Misterele orasului Bucuresti

Ca orice capitala care se respecta, Bucurestiul are si el repertoriul sau de case bântuite si legende urbane. Misterele au început chiar la întemeierea lui, când, asa cum spune legenda, ciobanul Bucur era bântuit de oile lui care fusesera mâncate de lupi. În timp, numarul „întâmplarilor nemaivazute” a crescut. Întâmplarile cu fantome, demoni, naluci de animale sau autobuze-fantoma exista cu zecile, în fiecare cartier al orasului. 

Spitalul bantuit 

Se pare ca, în materie de paranormal, Bucurestiul le are pe toate, de la fantome si demoni, pâna la legende ur­bane despre hotii de organe din spitale si varianta au­toh­tona a povestii cu Sweeney Todd. Desigur, nu tre­bu­ie uitate nici istorisirile despre reteaua de tuneluri sub­te­rane care se raspândesc sub întreg orasul, tuneluri ce erau folosite în trecut de domnitori si de marii bo­ieri, pen­tru a fugi din calea dusmanilor sau pentru a ca­latori mai rapid, si despre care se spune ca erau suficient de mari pentru a permite transportul persoanelor cu ca­leas­ca.

Bucurestiul bantuit

În cladirea din spatele Bisericii Stravropoleos, înca mai functioneaza un spital. Cunoscut în trecut sub nu­mele de „Spitalul Postelor”, se spune ca în urma cu zeci de ani, aici erau dusi nefericitii cu boli grave, pentru a li se fura organele. Din cauza numarului mare de oa­meni care au murit aici, multi dintre ei crezând cu tarie ca se vor face bine, folclorul zonei spune ca aceasta ari­pa a cladirii ar fi devenit bântuita, mai ales în noptile lungi de iarna auzindu-se, pe stradutele care dau înspre Teatrul de Comedie, gemete si plânsete sfâsietoare.

Hruba lui Scaraotchi

Pe strada Franceza din centrul vechi al orasului a existat, pe vremuri, un orfelinat pentru copiii amarâti si abandonati de parinti. Proprietarul    stabili­mentului,   un  anume    Stavrache    Hagi-Orman, era un om sadic, care afla bucurie în a-i lasa pe copii flamânzi si în­setati, pentru ca el sa se poata de­lecta cu suferinta si suspinele lor, obligân­du-i sa îl priveasca în timp ce mânca. Dupa ce zeci de co­pii au murit de inanitie, orfe­li­natul a fost în­chis. Multi dintre cei care se plim­ba dupa mie­zul noptii prin zona sustin ca aud si astazi voci de copii strigând: „Apa! Vrem apa!”.

misterele orasului Bucuresti

Casa Vernescu de pe Calea Vic­toriei e numita de locuitorii din zona „Hruba lui Scaraotchi”. Aici înca mai functioneaza un cazinou. Se spune ca în secolul trecut, mai multi jucatori s-au sinucis în inte­riorul casei, dupa ce si-au pierdut în întregime averile la ruleta. Sunt cunoscute trei fan­tome care bân­tuie casa. Acestea zgâl­tâie mobila, provoaca curenti de aer si, uneori, chiar se arata pe ho­lurile cladirii. Bântuirea este com­­pletata de prezenta în curte a unor mirosuri pu­ternice, de pu­cioa­sa, care le sunt induse treca­to­rilor.

Vizitatorul din Casa Poporului

„Capodopera a epocii Cea­u­sescu”, Casa Poporului, cla­dire reprezentativa si obiectiv turistic al Bucurestiului, are si ea fantomele ei. Nu cu mult timp în urma, un paznic povestea cum si-a lasat cheile lânga una din statuile de pe hol, în timp ce îsi facea rondul, ca, dupa putin timp, sa se întâlneasca cu un individ care i le-a înapoiat fara a-i spune nimic. Do­rind sa-i multumeasca, paznicul s-a întors dupa el, doar ca singurul lucru pe care l-a mai putut vedea au fost ur­mele de noroi lasate pe podea de bo­can­cii stra­inului, urme care dispareau într-un perete.

casa poporului

Multi dintre vizitatorii muzeului Foisorul de Foc au raportat senzatii de durere si apasare în piept, combinate cu o frica inexplicabila. Si aici exista o le­genda. Se spune ca o femeie a cazut pe sca­rile turnului si a murit în timp ce c?auta dovada infidelitatii sotului ei, care era paznic de noapte la Foisor. Fantoma ei mai bântuie locul, iar, în unele nopti, un fel de foc viu iese pe ferestrele Foi­so­rului, plutind deasupra Bucurestiului. Pe lânga toate acestea, se mai spune ca în fiecare zi de 9 a lunii în curs, la ora 11.30 noaptea, când un pom­pier ar fi mu­rit acolo prin combustie spontana, locul este strabatut de lumini stra­nii.

foisor4

Alte locuri vizitate de fantome 
 

Despre cladirea UNATC „I. L. Caragiale”, actuala facultate de teatru si cinematografie, se spune ca ar fi bântuita de fantoma actorului Octavian Cotescu, care închide si deschide usi si ferestre si bântuie vechiul lift care acum este stricat. Cladirea mai gazduieste si fan­to­ma unei fete tinere, îmbracata în alb, care apare în ba­ia studentelor de la etajul trei. O alta institutie de în­vatamânt bântuita este Scoala Centrala de pe strada Icoanei. Atât în cladirea cu arhitectura istorica, cât si în frumoasa curte interioara, au fost auzite sunete stranii, au fost simtite adieri reci si miresme fetide, au fost vazute obiecte levitând si usi si ferestre care se închid si se deschid fara vreo interventie umana. 

Tot o cladire artistica, Teatrul de Vara din Bucuresti, are si ea vizitatori nocturni. Bazilescu, un jurist celebru în epoca interbelica, a donat te­re­nul pe care a fost apoi cons­truit Parcul Bazilescu si Teatrul de Vara. Noaptea, în zona se aud sunete stridente si tusea unui barbat (despre care se spune ca ar fi chiar a dom­nului Bazilescu), venind de dincolo de coloanele tea­trului aflat în paragina. Re­venind în Cen­trul Vechi, unul dintre cele mai bântuite locuri de aici este Piata Crucii. Aici a fost construita Biserica Sfân­tul An­ton, care a ars într-un in­cen­diu ce a dus la pierdere de vieti omenesti. Cei dece­dati au fost în­gro­pati într-o groapa co­mu­na, în locul unde se afla acum Piata Crucii. Spi­ritele aces­tora înca mai bân­tuie locul, martorii din zona raportând umbre mis­ca­toa­re si siluete fantomatice. O alta groapa comuna a exis­tat pe vre­muri tot în Centrul Vechi, pe strada Soa­relui. Aici fusesera îngropate cadavrele unor ciumati, fara însti­in­tarea mem­brilor familiilor. Uneori, noaptea, fantomele aces­tora bântuie zona.

La margine de Bucuresti

Locurile pe care au fost cons­truite Mânastirea Chiajna de lân­ga Bucuresti si biserica ridicata acolo nu au apucat niciodata sa fie sfintite. Convingerea ca locul este blestemat a fost asa de pu­ternica, încât mânastirea a fost abandonata. Se spune ca aici ar fi avut loc mai multe crime si disparitii, iar cei pe care i-a prins noaptea în acest loc sustin ca au vazut umbre ciudate care se mis­cau printre ziduri si ca în noptile cu luna plina înca se mai aude batând clopotul mânastirii, care a fost scos de acolo cu mult timp în urma. Pe unul din peretii de la in­trare, înca mai este vizibil chi­pul unei tinere domnite, Ancuta, fiica Doamnei Chiajna. Aceasta s-a casatorit în secret cu alesul ini­mii sale, împotriva dorintei atot­puternicei sale mame, care s-a raz­bunat, ordonând ca fiica ei sa fie uci­sa pentru neascultare. Se spune ca fan­toma bietei copile bântuie zi­durile mâ­nas­tirii.

misterele Bucurestiului

Balta vrajitoarelor 

La iesirea din capitala spre Ste­fanesti, în Padurea Boldu-Cre­teasca, se afla Balta Vrajitoarelor. „Gura poporului” spune ca aici a murit Vlad Tepes, decapitat. Ani­malele evita acest loc, iar în noptile de Sânziene, de Sfântul Gheorghe si Sfântul Andrei, aici are loc sa­batul vrajitoarelor, pentru a-si rea­liza ritualurile. Zona este cunoscuta si pentru fenomene meteorologice ciudate (globuri de lumina care apar si dispar) si pentru faptul ca, indiferent de anotimp, Balta nu-si ma­reste si nu-si micsoreaza volu­mul. Adâncimea Baltii a fost ma­surata ca fiind de 1,5 m, dar multi oameni continua sa sustina ca Balta ar fi fara fund. Un bolovan mare si greu aruncat în apa a disparut fara urma.

balta-vrajitoarelor
Balta vrajitoarelor

Tehnica sau paranormal?

Probabil una dintre cele mai cu­noscute legende urbane din Bucu­resti este cea referitoare la Casa Diavolului de pe str. Prapor­gescu. Ar fi vorba de o entitate demonica plina de ura si de furie, care poate fi simtita si de la departare, chiar din zona Batistei. Se spune ca în aceasta cladire doua femei au fost omorâte. Legenda mai spu­ne ca în nop­tile cu luna plina, numarul 666 ar aparea în mod misterios pe peretele din exterior al casei. Într-ade­var, casa are un aer de mister, cu toata iedera care o acopera, dar daca iedera este data putin într-o parte de pe fatada, se poate vedea clar cum numarul 666 a fost scri­jelit acolo de ci­neva.

Activitatile paranormale se în­tretaie, uneori, cu cele tehnice. Este si cazul terenului din spatele com­ple­xului Cora- Pantelimon. În am­be­le capete ale locului sunt am­pla­sati stâlpi de înalta tensiune. Acestia genereaza un nivel ridicat de radiatii electromagnetice. Expu­ne­rea la acest câmp electro­mag­netic poate induce o gama foarte lar­ga de simptome, precum: mi­grene, ame­teala, oboseala, gre­turi, iri­tatii ale pielii, senzatia de ur­ma­rire, anxietate, vedenii, pa­ra­no­ia, disconfort, con­fuzie sau apa­ri­tia de forme sau umbre care se misca.

Din relatarile specialistilor reie­se ca, în unele cazuri, un câmp electromagnetic ridicat poate actiona pe post de combustibil pentru activitatea paranor­ma­la. Diferenta dintre activitatea paranormala falsa, cauzata de un câmp electromagnetic ma­re, si activitatea paranormala veritabila, consta în faptul ca, în cazul celei de a doua, respectivul­ câmp electromagnetic nu este generat de o sursa cre­ata de mâna omului, ci se de­plaseaza în mod independent.

Casa Diavolului
Casa Diavolului

Autobuzele-fantoma

Bucurestiul are si vehicule-fantoma. Primul este un vechi autobuz DAF, care apare noaptea, numai în jurul orei 2, pe la Rosetti, si circula cu toate lu­minile stinse, pe un traseu spre Parcul He­rastrau. Autobuzul este gol si majo­ritatea martorilor l-au vazut circulând pe la Universitate.

Cel de-al doilea caz se refera la tro­leibuzul 75. Unul dintre cei care au va­zut troleibuzul a fost o fata care astepta, în­tr-o noapte, în statie, la Teatrul Natio­nal, troleibuzul 85, pentru a merge la Gara de Nord. Troleibuzul asteptat nu a aparut, în schimb, în statie a oprit tro­leibuzul 75, cu ruta „Piata Rosetti-Gara de Nord”, scrisa pe o hârtie pusa în geamul din fata. Urcata în masina, fata a început sa simta un miros îngrozitor si a coborât. Când se pregatea sa cheme un taxi, a vazut înca un troleibuz 75 oprind în statie. Acesta parea mai nou si mai curat. Ea a fost singurul pasager al vehiculului, soferul nu putea fi vazut nicaieri, dar troleibuzul a mers fara oprire pâna la Gara de Nord. În statie, masina a oprit, usile s-au deschis si lu­minile s-au stins. Fata a coborât si a vazut ca troleibuzul în care se urcase ajunsese din urma primul troleibuz 75, din care coborâse speriata. Ca din se­nin, soferii celor doua masini au apa­rut si au început sa discute. Fata nu a putut auzi decât remarca suparata a soferului primului troleibuz: „Mi-a împutit masina!”. Peste ceva timp, mar­tora întâmplarii a verificat listele mijloacelor de transport RATB. Troleibuzul 75 nu aparea nicaieri pe ele!!!

Si povestea continua..

Majoritatea legendelor cu mis­tere sunt foarte vechi si au fost transmise din generatie în generatie. Una foarte cunoscuta e le­gata de fantoma care bântuie Ho­telul „Cismigiu”. Prin anii 30, se spune ca o fata ar fi cazut în casa liftului, unde a ramas timp de câteva ore stri­gând dupa ajutor. Cum nimeni nu a auzit-o, a mu­rit, si se spune ca fantoma ei mai bân­tuie locul, continuând sa stri­ge. O alta bântuire cunoscuta din Bucu­resti are loc în zona Mântuleasa. Este vorba des­pre o casa cu o fantoma, unii sus­ti­nând chiar ca ar fi vorba de fanto­ma scriitorului Mircea Eliade. Casa a fost supranumita „Casa Sângelui Ne­gru”, din cauza susurului auzit dinspre poarta casei si a petelor care puteau fi obser­vate dimineata. În casa ar fi avut loc mai multe crime. O prosti­tuata ar fi murit acolo si „Boca­nitoarea” care se mai aude si azi ar fi, de fapt, fantoma acesteia.

Adevar sau imaginatie de­bor­danta, aceste legende urbane exista de peste o suta de ani si con­tribuie la farmecul exotic al Bucu­restiului….

Formula As

Bogdan

Per aspera ad astra