Enigmele civilizatiilor si culturilor avansate din Antichitate

Studiind culturile antice ale multor popoare de pe tot cuprinsul lumii, descoperim ca în cadrul acestora exista foarte des  referiri la anumiti „zei” care au venit „din cer” si i-au învatat pe oameni agricultura, mestesugurile, astronomia, arhitectura, matematica, medicina, dar si anumite repere spirituale fundamentale.

Gasim de exemplu asemenea afirmatii în texte antice din Sumer, India, Babilon, Egipt, Nepal, Tibet, Africa sau la popoarele pre-incase. Oficial, aceste referiri sunt interpretate ca simple mituri alegorice, rod al imaginatiei primitive, cuprinse de misticism. Totusi, asa cum vom vedea în exemplele urmatoare, exista multe elemente ce frapeaza prin corespondenta lor extrem de realista cu aspecte pe care le regasim în cadrul civilizatiei noastre moderne si, uneori, chiar în date stiintifice deosebit de avansate.

 Picturi rupestre si statuete neobisnuite

Indicii foarte sugestive în acest sens ne sunt oferite, de exemplu, de numeroasele picturi rupestre si statuete descoperite în mai toate zonele de pe glob. Picturile rupestre din paleoliticul superior (perioada care a început acum 40.000 de ani) si apoi din neolitic, descoperite pe toate continentele, contin reprezentari ale unor fiinte umanoide îmbracate în haine groase si purtând casti cu antene. Exista astfel de reprezentari în pesterile din Italia, din SUA (în Canionul Saber din Utah), din Kimberly (Australia), sau din Algeria, Franta, Nepal dar si în multe alte tari.

picturile de la Val camonica
Picturile de la Val Camonica

În grota Val de Camonica din Italia  a fost descoperita o reprezentare picturala, care a devenit ulterior celebra, în care apar în mod evident niste umanoizi îmbracati în combinezoane strânse pe corp si având capetele acoperite cu niste casti rotunde, cu antene. Aceasta pictura rupestra face parte dintr-o veritabila galerie de gravuri rupestre, vechi de peste 12.000 de ani.

Într-o pestera din Australia a fost descoperita o pictura,  datata   ca   având   6-8.000 de ani vechime, în care sunt reprezentate trei fiinte cu ochi mari si capete ciudate.

Într-o alta pestera, în Jabbaren, din Muntii Tassili din Algeria, s-a descoperit o pictura ce are 6 metri înaltime si care a fost datata ca având cca 8.000 de ani vechime.

Putem observa reprezentarea unei fiinte umanoide îmbracata foarte straniu, având ca un fel de casca pe cap, inele în jurul gâtului, sugerând un fel de costum asemanator cu cel al unui astronaut. Reprezentari similare au mai fost descoperite si în Sfar (tot din Muntii Tassili), în pesterile din Cabro (Franta), precum si în alte locuri.

extraterestrul-din-Muntii-Tassili

 În Guatemala a fost descoperita o sculptura ce seamana foarte mult, în detaliu, cu un astronaut modern. Are o casca pe cap, tuburi în dreptul gurii si alte dispozitive sofisticate în dreptul pieptului.

Celebrele statuete „dogu” descoperite în muntii provinciei japoneze Aomori au o vechime de 7-8 mii de ani. Înfatiseaza personaje îmbracate în costume ce au casti cu vizoare rotunde si alte dispozitive. Mai mult decât atât, exista specialisti care au afirmat ca detaliile acestor statuete nu puteau fi realizate si finisate cu ajutorul uneltelor din piatra.   

În asezarea mayasa Palenque se afla faimosul templu al inscriptiilor si mormântul celui mai important rege mayas pe nume Paqal, pe a carui piatra funerara se afla gravate toate cunostintele fundamentale ale mayasilor. 

Pe aceasta piatra funerara, care are 7 tone, a fost descoperita în anul 1953 o bizara inscriptie ce seamana uimitor de mult cu un astronaut asezat într-o cabina spatiala… Personajul reprezentat are un fel de masca pe nas, iar cu o mâna actioneaza un buton. Cu cealalta mâna rasuceste un întrerupator. Calcâiul stâng este pe un fel de pedala, iar în exteriorul capsulei pare sa fie reprezentata o flacara specifica emisiei unui motor foarte puternic…

mormantul lui Paqal
Mormantul lui Paqal

Au fost identificate o multitudine de reprezentari sculpturale care seamana atât de mult cu ceea ce cunoastem despre aparatele de zbor din ziua de astazi încât ne vine foarte greu sa credem ca acestea ar putea fi doar simple fantezii primitive.

Asemenea exemple ar putea fi miniaturile antice gasite în Columbia, care au fuselaj, aripi fixe, stabilizatoare laterale si chiar ampenaj vertical, elemente care nu se gasesc în natura, dar sunt caracteristice avioanelor moderne.

Ar fi naiv sa consideram ca toate aceste reprezentari sculpturale si picturale sunt doar rodul imaginatiei oamenilor din antichitate.

Detaliile semnificativ de precise sunt mult prea numeroase si ele de altfel se coreleaza perfect cu textele si inscriptiile multor culturi ale lumii, care vorbesc fara nici un echivoc  – dupa cum vom descrie în continuare – despre personaje foarte concrete, care au venit din „cer” si care le-au marcat în mod profund existenta.

Traditia Maya

Misterioasa civilizatie mayasa a existat în zona cuprinsa între Mexic si America de Sud, în teritoriile care astazi se numesc  Belize, Honduras, Guatemala, El Salvador, Yucatan, Chiapas. Civilizayia Maya,despre care am avut privilegiul sa mai vorbim , a atins apogeul în perioada 300-900 d.Hr., continuând linia istorica a olmecilor si toltecilor si fiind urmata de azteci si de incasi, care au stapânit apoi teritoriile Americii pâna la venirea conchistadorilor spanioli.

Civilizatia maya a depasit însa cu mult ca nivel de realizare în foarte multe domenii atât civilizatiile anterioare, cât si pe cele ulterioare.

Totusi, ca si în cazul civilizatiei antice egiptene, traditia mayasa nu are consemnata vreo perioada de evolutie, ci pur si simplu a „aparut” brusc.

Din nefericire exista acum doar foarte putine informatii despre fosta civilizatie mayasa datorita actelor complet iresponsabile de invazie, distrugere si vandalism comise începând cu anul 1519 de catre conchistadorii spanioli asupra celor care au mostenit vestigiile mayase, respectiv incasii si aztecii.

Este cunoscut faptul ca Imperiul aztec era localizat pe teritoriul de azi al Mexicului, având capitala la Tenochtitlan. Ultimul împarat aztec a fost Montezuma II, care a urcat pe tron în anul 1502. În anul 1519, Montezuma îi primeste cordial pe spaniolii condusi de Hernan Cortes, deoarece o profetie mai veche anunta revenirea zeului Quetzalcoatl de peste mari. Aztecii au crezut ca spaniolii sunt trimisii Marelui Zeu. Spaniolii l-au luat prizonier pe Montezuma si au ucis apoi mii de nobili azteci. Ulterior, civilizatia azteca a fost în totalitate distrusa în aproximativ 10 ani.

Imperiul Inca a fost cel mai mare imperiu din America precolumbiana. S-a ridicat pe înaltimile din teritoriul ocupat în prezent de Ecuador, Peru, Bolivia, Argentina si Chile. În 1533, Atahualpa, ultimul împarat incas  a fost omorât la ordinul conchistadorului Francisco Pizarro, marcându-se astfel începutul dominatiei spaniole. 

enigmele civilizatiilor

Istoria si cultura mayasa fusesera înregistrate pe anumite placi de   aur   într-un mod foarte elaborat, care însa au fost furate de catre spanioli si topite, în goana lor nebuna dupa aur.

Textele mayase, scrise pe scoarta de copac, au fost arse, primul arhiepiscop al Mexicului având chiar renumele sa fi ars în acea perioada zeci de mii de texte mayase.

Spaniolii erau convinsi ca structurile megalitice pe care le-au gasit fusesera, fara îndoiala, construite de catre demoni. Datorita acestei atitudini, în afara câtorva inscriptii din temple, doar patru carti mayase au mai ajuns pâna la noi.

Dupa cum am amintit într-un capitol anterior, civilizatia mayasa a disparut într-un mod inexplicabil în jurul anului 900 d.Hr., asadar cu mult înainte de venirea conchistadorilor.

Trebuie mentionat faptul ca în cronicile respective nu sunt notate epidemii de mari proportii si nici razboaie de anvergura, care sa fi distrus întreaga populatie. O ipoteza care merita luata în considerare este aceea furnizata de cercetatorul francez Jacques Bergier potrivit careia mayasii ar fi cunoscut puncte de trecere spre interiorul Pamântului sau chiar spre alte dimensiuni spatio-temporale.

Ceea ce a creat cel mai mult senzatie în zilele noastre în ceea ce priveste civilizatia mayasilor provine din datele matematice si astronomice pe care acest popor misterios le obtinea prin calculele sale. Se poate spune ca mayasii au avut trei calendare principale: numaratoarea lunga sau „Tun”, calendarul civil „Haab” si calendarul ritualistic (divin) „Tzolkin”.

Cel mai cunoscut sistem calendaristic mayas este numaratoarea lunga, „Tun”, care avea urmatoarele diviziuni:

1. 1 kin = o zi

2. 20 kin = 1 Unial (20 zile)

3. 18 Unial = 1 Tun (360 zile)

4. 20 Tun = 1 Katun (7.200 zile)

5. 20 Katun = 1 Baktun (144.000 zile adica 394,25 ani)

6. 13 Baktun = 1 Mare Ciclu (1.872.000 zile adica 5.125,25 ani)

Un Mare Ciclu era de asemenea cunoscut ca un „Soare”. Mayasii masurau timpul în cicluri de câte 5 Sori, ceea ce reprezenta o perioada de 9.360.000 de zile, adica 25.627 ani. Calendarul mayas coincide astfel în mod semnificativ cu perioada de revolutie a sistemului nostru solar în jurul Centrului Galactic. Celebrul calendar mayas este un sistem de masurare a timpului ce cuprinde o perioada de mai multe cicluri, de câteva mii de ani fiecare.

Ultimul mare ciclu mayaa calculat a început pe 13 august 3114 î.Hr. si s-a încheiat pe 21 decembrie 2012. Datele stiintifice au indicat faptul ca exact în perioada anului 3113 î.Hr. a avut loc o inversare a câmpului magnetic al Soarelui, care se pare ca a generat rasturnarea axei planetei Venus.

De altfel, planeta Venus este singura din sistemul nostru solar care se roteste în sensul acelor de ceas. Conform estimarilor stiintifice actuale, dupa ce planeta Venus s-a rasturnat, s-au produs anumite fenomene în care polii ei aveau concentrat foarte mult dioxid de carbon, ceea ce facea ca razele Soarelui sa fie puternic reflectate, planeta devenind astfel deosebit de vizibila si de pe Pamânt, marcând astfel un eveniment de referinta.

enigmele civilizatiilor si culturilor avansate din Antichitate
Templul inscriptiilor de la Palenque

Poporul antic mayas are particularitatea neasteptata de a fi descoperit functiile exponentiale în matematica, putând în felul acesta sa calculeze numere foarte mari si sa obtina rezultate absolut exceptionale în domeniul astronomiei.

Mayasii calculasera înca de acum 2.000 de ani durata anului astronomic ca fiind de 365,242 zile.

Calculatoarele electronice de la NASA au dat în 1980 rezultatul de 365,242198. Diferenta este echivalenta cu aproximativ o jumatate de secunda!!!!

De asemenea, mayasii au calculat anul venusian la valoarea de 584 zile. NASA a calculat aceasta valoare ca fiind de 584,012 zile… Mai mult, mayasii au realizat calcule foarte precise prin care au putut prezice cu mult în avans datele eclipselor lunare care urmau sa aiba loc de acum 2.000 de ani si pâna în perioada actuala! În plus, mayasii aveau cunostinte exacte despre Calea Lactee si miscarea planetelor.

De exemplu, aveau un calendar pe care îl foloseau pentru a indica deplasarea si eclipsele planetei Venus, iar acest calendar a înregistrat – potrivit unor analize de ultima ora efectuate de NASA – o eroare de doar câteva ore pentru o perioada de 6.000 de ani. Cea mai interesanta realizare astronomica a mayasilor se refera la întelegerea ciclului de modificare lenta a pozitiei axei de rotatie a Pamântului, numita în limbajul stiintific actual „precesie” si care dureaza aproape 26.000 de ani.

palenque

Studiind aceste realizari exceptionale ale mayasilor, cercetatorul american Maxwell Igan scria într-un mod foarte sugestiv si elocvent în cartea sa Earths Forbidden Secrets: „Trebuie sa recunoastem ca nu putem explica cum au reusit popoarele antice sa calculeze cu o asemenea exactitate precesia echinoctiilor.

Simpla cunoastere a existentei precesiei necesita cunostinte stiintifice foarte avansate. Sa consideram ca unui punct vernal îi trebuie 72 de ani pentru a se deplasa cu un singur grad pe eliptica. Ati nota vreunul dintre dumneavoastra aceasta modificare de un grad în locatia unei stele pe timp de 72 de ani? Nu cred!”

Având în vedere gradul uluitor de precizie al acestor date detinute odinioara de poporul mayas, trebuie sa recunoastem ca afirmatiile din textele si legendele provenite din aceasta traditie conform carora stramosii mayasilor au fost îndrumati de „oameni-zei veniti din cer”, nu mai pot fi catalogate într-un mod superficial ca fiind simple imaginatii. Aceste afirmatii pot fi, mai degraba, luate în considerare ca fiind o referire foarte transparenta si plauzibila la o civilizatie foarte avansata si absolut reala cu care acest popor s-a aflat în contact în acea perioada.

Bogdan

Per aspera ad astra