sacsayhuaman,cuibul soimului jpg"/>

Sacsayhuaman, Cuibul Soimului

Sacsayhuaman, cuibul soimului

sacsayhuaman,cuibul soimului jpg

Sacsayhuaman este situata la ”doar” 3500 m altitudine, in Muntii Anzi. Desi realtiv apropiata de Tiahuanaco releva o alta conceptie constructiva si urbanistica, mai asemanatoare celei incase.

Cetatea ocupa mai multe platforme care urca in trepte (ca la Machu Picchu) si sunt protejate fiecare de ziduri inalte de 18 m si lungi de 500-1000 m, compuse din blocuri de 100-800 de tone.

Inauntru, bastioane, palate (sau poate citadele) ruinate, strazi largi, piete rotunde si patrate, labirinturi de stradute intortocheate, ca niste capcane in vecinatatea zidurilor exterioare, cartiere de cladiri in stil ”pueblo”(cuburi suprapuse, micsorandu-se ascendent) din care nu au mai ramas decat peretii etc.

Ca si la Tiahuanaco, exista retele de canalizare si rezervoare de apa subterane, dar aici nu au fost gasite statui. In schimb la mai putin de un kilometru distanta de cetate se afla o dala enorma, avand greutatea estimata la circa 20.000 de tone!

Sacsayhuaman

A fost cioplita si desprinsa din munte, transportata pana la locul unde este si ramane cel mai mare monolit prelucrat de om, cunoscut in lume pana astazi (fiind de 10 ori mai greu decat faimoasa ”Piatra a Sudului” din Liban).

Pe suprafetele sale au fost sapate scari marginite de balustrade decorate cu motive in spirala.

Uluitor este faptul ca treptele sunt orientate invers, adica scara ”urca” in jos, deci nu poate fi folosita.

S-ar crede ca blocul este rasturnat daca pe laturile lui nu ar fi sculptate din loc in loc, scobituri ce par ”scaune” si sunt plasate in pozitia corecta, cu ”spatarul” in sus.

De altfel, acesta nu este singurul detaliu in aparenta irational: toti monolitii de la Sacsayhuaman au forme, marimi si greutati atat de diferite, incat ar exaspera orice statistician.

Pare imposibil sa se gaseasca doua pietre la fel-unele sunt prismatice, altele trapezoidale, cubice, rotunjite, altele au 12 sau 20 de laturi, si pana la 40 de colturi!

Este greu de crezut, chiar cu evidenta inaintea ochilor, ca o asemenea diversitate de blocuri au putut fi potrivite si imbinate atat de perfect incat par lipite.

Numai zidurile in terase, puse cap la cap, ar masura cativa kilometri. Unele blocuri de piatra au 9 m inaltime si 3 m latime, cantarind sute de tone. Cutremurele, frecvente in zona, nu au reusit sa le clinteasca in mii de ani.

Sacsayhuaman, pare intr-adevar facuta sa infrunte vesnicia.

Despre varsta acestei fortarete si a celei de la Tiahuanaco nu se pot face nici macar presupuneri.

Gradul de eroziune al suprafetelor si stadiul avansat de ruina al unora dintre cladiri (contrastand cu perfecta conservare a altora si a statuilor de exemplu) ar indica o vechime de 15-20 de milenii!!!. Dar, pe vremea aceea, civilizatiile amerindiene cunoscute astazi nu se nascusera, populatiile locale (ca si cele din intreaga America de Sud de altfel) fiind la nivelul tehnologic si cultural al Paleoliticului timpuriu.

Cum a fost construita. Teorii

Enigma privind modul de taiere, extragere si ridicare din cariere, transportul si potrivirea pietrelor necesare zidurilor este totala.

Cele mai diverse explicatii au fost sugerate si respinse una dupa alta: munca sutelor de mii de sclavi (care nu existau), folosirea unor fierastraie, scripeti, macarale si cabluri de un tip necunoscut (facute in mod obligatoriu din piese metalice, produse de uzine care nu existau), unelte de fier sau otel pierdute in cursul timpului (se stie ca indienii sud-americani nu cunosteau decat prelucrarea metalelor neferoase) etc…

Sacsayhuaman-monument

Cea mai fantezista teorie dintre toate,  se pare a fi cea a antropologului peruan Francisco Aliaga.

Acesta a afirmat ca detine secretul unui procedeu incas, bazat pe o mixtura de ierburi peruane cu ajutorul carora se pot dizolva cele mai dure roci! Evident ca explicatiile nu au stat in picoare deoarece nu a fost comunicata ”formula magica”, iar monolitii sunt ciopliti si nu turnati in forme.

Cert este ca incasii au gasit aceste ziduri ridicate de cei dinaintea lor, misteriosii viracochas (indienii albi sau ”urechile lungi” in traditia populara amazoniana), cei care au ridicat ulterior si colosii din Insula Pastelui si alte cladiri la fel de ciudate ca Sacsayhuaman, cuibul soimului. De ce si pentru cine au construit toate acestea? Sunt intrebari care asteapta, inca, un raspuns.

Bogdan

Per aspera ad astra