Enigmaticii etrusci

Cine au fost etruscii?

Epitetul de „misteriosi” dat de obicei etruscilor este legat de originea lor. Nu se stie exact de unde au aparut. Sunt mai multe teorii emise.

Grecii antici ii numeau tiresnoi, apoi tirrenoi (de unde si denumirea Marii Tireniene).

Latinii ii numeau tusci – cuvant care a dat numele Toscanei – sau etrusci. Documentele egiptene ii mentioneaza sub numele tursha, indicand in acest fel unul din celebrele „Popoare ale Marii”. Ei insisi se numeau rasena.

Herodot considera ca sunt originari din Lidia, Dionis din Halicarnas ii vedea ca fiind un popor autohton din Italia. Ultima ipoteza, din secolul XVIII, sustinea ca ar fi venit din Europa Centrala, prin vaile Alpilor. Cea mai plauzibila este prima, fiind sustinuta si de dovezi arheologice.

Intinderea civilizatiei etrusce

Etruscii au fost, deci, unul din „Popoarele Marii”, care in secolul XVIII  i.Hr. au invadat Egiptul, dupa care, doua secole mai tarziu, impinsi de valurile migratorii ale popoarelor indo-europene, au debarcat in grupuri succesive si masiv pe coasta Italiei Centrale.

Intr-adevar, cele mai vechi asezari ale lor au fost Tarquinia, Cerveteri si Vetulonia, toate in imediata apropiere a litoralului tirenian.

De aici au pornit expansiunea spre est cucerind Toscana  si  asimilind populatia indigena  (umbrii) si fondand alte orase: Chiuvi, Arezzo, Cortona, Perugia si Volterra.

Teritoriul ocupat initial, organizat si exploatat de etrusci – Etruria propiu-zisa – era cuprins intre valea Arnului, valea Tibrului si Marea Tireniana. Aici s-au consolidat, in secolul VIII i.Hr. efectuand lucrari de drenaj a zonelor mlastinoase, exploatand bogatele zacaminte de fier si cupru din Etruria si Insula Elba, dezvoltand metalurgia la un grad necunoscut de celelate popoare din peninsula, stabilind legaturi comerciale cu Sardinia si Sicilia, cu Egiptul, cu fenicienii si, binenteles, cu grecii, care incepusera sa-si stabileasca colonii in sudul Italiei de azi.

Marinari incercati si pirati redutabili, etruscii aspira la suprematia maritima in Mediterana, unde sunt blocati, insa, de greci si de fenicieni. Cu fenicienii din Cartagina vor incheia un pact: etruscii le vor ceda Sardinia, pastrand, insa, Corsica. Ulterior pactul se va transforma intr-o alianta impotriva grecilor ,ce va dura cateva secole.

Expansiunea etrusca

Secolele VII si VI i.Hr  au insemnat perioada de maxima expansiune a etruscilor. Actiunile lor erau organizate de orasele-state.

Pompei, oras etrusc
Pompei, oras etrusc

In prima etapa ofensiva a fost indreptata spre sud, spre Latium, unde supun triburile localnicilor latini, volsci, rutuli etc. Aici pun bazele viitorului oras Roma si apoi coboara in Campania fondand, dupa principiile urbanistice etrusce, orasele Capuca, Nocera, Herculanum, Pompei etc…

Conflictul cu grecii din colonii devine inevitabil, razboiul care a urmat blocand expansiunea greaca in sudul Italiei si pe coasta tireniana.

Dupa acest episod, atentia etruscilor se indreapta spre nord, in regiunea Padului, pe care o domina pana in secolul IV i.Hr., cand zona este invadata de gali.

Roma, oras etrusc

Orasul a fost construit dupa normele urbanistice etrusce, atat rituale cat si rationale, pe celebrele coline.

Terenurile mlastinoase au fost drenate, prin saparea canalui numit Cloaca Maxima. S-au construit doua cisterne imense pe Palatin. Perimetrul orasului unificat a fost aparat de un zid de incinta dupa sistemul defensiv etrusc.

Acropola de pe Capitoliu, unde a fost zidit un mare templu dedicat zeilor etrusci, a devenit centrul religios al Romei. Traditia mentioneaza trei regi de origine etrusca, pastrati cu nume romanizate: Tarquinius cel Batran si cel Tanar (Tarchu) si Servius Tullius (Mastarna).

cetatea eterna

Etruscii au dat Romei un guvern centralizat, unificand triburile de latini, sabini si etrusci, de pe Palatin, Exquilin si Caelius. Au anexat Quirinalul, o asezare sabina. Au incurajat asezarea la Roma a negustorilor, mestesugarilor si artistilor.

Guvernarea acestora nu a durat insa foarte mult, fiind una aseamanatoare tiranilor greci. De aceea in 509 i.Hr ., potrivit traditiei, regalitatea este rasturnata si se intemeiaza republica. Etruscii sunt invinsi decisiv de grecii din colonia Cumae, aliati cu latinii, in batalia de la Africia. Este inceputul sfarsitului dominatiei din sudul peninsulei.

Rivalitatea cu romanii

Marea batalie navala din anul 474 i.Hr, castigata de grecii din Cumae, ajutati de siracuzani, a consfiintit si disparitia puterii maritime a etruscilor, flota acestora fiind distrusa complet.

Incep sa piarda teren: siracuzanii ii alunga din insulele Elba si Corsica, samnitii ocupa Capua ai alte orase importante, Campania trece sub dominatia triburilor italice, galii cuceresc nordul peninsulei (ulterior vor cuceri si distruge Roma).

Cel mai mare pericol l-au reprezentat romanii. Etruscii se uitau la ei cu un aer de superioritate, dat de civilizatia si cultura superioare. Infloritorul oras etrusc Veies, ultimul bastion din sud, este asediat de romani cativa ani si cucerit in cele din urma. Populatia este masacrata, in urma primului mare succes al romanilor.

Sistemele de aliante, pe care le vor incerca etruscii in urmatoarele secole, se vor dovedi falimentare. Au incercat sa se alipeasca intai de Siracuza, apoi de celebrul Alexandru Macedon.

Cand celtii invadeaza Etruria Centrala, se coalizeaza cu dusmanii Romei – samnitii, umbrii – alianta fiind zdrobita la Perugia. Ultimele zvacniri ale acestui popor maret sunt aliantele cu celtii impotriva romanilor.

Orasul Volsinia, ultimul reduta e acestei civilizatii, este invins si ras de pe fata pamantului de romani (264 i.Hr.).

Orasele din nordul Etruriei se predau rand pe rand. Bucuria romanilor, dupa fiecare victorie, ( cand se organizau mari serbari)  si duritatea cu care i-au tratat pe etruscii invinsi  demonstreaza  cat de mult ii respectau  si  cat se temeau de ei.

Titus Livius spunea: „Puterea Etruriei era atat de mare ca gloria ei umplea pamantul si marile de la un capat la altul al Italiei, de la Alpi pana la stramtoarea Messinei”.

picturi etrusce

Mostenirea civilizatiei etrusce

Dupa ce au transmis romanilor atatea elemente ale civilizatiei propii si ale civilizatiilor orientale si elenistice, etruscii s-au retras in viata lor culturala si religioasa.

In arta vitalitatea lor creatoare a continuat inca mult timp. Mai trebuie consemnat aici faptul ca acest popor mandru nu a tradat cauza civilizatiei italice cand celtii si apoi cartaginezii au atacat Roma. Dimpotriva, au ajutat considerabil acest oras.

Limbile Tyrsenice: Etrusca

Limbile tyrsenice sunt o clasificare noua (1998), propusa de Helmut Rix (1926 – 2004), reputat expert german in limbile indo-europene si limba etrusca.

Numele provine de la cuvantul grec Tursanioi si cuprinde o grupa lingvistica compusa din Raetica (Raetic), limba vorbita in Alpii de sud, limba Lemnie (Lemnian) originara in Marea Egee (insula Lemnos) si limba Etrusca. Personal cred ca Helmut Rix are dreptate. Teza lui Rix este din nefericire minoritara. G.M. Facchetti catalogheaza grupa tyrsenica ca sub grupa a limbilor Egeene (Aegean family), impreuna cu Eteocipriota si Minoica (Eteocretana).

Alti lingvisti reputati, Palmer si Steinbauer, au incercat sa dezvolte o torie care plasa etrusca ca o evolutie aparte din limbile caucaziene, gasind similaritati intre cecena curenta si etrusca antica.

In sfarsit, alt lingvist de renume, James Mellaart, propune o teorie evolutionista a limbii etrusce dintr-un dialect pre-Indo-European, prezent pe teritoriul Anatoliei moderne.

Etrusca nu are nimic in comun cu limbile indo-europene si s-a dezvoltat independent la sfarsitul bronzului, in nordul peninsulei Italice, sudul Elvetiei si sud vestul Balcanilor.

Scrisul etrusc s-a raspandit in regiunile mentionate mai sus intre secolul al X-lea i.Hr si a disparut complet, impreuna cu limba etrusca aproximativ in primul secol d.Hr.

Cele mai vechi inscrisuri etrusce dateaza din secolul al VIII-lea i.Hr. Limba Etrusca a avut o literatura extrem de bogata, mentionata cu admiratie de literatii latini. S-au descoperit aproximativ 13 000 de inscriptii diferite. Din nefericire, exista numai un singur manuscris complet, neinteligibil astazi.

Dintre literatii latini importanti, care au cunoscut limba etrusca, putem enumera pe Împaratul Claudius, a caru-i prima nevasta a fost de origine etrusca (Urgulanilla), Marcus Varro, Tit Liviu si Cicero.

In tabela alaturata puteti vedea alfabetul grec originar din Eubea (a doua insula ca marime, dupa Creta, din arhipelagul grecesc), un alfabet etrusc “sintetic,” reconstruit de cercetatorii moderni.

Alfabetul etrusc timpuriu (arhaic), a fost folosit intre secolele al VIII-lea pana in secolul al IV-lea i.Hr. si alfabetul etrusc tarziu a fost folosit pana in primul secol d.Hr.

Alfabetul etrusc contine 26 de caractere si a fost fara indoiala o sincrezie intre primele alfabete grecesti (Minoic si Eubean) si alfabetele vest-semitice (Fenician si Ebraic timpuriu).

Suficient de privit caractere latine pentru a intelege influenta etruscilor asupra alfabetului latin.

Etrusca arhaica a fost scrisa ca alfabetele semite de la dreapta la satnga, influentele indo-europene au schimbat cursul scrierii de la stanga la dreapta, astfel ca etrusca a inceput sa fie scrisa de prin secolul al V-lea i.Hr. de la stanga la dreapta

Resemnarea etruscilor nu a fost totala.

Au continuat, local, sa se razvrateasca contra dominatiei romane (este celebru ajutorul dat de acestia lui Catilina, care se razvratise impotriva dictatorului Sulla, sau cel dat lui Antonius impotriva lui Octavian Augustus).

La data cand republica romana se transforma in imperiu, etruscii erau, din pacate, in totalitate asimilati de romani, iar limba uitata. Dicipolii isi depasisera si apoi isi distrusesera maestrii …

Bogdan

Pentru fiecare de ce trebuie sa existe un cum