Noi, tracii. Cine am fost?

Tracii, al caror nivel de civilizatie si cultura nu a fost egalat in Antichitate pe intreg teritoriul european, in afara lumii grecesti, etrusce si romane, decat de civilizatia celtilor (pe care in unele privinte chiar au depasit-o) erau un popor a carui forta si cultura s-au bucurat de multa consideratie in perioada respectiva.

Noi ,tracii

Teritoriul ocupat de traci se intindea de la Marea Egee pana in regiunea Boemiei si din zona fostei Iugoslavia pana la gurile Bugului. V Parvan, marele istoric roman, care a cercetat indeaproape acesta istorie, spunea:

„In contrast cu tracii dintre Haemus si Marea Egee, care nu au reusit sa-si intemeieze o civilizatie propie si o politica a lor, ci serveau numai ca unelte oarbe, mercenari salbateci, getii, stapanitorii marelui drum de civilizatie al Dunarii, de la inceput isi urmareau o politica a lor si alcatuiau un stat bine inchegat, primeau puternice inrauriri grecesti, dar in acelasi timp ofereau la randul lor si grecilor si romanilor o consistenta spirituala superioara si  foarte caracteristica, pe care literatura antica a insemnat-o cu mirare si admiratie, facand din geti aproape un popor fabulos, prin vitejia, intelepciunea si spiritul lui de dreptate „.

Dacii si getii, ramura a marelui popor indo-european al tracilor, erau unul si acelasi popor, vorbind aceeasi limba  (Strabon). Dintre cele peste 100 de formatiuni tribale si gentilice ale tracilor, triburile dacilor si getilor erau cele mai mari si mai puternice.

Ocupau teritoriul cuprins intre Muntii Balcani (Haemus) si Muntii Slovaciei, si de la litoralul apusean al Marii Negre pana dincolo de bazinul Tisei. Triburile denumite „dacice” locuiau pe teritoriul actualei Transilvanii si al Banatului, iar ale „getilor”, in campia Dunarii (inclusiv in sudul fluviului), in Moldova si Dobrogea de azi.

Una si acceiasi populatie daco-getica apare la scriitorii greci de obicei cu numele generic de ”geti”, iar la autorii romani (pentru prima data la Iulius Caesar) cu denumirea de ”daci”.

Se pare ca in prima jumatate a secolului II i.Hr. toate aceste formatiuni gentilice si tribale constituiau patru uniuni puternice, fiecare emitand, inca din secolul anterior, moneda propie.

geto-dacii

Nu se cunoaste data de la care aceste ramuri tracice au ocupat tinuturile carpato-dunarene, locuite inca din epoca paleolitica.

Cert este ca cei dintai autori antici care ii mentioneaza ii considera autohtoni, deci instalati aici din timpul primelor migratii indo-europene, tracice.

Daco-getii s-au desprins din masa triburilor trace, incepand sa-si contureze un profil de civilizatie distincta, pe la inceputul mileniului I i.Hr. (H .Daicoviciu). Cateva secole mai tarziu, numele lor apare la autorii greci, alaturi de cel al scitilor.

In anul 514 i.Hr regele persan Darius a pornit cu o armata numeroasa o expeditie impotriva scitilor din nordul Marii Negre, trecand prin Dobrogea. Hartuita si infometata, armata persana a trebuit sa se retraga, dar dupa ce in inaintarea sa intalnise rezistenta inversunata a getilor, pe care i-a invins,”cu toate ca getii sunt cei mai viteji si mai drepti dintre traci”.(Herodot -Istorii)

Dromihete si Lisimah

In aceeiasi regiune sud-estica, a Dobrogei de azi, getii i-au infruntat in anul 339 i.Hr. pe sciti.

In anul 326 i.Hr, cand Zopyrion, generalul lui Alexandru Macedon, pornise o expeditie impotriva Olbiei (cetatea greaca), in retragere a fost atacat de geti si sciti, pierzand 30.000 de ostasi, el insusi cazand pe campul de lupta.

Dupa moartea lui Alexandru Macedon, fostul sau general Lisimach, devenit rege al Traciei, a fost infrant (probabil in jurul anului 300 i.Hr.) in doua randuri de regele getilor Dromichaites. In prima batalie a cazut prizonier fiul sau Agatocles, iar in cea de-a doua insusi Lisimach.

Cu celtii, care patrusesera in zona actualei Transilvanii incepand din jurul anului 350 i.Hr., dacii au intrat in conflict opunandu-le rezistenta armata si terminand, dupa doua secole de convietuire pasnica, prin a-i asimila. Este cunoscuta rezistenta regelui dac Rubobostes, seful unei uniuni tribale, ce a insemnat un moment de afirmare a puterii dacilor din regiunea transilvaneana.

Convietuirea dacilor cu celtii a dus la influente reciproce, sensibile in civilizatia celor dintai, in asa masura  incat, studiul civilizatiei dacice trebuie sa aiba in vedere aportul celtilor.

In sec III i.Hr., dacii din Transilvania vor fi angajati in conflicte cu celtii, care isi facusera aparitia aici in secolul anterior. Getii din Moldova vor duce lupte cu populatia germanica a bastarnilor, iar cei din regiunea dobrogeana vor ataca uneori coloniile grecesti de pe litoralul vestic al Marii Negre, cu care intretineau schimburi culturale si economice. Pentru secolul II i.Hr. stirile privindu-i pe daco-geti lipsesc! Acum probabil creste importanta dacilor din Transilvania, unde se va constitui primul stat puternic daco-get, in zona Muntilor Orastie.

Save

Bogdan

Per aspera ad astra