vineri, martie 29, 2024
Starea de veghe

Cum ar arata Terra, daca omenirea va disparea?

Va puteti imagina lumea fara oameni? Ce s-ar întâmpla cu planeta noastra daca nu ar mai fi oameni pe Pamânt?

Acest scenariu pare imposibil, însa în ultima suta de ani specia noastra s-a confruntat cu numeroase evenimente care s-ar fi putut solda cu disparitia oamenilor, de la gripa spaniola din 1918 pâna la Razboiul Rece (care a fost foarte aproape de a provoca o conflagratie nucleara, asa cum arata dezvaluirile lui  Vasili Arhipov si ale lui Stanislav Petrov).

De asemenea, daca anumite boli precum Ebola sau SIDA ar dezvolta capacitatea de a se transmite pe calea aerului, consecintele ar fi dramatice pentru umanitate. Anual, Bulletin of the Atomic Scientists da publicitatii starea Ceasului Apocalipsei, instrument ce estimeaza cât de aproape se afla omenirea de un eveniment cataclismic.

cum ar arata Terra daca omenirea ar disparea

Ce s-ar întâmpla cu planeta noastra daca toti oamenii ar disparea într-o zi? Jurnalistul Alan Weisman exploreaza acest scenariu în cartea „The World Without Us”, analizând modul în care s-ar schimba Terra daca nu ar mai fi locuita de homo sapiens.

„Am realizat multe reportaje despre subiecte din întreaga lume, de la gaura din stratul de ozon aflat deasupra Antarcticii, accidentul de la Cernobâl si pâna la padurile tropicale incendiate. Cu timpul, am devenit tot mai obsedat sa adun informatiile pe care le-am acumulat într-o carte din care cititorii sa înteleaga cum se leaga toate aceste evenimente globale: prin noi”, explica Weisman.

Weisman arata ca sfârsitul ar putea veni ca urmare a propriului nostru hybris: civilizatia maiasa din America centrala a disparut în secolul  al   VIII-lea dupa 1.600 de ani de existenta, „distrusa de propria lacomie”. Un expert citat de Weisman noteaza ca „echilibrul dintre ecologie si societate este foarte fragil, iar dereglarea acestei balante poate aduce sfârsitul”.

The_World_Without_Us_(US_cover)

„Pentru a întelege cum ar arata o lume fara oameni trebuie sa descoperim cum arata lumea înainte sa existe oamenii – iar imaginea difera de la continent la continent. De asemenea, trebuie sa luam în calcul faptul ca suprafata Pamântului este acoperita cu apa în proportie de doua treimi. Cum vor arata oceanele fara noi? Pentru a obtine toate raspunsurile, am discutat cu paleontologi, ingineri, biologi, mineri, biologi marini, astrofizicieni si chiar  cu calugari budisti, printre multi altii”, a explicat Weisman.

De asemenea, pentru a întelege schimbarile ce ar avea loc pe Terra daca oamenii nu ar mai fi, Weisman a vizitat locuri precum padurea Biatowiesa, una dintre ultimele ramasite ale uriasei paduri virgine ce se întindea pe vremuri de-a lungul Europei, Cernobâlul, zona demilitarizata ce separa Coreea de Sud de Coreea de Nord si numeroase alte situri din Micronezia, Africa, Amazon, Arctica sau Guatemala.

padurea-bialowieza

Toate aceste eforturi i-au permis autorului sa înteleaga ce se va petrece pe Pamânt dupa ce oamenii nu vor mai fi.

„Am vrut sa scriu o carte cu intentia clara ca aceasta sa nu fie apocaliptica. Apocalipsa înseamna distrugere si sfârsitul lumii”, explica Weisman.

„Astfel, în loc sa scriu o carte în care sa tin o predica, «daca nu ne schimbam comportamentul, vom muri cu totii», am scris o carte în care oamenii deja au disparut si în care vedem cum s-ar descurca natura fara noi. Nu am scris aceasta carte pentru ca vreau ca oamenii sa dispara, ci am eliminat oamenii din peisaj temporar pentru a arata cum ar reusi natura sa se vindece fara noi, ca apoi sa putem întelege cum putem reveni în acest peisaj în echilibru cu toate celelalte elemente”, mai spune autorul.

Ce se va întâmpla cu locuintele noastre?

La scurt timp dupa ce oamenii vor disparea de pe Terra, natura va începe sa-si recapete suprematia asupra planetei. Unul dintre primele locuri în care acest lucru se va manifesta va fi locuinta în care obisnuiam sa traim.

Arhitectul Chris Riddle citeaza o zicala populara în rândul fermierilor americani ce subliniaza forta naturii: „Daca vrei sa distrugi un hambar, nu trebuie decât sa tai o gaura de 45 de centimetri în acoperis si apoi sa nu mai faci nimic”.

Indiferent cât de bine ne sigilam casele, natura reuseste întotdeauna sa patrunda în interiorul lor, fie si numai prin mucegai sau insecte. Acestea nu sunt, însa, cea mai puternica arma a naturii. Aceasta calitate îi apartine aceleiasi substante fara de care viata nu este posibila: apa.

Dupa ce oamenii vor disparea, apa va fi prima arma prin care natura va patrunde în fostele noastre locuinte. Elementele de lemn din acoperis vor fi printre primele afectate, permitând apei sa intre în casa. Daca locuinta se afla într-o zona cu ierni friguroase, apa din tevi va provoca spargerea acestora, ca urmare a faptului ca nu mai este încalzita.

Pe masura ce lemnul de sub acoperis putrezeste, elementele ce îl sustin cedeaza, iar în cele din urma acesta se prabuseste peste casa. Daca acoperisul unui hambar cu o gaura de 45 de centimetri ar disparea în aproximativ 10 ani, cel al unei case obisnuite ar rezista 50 de ani, perioada fiind de doua ori mai lunga în cazul cel mai optimist.

viata dupa noi

Daca locuinta este dotata cu un subsol sau cu o pivnita, aceasta se va umple la rândul sau cu pamânt si plante.

Tevile de PVC se vor îngalbeni în zonele expuse la soare, urmând ca în timp sa se dizolve. Singurele elemente ce vor ramâne neschimbate vor fi placile de faianta si de gresie, însa acestea vor fi îngropate în timp sub un covor de frunze.

Într-o zona temperata, locuinta va fi împrejmuita în 500 de ani de copacii ce formeaza o noua padure. Îngropate sub frunze, crengi si alte materiale organice se vor mentine vasele si tacâmurile de aluminiu si de otel ce se gasesc în bucatarie. Daca elementele de otel nu vor mai fi expuse la oxigenul atmosferic, ele au toate sansele sa se pastreze sute de mii de ani.

Ce se va întâmpla cu orasele?

 La fel ca locuintele în care traim, orasele se afla într-o continua lupta cu natura si depind de activitatea umana pentru a rezista. New Yorkul, spre exemplu, necesita o pompare continua a apei din subteran. Fara oameni, centralele electrice nu ar mai functiona, iar oamenii nu ar mai putea manevra pompele ce permit metroului sa transporte astazi milioane de pasageri zilnic.

Paul Schuber, unul dintre oficialii newyorkezi responsabil de functionarea pompelor, afirma ca „în cazul în care pompele sunt oprite, în 30 de minute apa va atinge un nivel suficient de mare încât sa nu mai permita garniturilor de metrou sa circule”.

În 36 de ore, tunelurile s-ar umple, iar în câteva zile strazile orasului american ar începe sa cedeze sub actiunea apei. În aproximativ 20 de ani, stâlpii de otel ce sustin numeroase strazi din New York ar ceda, iar acestea ar deveni veritabile râuri.

Cu mult înainte ca acest lucru sa se întâmple, însa, asfaltul ce acopera strazile va fi distrus.

În fiecare an, în luna martie, temperaturile scad si urca deasupra pragului de 0 grade de aproximativ 30 de ori. De fiecare data când se întâmpla acest lucru, topirea si reînghetarea apei provoaca aparitia crapaturilor în ciment si asfalt. Atunci când zapada se topeste, apa patrunde în aceste crapaturi, iar repetarea fenomenului duce la amplificarea acestora.

Motivul este simplu: daca aproape toate celelalte substante din natura se contracta atunci când îngheata, moleculele de apa actioneaza invers, asezându-se în cristale hexagonale ce ocupa cu aproximativ 9% mai mult spatiu decât în stare lichida. Aceste cristale nu sunt doar capabile sa împinga bucatile de asfalt, ci chiar sa distruga tevile de otel carbon proiectate sa reziste la presiuni extraordinare.

cum ar arata terra dupa disparitia oamenilor

Pe masura ce asfaltul se crapa, buruienile patrund în spatiul nou creat si îl extind. Ele vor fi urmate de copaci, iar în 5 ani radacinile acestora vor deteriora si mai tare trotuarele si strazile orasului. Pe masura ce solul ascuns sub asfalt va deveni expus la soare si la ploaie, alte specii vor începe sa apara.

Dupa câtiva ani în care tevile din cladiri au explodat, cladirile încep sa aiba probleme.

Pe masura ce componentele se contracta si cresc în dimensiuni, apa are tot mai multe spatii în care sa patrunda, ruginind si deteriorând tot mai mult elementele cladirilor. Otelul din beton rugineste, ceea ce îl face sa creasca în dimensiuni si sa creeze noi fisuri în materialul de constructie.

În aproximativ doua decenii, paratrasnetele vor rugini si vor cadea la pamânt, iar trasnetele vor avea ocazia perfecta de a porni un incendiu, profitând de crengile decedate acumulate la sol si de materialele inflamabile lasate în urma de oameni.

Incendiile vor aprinde tevile de gaze, iar exploziile ce vor rezulta vor distruge ferestrele si alte elemente ce protejeaza cladirile de ploaie si zapada. În scurt timp, precipitatiile vor patrunde în cantitati mari în cladiri, astfel ca podelele de ciment vor fi la rândul lor afectate.

Creaturile care depind de oameni pentru a trai nu vor supravietui prea mult dupa ce noi vom disparea, spune Weisman. Gândacii, aparent invincibili, vor muri la scurt timp dupa disparitia noastra, deoarece nu vor mai beneficia de cladiri încalzite pe timpul iernii. De asemenea, sobolanii vor muri fie de foame, pentru ca nu vor mai beneficia de gunoaiele produse de om, fie ca prada a pasarilor rapitoare ce se vor instala în cladirile abandonate.

the world witout us

În ruinele celor mai importante institutii financiare vor ramâne intacte seifurile, iar banii din interior vor fi în siguranta, chiar daca vor mucegai si vor deveni inutili. În schimb, operele de arta din depozitele muzeelor nu vor rezista.

Pe masura ce cladirile cedeaza în fata apei, aceasta ajunge sa umple subsolurile muzeelor, iar operele din camerele de depozitare vor cadea prada mucegaiului, bacteriilor si larvelor de insecte.

Singurele manifestari artistice care se vor mentine intacte vor fi cele din ceramica, deoarece sunt similare din punct de vedere chimic fosilelor. Daca nu vor fi zdrobite de o cladire în descompunere, acestea vor putea rezista pâna când vor fi descoperite de un presupus arheolog. De asemenea, statuile de bronz vor suferi coroziuni, însa forma lor va ramâne intacta. „De aceea cunoastem atât de multe despre Epoca de Bronz”, explica Barbara Appelbaum, un specialist în conservarea operelor de arta.

Ce vom lasa în urma noastra?

Alan Weisman afirma ca „dupa 15-20.000 de ani de la disparitia noastra, nu vom mai observa prea multe urme ale oamenilor sau ale activitatii umane. Ghetarii vor fi sters o mare parte din arhitectura noastra. Este posibil, totusi, sa lasam niste urme în zonele de desert, unde ghetarii nu vor ajunge”.

Totusi, autorul subliniaza ca oamenii de stiinta din viitor vor putea identifica semne ale prezentei noastre, indiferent cât timp a trecut de la momentul în care am disparut.

Elementele ceramice vor dainui cel mai mult, alaturi de bronz si de plastic. Cu toate acestea, modificarile uluitoare pe care oamenii le-au produs în natura nu vor rezista asa de mult precum am putea crede.

 „Am studiat canalul Panama, pentru a vedea cât îi va trebui naturii pentru a elimina aceasta taietura pe care i-am produs-o. Spre surprinderea mea, câteva decenii vor fi suficiente pentru a elimina aceasta opera a omenirii. În schimb, cei patru presedinti americani sculptati pe muntele Rushmore – George Washington, Thomas Jefferson, Theodore Roosevelt si Abraham Lincoln – ar trebui sa se odihneasca linistiti, caci fetele lor vor dainui cel putin 7 milioane de ani de acum încolo”.

Ecosistemele naturale se vor regenera la scurt timp dupa disparitia oamenilor. Acest lucru este dovedit de câteva experimente neintentionate desfasurate de oameni în ultimul secol. Weisman a calatorit în Varosha, în Cipru, o zona abandonata dupa razboiul civil din 1974 si în zona demilitarizata dintre Coreea de Sud si Coreea de Nord.

În ambele locatii oamenii nu au mai desfasurat activitati în ultimele decenii, iar astazi acestea sunt veritabile rezervatii naturale, în care Pamântul si-a recapatat suprematia.

O alta dovada asupra capacitatii naturii de a-si reveni este oferita de atolul Johnston din Oceanul Pacific. Armata americana a detonat aici 12 focoase termonucleare, iar dupa Razboiul Rece a folosit acest sit pentru a incinera diferite arme chimice, printre care gaz sarin, Agent Orange sau dioxine.

Cu toate acestea, expeditiile realizate de curând de scafandri în aceasta regiune arata ca nu este vorba despre vreun „desert acvatic”. Acestia au vazut un coral relativ sanatos si numerosi pesti. Mai mult, în ultimii ani au fost observate foci în apropiere de atol.

Cercetatorii din apropiere de Cernobâl au observat un fenomen similar: la un an dupa dezastrul din 1986, rândunicile au revenit în regiune, iar acum în padurile din apropiere de Pripyat se gasesc mistreti, cerbi si lupi.

Studiile efectuate de cercetatori au aratat ca rozatoarele din zona traiesc mai putin decât cele din alte regiuni, însa compenseaza prin faptul ca se maturizeaza sexual si fac pui mai devreme, astfel ca numarul lor nu a fost afectat.

„Activitatea umana obisnuita este mult mai devastatoare pentru biodiversitate decât cel mai sever accident nuclear”, comenteaza radioecologistii Robert Baker si Ronald Chesser de la universitatile Texas Tech si Georgia.

Ce vor mai lasa oamenii în urma lor?

Weisman afirma ca tunelul sapat pe sub Canalul Mânecii, ce leaga Franta de Anglia, este una din realizarile umane care au toate sansele sa reziste milioane de ani. În valoare de 21 de miliarde de dolari, Tunelul Canalului Mânecii este unul dintre cele mai scumpe proiecte din istoria omenirii. Multumita protectiei pe care i-o ofera stratul de marna în care a fost sapat, acest tunel va rezista milioane de ani de acum încolo.

tunelul

Muzica, însa, este opera umana ce are potentialul de a dainui chiar si dupa ce planeta noastra nu va mai fi.

Sondele spatiale Voyager, lansate în 1977, poarta la bord un disc aurit pe care sunt înregistrate sunete emise de balene si cântece de pasari, alaturi de 26 de bucati muzicale. Printre acestea se numara atât lucrari de Beethoven, Mozart si Stravinski, cât si muzica interpretata de Guan Pinghu (un vestit virtuoz chinez al instrumentului traditional cu coarde numit guqin) sau Kesarbai Kerkar (o cunoscuta interpreta de muzica indiana clasica).

Voyager1

Chiar daca sondele Voyager vor fi distruse în lunga lor calatorie spatiala, omenirea îsi va lasa pentru totdeauna amprenta în Univers, urmând ca un element din existenta noastra sa persiste chiar si dupa ce Pamântul va fi înghitit de Soare: undele radio emise în spatiu.

Weisman scrie ca în 1955, la patru ani dupa ce au fost emise dintr-un studio TV din Hollywood, sunetele si imaginile serialului I Love Lucy treceau deja de Proxima Centauri, cea mai apropiata stea de sistemul nostru solar. În 2005, undele radio se gaseau deja la 50 de ani-lumina distanta de Terra.

Deoarece Calea Lactee masoara aproximativ 100.000 de ani-lumina în diametru si 1.000 de ani-lumina în grosime, iar sistemul nostru solar se afla în apropiere de jumatatea galaxiei, acest lucru sugereaza ca în jurul anului 2450 undele radio vor iesi din galaxia noastra, patrunzând în spatiul intergalactic.

Undele radio, la fel ca lumina, continua sa se extinda. Ele vor continua sa calatoreasca prin Univers la mult timp dupa ce sondele Voyager vor fi disparut, purtând cu ele un mic fragment din existenta umana. „Oricine asteapta undele noastre la granita timpului va avea parte de un moment galagios. Poate ca nu o vor întelege pe Lucy, dar ne vor auzi râzând”, concluzioneaza Weisman.

Alan Weisman – „The world without us”

descopera.ro

Bogdan

Pentru fiecare de ce trebuie sa existe un cum