, Seth l-a ranit pe Horus la un

ochi. Se spune ca aceasta e Luna, ceea ce explica lumina ei slaba, fata de cea a Soarelui.

In schimb, Horus i-a mutilat testiculele lui Seth. Thot i-a vindecat ochiul lui Horus ungandu-l cu un balsam. De aceea, pentru ca bolnavii sa se faca bine, Ochiul lui Horus era invocat adesea in vrajile medicale. Amuletele wadjet erau considerate puternice. Imagini ale Ochiului lui Horus erau puse in morminte, pentru a ajuta la renastere.

Teogonia Egiptului antic cuprinde atat zei si povestile lor cat si faraoni considerati a fi reprezentantii acetora pe pamant. De asemenea, au fost cazuri de mari preoti zeificati dupa moarte si de faraoni care au incercat sa schimbe cursul religiei si sa adopte monoteismul.