Popol Vuh, cartea legendelor si traditiilor maya

Azi mi-am propus sa vorbesc despre o carte stranie, dar plina de intelesuri. Fara indoiala ca putini sunt cei care au auzit vreodata rostit acest cuvant atat de ciudat, acest titlu atat de rebarbativ: Popol Vuh.

Popol Vuh este una din cele mai interesante carti, suma de traditii si legende ale unui popor, din toata literatura lumii.

Este in primul rand opera cea mai importanta, mai frumoasa, mai reprezentativa a literaturii popoarelor Americii precolumbiene.

Cum s-a ajuns la descoperirea ei si ce contine aceasta carte cu un continut atat de ciudat: Popol Vuh?

Descoperirea

Pe la inceputul secolului al XVIII-la, un misionar spaniol, Francisco Ximenez (care era si un foarte erudit lingvist), a trait mai bine de 40 de ani printre indigenii din Guatemala, tara in care principalii urmasi ai stravechilor mayasi sunt si azi indigenii din tribul numit quiche.

Misionarul, bucurandu-se de increderea si de cordiala simpatie a indigenilor quiche, a reusit sa obtina de la ei, in imprumut, un voluminos manuscris care continea cele mai vechi traditii si legende ale lor.popol vuh php

Manuscrisul, pastrat de tribul quiche cu sfintenie si in cea mai mare taina, era opera unui anonim indigen din secolul al XVI-lea care invatase spaniola, deci si scrierea cu litere latine.

Ximenez a copiat documentul imprumutat (mai tarziu acesta s-a pierdut) si l-a tradus in spaniola. Traducerea a fost publicata, impreuna cu textul original in limba quiche, abia in 1857, la Viena. Traducerile care au urmat i-au fixat definitiv cartii locul de oanoare pe care-l merita in literatura universala. Cateva fragmente au fost publicate in limba romana, de Fr. Pacurariu in a sa remarcabila „Antologie a literaturii precolumbiene”.

Continutul

Popol Vuh, in limba quiche inseamna Cartea Sfatului (avand intelesul de „Cartea Comunitatii” , a sfatului de batrani).

Contine legende cosmogonice, povestiri mitologice si alte traditii stravechi. Continua cu o istorie a poporului maya incepand de la origini si incheindu-se cu o cronologie a regilor mayasi pana la 1550.

Prima dintre cele patru carti din cate e alcatuita opera povesteste facerea lumii.

Viziunea celor dintai inceputuri se exprima in cuvinte care iti comunica farmecul fanteziei si fiorul tainei: „Nu luase infatisare chipul pamantului. Era doar marea tacuta si cerul in toata intinderea lui. Nici nu era impreunat ca sa faca zgomot, nici lucru care sa se miste, sa se framante ori sa iste zvon in aer. Nimic nu statea in picioare. Doar apa in odihna, marea netulburata, singura si linistita. Nimic nu era inzestrat cu fiintare. Nu era decat nemiscare in intuneric si tacere in noapte…”

Dupa alte capitole, de o fantezie exuberanta, uneori grotesca, comica, alteori exprimandu-se pe un ton delicios de familiar, se povesteste cum zeii strabuni i-au faurit pe cei dintai oameni „din porumb galben si din porumb alb”.

Pentru ca oamenii doreau sa cunoasca si sa vada totul, se arata cum ”marele zeu, numit „Inima Cerului „, din gelozie le-a suflat un abur peste ochii care s-au impaienjenit ca atunci cand sufli pe fata unei oglinzi”.

popol vuh-creatia

Urmeaza o multime de povesti si de legende, in care personajele sunt mai rar zei, de cele mai multe ori oameni, uneori plante, flori, pietre, alteori tot felul de vietuitoare. Fantezia naratorului nu are limita, ritmul povestii este alert, dialogurile sunt extrem de vioaie, replicile scurte si avand firescul vorbirii obisnuite.

Episoadele povestirii sunt plasate in ambianta vie, colorata, pitoreasca a vietii de toate zilele si, de-a lungul acestei incantatoare viziuni familiare, presarate din loc in loc, scurte notatii ale unor delicate si poetice aspecte din natura.

Miraculosul se impleteste aici cu realismul cotidian, tonul grav cu momentele burlesti, solemnitatea cu umorul, totul plutind pe apele senine, seducatoare, ale simplitatii si naivitatii.

creatia din popol vuh

Ultimele doua parti ale operei capata din nou un aer solemn, deoarece aici sunt povestite traditiile istorice ale poporului quiche, legendare, dar de adevarul carora nu se indoia nimeni.

Partea a patra este de-a dreptul austera, chiar arida. Este partea care enumera pur si simplu generatiile si succesiunea regilor si domnitorilor poporului quiche, neavand frumusetile literare ale primelor trei, dar foarte importanta prin informatiile pe care le da.

Popol Vuh este o carte deosebita, o imagine literara stralucitoare, o sinteza a vietii spirituale a poporului care a creat o cultura fascinanta, mayasii, cei care au fost denumiti corect „Grecii Americii Precolumbiene”.

Bogdan

Per aspera ad astra