Evolutia si obiceiurile speciei umane

evolutia speciei umane. 5 moduri prin care organismul primitiv al omului influenteaza viata in prezent 

S-au schimbat multe pentru oameni înca din epoca pietrei. Agricultura a schimbat modul în care ne alimentam, revolutia industriala a schimbat modul în care traim, revolutia tehnologica a schimbat modul în care gândim. Dar în ciuda tuturor progreselor umanitatii, a ramas un aspect care s-a pastrat aproape intact de mii de ani încoace: organismul.

evolutia si obiceiurile speciei umane

“Ne place sau nu, am evoluat sa traspiram, sa fim bipezi, sa ne îngrasam, sa nu mai avem blana si sa fim dotati cu creier mare”, ne spune biologul evolutionist Jason Lieberman de la Harvard. “Am mai evoluat sa tânjim dupa zaharuri si grasimi. Sa fim activi fizic. Dar am mai evoluat si sa fim lenesi”. Traim într-o era a spatiului cu un trup din epoca pietrei. Iar unele instincte care ne-au ramas din Paleolitic (aprox. între 2,6 mil. si 10.000 de ani i.Hr.) sunt acum în conflict cu stilul de viata modern, cauzându-ne neplaceri precum diabetul de tip 2 sau problemele cardiace.

Oamenii înca îsi doresc o hrana care sa contina multi carbohidrati, aceasta fiind odinioara cel mai greu de gasit dar si cea mai utila, numai ca astazi consumul excesiv ne poate dauna grav. Pe de alta parte, omul modern evita pe cât posibil obiceiuri care îi solicita un nivel înalt de energie, cum ar fi mersul pe jos pâna la destinatie, asta si deoarece creierul este programat sa economiseasca energie. Iata 5 moduri prin care corpurile noastre primitive ne complica viata:

Scari sau lift?

Când vedem scarile si lânga ele liftul probabil ca purtam un dialog interior de tipul “Hmm, scari, mai bine iau liftul. Desi ar fi bine sa mai fac si niste efort fizic…sau mai bine nu, iau liftul”. Un studiu efectuat în SUA a aratat ca nu mai mult de 3% din populatie ar alege scarile daca ar fi un lift ca alternativa. Dar un obicei care acum pare leneveala nesanatoasa se dovedea extrem de folositor pentru stramosii nostri. Vânatoarea si culesul erau activitati care cereau multa energie, iar pauzele de la activitate le ofereau sansa de a economisi caloriile pe care cu greu le-au dobândit.

sapiens

“Daca ar exista acum lifturi în desertul Kalahari, probabil ca oamenii le-ar folosi”, spune Lieberman. Si ar avea sens.

Mers sau stat jos toata ziua?

Oamenii sunt o specie care  prefera mersul. În vreme ce cimpanzeii merg în medie cam 2-3 km. pe zi, petrecându-si majoritatea timpului adunând si consumând vegetatie, vânatorii-culegatori mergeau mai bine de 9 km. pe zi, în fiecare zi. “Am evoluat sa mergem, sa ne cataram, sa alergam, sa sapam, sa aruncam. Asa îsi câstigau hrana stramosii”, adauga Lieberman. Mersul ajuta la mentinerea sanatatii organismului, stimulând circulatia sangvina si oxigenarea corpului.

Dar astazi oamenii moderni aleg sedentarismul excesiv, în detrimentul sanatatii fizice si mentale. Avem optiunea sa facem exercitii si sa ne rezervam o mica parte din zi pentru a ne folosi muschii meniti sa fie antrenati, dar este o decizie constienta, pentru a arde calorii, nu o decizie pe care o face corpul pentru el însusi.

Cu sau fara pantofi?

Oamenii au trait mii de ani mergând desculti si pe talpi s-au dezvoltat cruste care sa-i apere de pietre sau tepi. Asta pâna când am inventat talpi artificiale si în cele din urma pantofii. Protectia a venit cu un pret: piciorul plat. Nivelarea aceasta poate fi uneori însotita de probleme ale genunchilor si alte complicatii odata cu înaintarea în vârsta.

Analizele antropologice arata ca în Paleolitic platitudinea piciorului era un fenomen rar, atunci când mersul descult permitea formarea unor tesuturi protectoare în jurul arcadelor.

Sa citim sau nu?

Nimeni nu ar gasi vreun argument în defavoarea cititului ca activitate de cunoastere. Doar ca si asta vine cu un mic dezavantaj. Miopia, slaba vedere la distanta, a devenit o disfunctie oculara din ce în ce mai frecventa pe masura ce a crescut preocuparea pentru scris si citit. Asta din cauza faptului ca muschii oculari, care de fapt nu s-au adaptat unei expuneri prelungite la obiecte foarte apropiate, trebuie sa se forteze foarte mult pentru a le vedea, iar uneori se întind atât de mult pâna când nu mai pot functiona normal.

evolutia speciei umane

Orele multe petrecute în cladiri, la birou, în locul peisajelor naturale mai stimulente precum paduri sau poieni, pot cauza si ele probleme. Dar oamenii au învatat sa se adapteze, utilizând din ce în ce mai des ochelarii.

Zahar sau legume?

Estimativ, se crede ca dieta paleolitica nu cuprindea mai mult de 3 kg. de zaharuri pe an. Comparativ, în America un om poate consuma pâna la 45 de kg. pe an. Creasterea acesta drastica este asociata cu riscul crescut de boli de inima si de diabet, unele dintre principalele cauze de deces în lumea moderna a ultimilor 20 de ani.

Dar oamenii cavernelor nu se preocupau atât de mult de dieta, ci pur si simplu nu aveau acces la asemenea cantitati de zahar. Tehnologiile moderne ne permit extragerea zaharurilor dintr-o mare varietate de surse, printre care trestia, porumbul sau artarul. Iar zaharul este transportat în întreaga lume într-un ritm extrem de rapid.

“Daca ar fi avut de unde sa procure batoane de ciocolata, copiii din Paleolitic probabil ca ar fi fost la fel de ahtiati dupa ele ca si copiii de azi. Dar pur si simplu nu aveau aceasta optiune”, ne spune Lieberman.

Copiii de atunci nu aveau de ales decât hrana sanatoasa si miscarea, pentru ca asta faceau si parintii lor zilnic. Acum copiii trebuie învatati cum sa aleaga corect, dar pentru multe alegeri nu suntem pregatiti din punct de vedere al evolutiei.

Cu toate acestea, schimbarile culturale ar trebui sa ne dea de gândit cum putem profita la maximum de corpurile noastre preistorice în vremuri moderne. Cum tot mai multe dovezi ne arata ca inactivitatea si alimentatia bogata în zaharuri ne poate dauna grav, ar trebui sa ne folosim de creierul mare pe care l-am mostenit pentru a lua decizii întelepte privind stilul de viata si a depasi unele instincte utile în vremuri stravechi, dar care acum actioneaza mai degraba în detrimentul nostru.

sursa: LiveScience

Bogdan

Per aspera ad astra