Saturnaliile, sarbatoarea romana asemanatoare Craciunului

Saturn (lat. satus=semanator, sadire; satur=imbelsugat, fertil; sator =semanator) a fost un zeu italic agrar, de provienienta arhaica, probabil o divinitate gentilica a etruscilor, adorata indeosebi ca protectoare a semanaturilor.

Saturn a fost preluat de mitologia romana ca zeu al adancimilor terestre ascunse, de unde trimite ploile necesare semanaturilor, si totodata al tainelor pamantului. Despre el se  credea ca, in varsta de aur a omenirii, a trait la suprafata Terrei, retragandu-se mai tarziu, iesind periodic numai pentru a le aduce oamenilor darurile si roadele acelei epoci.

Saturnaliile, sarbatoarea asemanatoare Craciunului

Cand Saturn devine zeul timpului, fiind identificat de romani cu Titanul grec Cronos, Saturnalia (evocand epoca mitica de echilibru universal, cand peste lume domnise Saturnus Rex sau Pater Deorum) devine nu numai cea mai mare sarbatoare romana, dar si un simbol al libertatii si pacii, cand erau interzise spectacolele sangeroase si declaratiile de razboi, cand se suspendau toate activitatile publice si private si cand toti oamenii deveneau temporar egali, nemaifacandu-se deosebire intre stapani si sclavi, unii sclavi devenind liberti.

Saturnaliile se stabilisera ca sarbatoare nationala romana, de o zi,  pe 17 decembrie, in anul 217  i.Hr. Caesar a stabilit-o la doua zile, Caligula la 4, Claudius la 5, iar Domitianus a lungit-o la o saptamana (17-23 decembrie).

Manifestarile publice

Statuia lui Saturn din templul sau principal avea in mod normal picioarele infasurate in lana, insa aceasta era indepartata cu ocazia acestei sarbatori, ca un  act de eliberare. Ritualurile oficiale erau efectuate in conformitate cu ”ritul grec” (Ritus graecus). Serviciul religios era oficiat de un preot care avea capul descoperit. In ritul roman, preotii oficiau „Capite velato”, cu capul acoperit de toga impaturita intr-un mod special. Aceasta procedura este explicata prin asimilarea lui Saturn cu omologul sau grec Kronos, deoarece romanii adesea adoptau si reinterpretau mituri grecesti, iconografia si chiar practicile religioase pentru proprii lor zei. Dar descoperirea capului preotului poate fi, de asemenea, specifica opozitiilor Saturnaliene, adica opusul a ceea ce era normal.

Dupa efectuarea serviciului religios, Senatul roman amenaja un „lectisternium”, un ritual de origine greaca, care de obicei implica plasarea unei imagini a zeului pe o canapea somptuosa, ca si cum el ar fi fost prezent si participa activ la festivitati. Avea loc apoi un banchet public (convivium publicum).

Ziua de sarbatoare impunea abtinerea de la toate formele de munca. Scolile erau inchise, nu se organizau sesiuni ale instantelor si nu putea fi efectuata nici o declaratie de razboi.

Dupa ritualurile publice, sarbatorirea continua la domiciliu. Pe 18 si 19 decembrie, care erau si ele zile libere in ceea ce priveste afacerile publice, familiile realizau ritualuri domestice. Ei se scaldau devreme, iar cei cu mijloace financiare sacrificau un porc, o jertfa traditionala in cinstea unei zeitati a pamantului.

Manifestarile in cadru privat

Saturnalia este cel mai cunoscut dintre festivaluri din lumea greco-romana caracterizat prin inversari de roluri si libertati  privind comportamentul. Sclavii aveau parte de un banchet de care de obicei se bucurau doar stapanii lor. Sursele antice ofera versiuni diferite asupra circumstantelor: unii sugereaza ca stapanul si sclavii cinau impreuna, in timp ce altii arata ca sclavii erau primii care se desfatau, sau ca stapanii erau cei care serveau la masa. Practica poate sa fi variat de-a lungul timpului , insa, in mod sigur, sclavii erau cei care gateau mancarea.

Libertatile specifice Saturnaliei ofereau sclavilor posibilitatea de a efectua acte de lipsa de respect fata de stapanii lor, fiind scutiti de la orice pedeapsa. Era un moment caracterizat prin vorbirea libera: Poetul Horatiu il numeste “Libertate de Decembrie”. Dar toata lumea stia ca eliminarea ierarhiei sociale era temporara si avea limite , iar normele sociale nu erau amenintate, deoarece sarbatoarea avea un sfarsit.

Toga, haina caracteristica cetateanului roman de sex masculin, era pusa deoparte in favoarea „hainelor de cina”, specifice grecesti,  pline de culoare , care in mod normal erau considerate de prost gust daca erau utilizate pe timpul zilei. Romanii cu statutul de cetatean umblau in mod normal cu capul dezvelit, dar pentru Saturnalia imbracau „pilleus”, o palarie conica, care era simbolul sclavului eliberat. Sclavi, care de obicei nu aveau dreptul sa poarte „pilleus”, purtat si ei acest tip de palarie, astfel incat toata lumea era imbracata la fel.

Oferirea de cadouri

„Sigillaria”, ce aveau loc pe 23 decembrie, era o zi in care se ofereau cadouri. Pentru ca darurile de valoare ar fi aratat statutul social al celui care daruieste, fiind astfel in contradictie cu spiritul specific sarbatorii, cadourile constau de cele mai multe ori in figurine de ceramica sau ceara numite „sigillaria” realizate special pentru aceasta zi , lumanari sau “cadouri haioase”. Copiii primeau jucarii.

In multele sale poezii despre Saturnalia, poetul Martial mentioneaza o serie de cadouri specifice: table de scris, zaruri, arsice, pungute pentru bani, pieptane, scobitori, palarii, cutite de vanatoare, topoare, lampi, bile, parfumuri, fluiere, un porc, un carnat, un papagal, mese, cupe, linguri, articole de imbracaminte, statui, masti, carti si animale de companie.

Uneori cadourile puteau fi costisitoare, ca de exemplu un sclav sau un animal exotic, dar Martial sugereaza ca acele cadouri cu valoare intrinseca desemnau invers proportional calitatea inalta a unei prietenii. Patronii sau “sefi” ofereau o gratuitate (sigillaricium) clientilor saraci sau celor aflati in intretinerea lor  pentru a-i ajuta sa aiba posibilitatea de a oferi cadouri.

Intr- o practica care ar putea fi comparata cu felicitarile scrise moderne, cadourile erau insotite de versete. Martial a realizat o colectie impresioannta de versete poetice ce puteau fi atasate cadourilor. Catullus a primit de la un prieten, sub forma de gluma, o carte de poezii proaste realizate „ de cel mai groaznic poet al tuturor timpurilor”.

Oferirea de cadouri nu era limitata la ziua de Sigillaria. In unele gospodarii, oaspetii si membrii familiei primeau cadouri imediat dupa masa servita impreuna cu sclavii.

Prezenta sarbatorii in calendarul oficial

Conform regulilor religiei de stat, Saturnalia trebuia sa  se celebreze „ante diem XVI Kalendas Ianuarias”, adica saisprezece zile inainte de calendele lunii ianuarie. Aceasta prevedere era inclusa in cel mai vechi calendar religios roman, despre care romanii credeau ca a fost stabilit de catre legendarul fondator Romulus si succesorul sau  Numa Pompilius. Era o „dies festus”, o zi de sarbatoare legala, in care nu putea fi efectuata nici o afacere publica. Ziua marca aniversarea dedicata (dies natalis) construirii, in anul 497 i.Hr., Templului lui Saturn, in Forumul Roman. Cand Iulius Caesar a reformat calendarul, pentru a-l sincronizare cu anul solar, lunii i-au fost adaugate doua zile si Saturnalia a cazut la 17 Decembrie. S-a considerat, totusi, ca ziua initiala a fost decalata doua zile si astfel, pe timpul domniei lui Augustus, Saturnalia a fost sarbatorita ca o sarbatoare oficiala de trei zile care cuprindea ambele date.

Spre sfarsitul Republicii festivitatile private ale Saturnaliilor s-au extins la sapte zile, iar in timpul perioadei imperiale au  variat de la trei pana la cinci zile. Caligula a extins ceremoniile oficiale la cinci zile.saturnaliile sarbatoarea romana asemanatoare craciunului (2)

17 decembrie era prima zi a semnului astrologic Capricorn, casa lui Saturn, planeta ce a primit numele zeului.  Din cauza apropierii  de solstitiul de iarna (25 decembrie in calendarul iulian) i-au  fost atribuite semnificatii diverse atat de savantii antici cat si de cei modernii: de exemplu, utilizarea pe scara larga de lumanarilor de ceara (cerei , cereus singular), se poate referi la ”revenirea puterii luminii soarelui dupa solstitiu”.

Contextul istoric

Saturnalia a suferit o reforma majora in 217 i.Hr., dupa batalia de la Lacul Trasimene, atunci cand romanii au suferit una dintre cele mai zdrobitoare infrangeri din partea  cartaginezilor lui Hannibal, in timpul celui de-al doilea razboi punic. Pana in acel moment, sarbataorea se celebra conform obiceiului Roman. Dupa infrangere a avut loc o consultare a cartilor Sibyline  care a determinat adoptarea “ritului grec”.

Nu era ceva neobisnuit pentru romani sa adopte cultul zeilor altor natiuni, in speranta de a redirectiona favoarea acestora.  Al doilea razboi punic, in mod special, a creat presiuni asupra societatii Romane ceea ce  a dus la un numar de inovatii si reforme religioase.

Robert A Palmer a sustinut ca introducerea de noi ritualuri in acel moment a fost in parte un efort de a imbuna zeul cartaginez Ba’al Hammon, privit ca o contrapartida a lui Saturn  si  a zeului grec Cronos. Serviciul culinar oferit de stapani sclavilor s-a extins astfel si prizonierilor de razboi cartaginezi sau africani.

Interpretari ale antichitatii

Filosoful neoplatonic Porfir a abordat o vizune alegorica asupra Saturnaliei. El a vazut tema festivalului de eliberare  ca reprezentand “eliberarea sufletelor in nemurire”, o interpretare urmata si de Mitraisti. In opera „Saturnalia” a lui Macrobius, apropierea sarbatorii de solstitiul de iarna duce la expunerea unui monoteism solar, convingerea ca Soarele (Sol Invictus) cuprinde in cele din urma toate divinitatile in una singura. Similaritatile remarcate dintre secretele lui Mithra, Dies Natalis Solis Invicti (“ziua de nastere a necuceritului Soare”) in 25 decembrie si crestineasca Nastere a Domnului celebrata in luna decembrie, conduc la dezbaterii stiintifice complexe si de lunga durata.

Documentele dogmatice ebraice Mishna si Talmud descriu un festival pagan numit Saturna care are loc cu opt zile inainte de solstitiul de iarna. Acesta este urmat la opt zile dupa solstitiu de un festival numit Kalenda. Talmudul atribuie originile acestui festival lui Adam, care a vazut ca zilele au fost mai scurte si a crezut ca este o pedeapsa pentru pacatul lui. In acel moment s-a temut ca lumea ar putea reveni la haosul si golul care a existat inainte de creatie. El a stat si a postit timp de opt zile. Dupa ce a vazut ca zilele au inceput din nou sa devina mai lungi, a realizat ca acesta era ciclul natural al lumii, asa ca a facut opt zile de sarbatoare. Talmudul afirma ca acest festival a fost ulterior transformat intr-un festival pagan.

Presupuse influente asupra Craciunului

Popularitatea Saturnaliei a continuat in secolele III si IV d.Hr.  Pe masura ce Imperiul Roman a intrat sub dominatia religiei crestine , este posibil ca unele dintre obiceiurile sale sa fi influentate festivitatile specifice Craciunului si Anului Nou.

98439_cultul-soarelui

Spre deosebire de multe alte festivaluri religioase romane care erau strans legate de cladiri de cult din oras, celebrarea prelungita a Saturnaliei la domiciliu putea avea loc oriunde in Imperiu. Saturnalia a continuat ca o sarbatoare laica mult timp dupa ce a fost scosa din calendarul oficial. Dupa cum mentioneaza William Warde Fowler, Saturnalia a lasat urmele sale si au fost gasite asemanari intr-un numar mare de obiceiuri medievale si moderne, obiceiuri care apar in preajma solstitiului de iarna.

Enciclopedia Catolica afirma: ”probabil abundenta de festivalurilor analoge desfasurate in miezul iernii  a contribuit  la alegerea datei din Decembrie.”

O explicatie logica de care trebuie sa tinem cont, deoarece religia crestina nu a aparut din neant, ci este un cumul al unei evolutii.

 http://en.wikipedia.org/wiki/Saturnalia – Craciunul si Saturnalia 

Victor Kernbach: Dictionar de mitologie generala

 

Bogdan

Per aspera ad astra