Radiofonia si civilizatiile extraterestre

Ideea ca o civilizatie tehnologica extraterestra se va trada printr-o intensa emisie radio a aparut odata cu inventatorii radiofoniei. Nikola Tesla propusese deja în 1901 efectuarea unor experimente de ascultare a Cosmosului. Acestea au si fost realizate de Guglielmo Marconi, la bordul iahtului sau „Elettra”. El chiar a captat cateva semnale inexplicabile, care însa nu s-au repetat. Si alti cercetatori au raportat, în anii 20 ai secolului trecut, rezultate asemanatoare. Problema a fost reluata într-un faimos articol publicat în 1959 de Giuseppe Cocconi si Philip Morrison. Ei au sugerat, pentru prima oara, ca ascultarea Cosmosului ar trebui facuta cu ajutorul radiotelescoapelor, adaugand ca cel mai probabil semnalele de la alte civilizatii vor veni pe banda de frecventa de 1420,405 MHz, caracteristica emisiei hidrogenului neutru.

radiofonia si civilizatiile extraterestre

 Primul program de „ascultare”, numit „OZMA” (dupa un personaj din „cartile lui Oz” de Frank Baum), s-a realizat în 1960 la observatorul de la Green Bank (Virginia de Vest), cu un radiotelescop cu diametrul de 26 metri, la propunerea si sub conducerea astronomului Frank Drake. Au fost scanate atunci doua stele asemanatoare Soarelui.  Au urmat numeroase alte încercari similare, majoritatea americane sau sovietice (Nikolai Kardasev, Vsevolod Troitki). Cercetarile s-au amplificat considerabil în jumatatea de secol care a urmat, astronomii profitand si de progresele semnificative din domeniile electronicii si tehnologiei digitale. Din pacate nu s-a obtinut niciun rezultat notabil; s-au receptionat, în decursul anilor, cateva semnale interesante, dar acestea fie nu s-au repetat, fie s-a descoperit ca au o explicatie naturala.

 S-a mai avansat ideea ca civilizatiile dornice de comunicatii vor fi instalat niste faruri cosmice care sa emita permanent, mii de ani, în toate directiile, semnalizandu-le prezenta. În 1967 s-au receptionat, din cateva locuri ale Galaxiei, semnale radio pulsand extrem de rapid. S-a crezut o clipa ca s-au descoperit astfel de „faruri”, dar la putin timp dupa aceea s-a vazut ca semnalele au explicatii naturale (rotirea incredibil de rapida a unor stele neutronice); aceste surse sunt numite azi „pulsari”.

Semnalul WOW venit din spatiu 

 Doar ocazional, au fost detectate explozii scurte, nerepetate, de semnale radio venind din spatiu. De pilda, la 15 august 1977, la un observator de langa Columbus (Ohio) s-a receptionat, dinspre constelatia Sagetatorului, un semnal de 30 de ori mai puternic decat zgomotul de fond înconjurator, pe o banda de frecventa mai îngusta decat a oricarui emitator terestru. Semnalul s-a activat si s-a oprit de cateva ori, disparand apoi pentru totdeauna. Înregistrarea a fost botezata „semnalul Wow!”, întrucat Jerry Ehman, cel care a descoperit înregistrarea pe imprimanta calculatorului antenei, a fost atat de emotionat, încat a scris „Wow!” pe marginea foii. Caracteristicile semnalului „Wow” nu se potrivesc cu niciun fenomen natural cunoscut si nici cu vreunul produs de om.

 Conform cerintelor-standard ale cercetarii stiintifice, pentru ca sa poata fi certificat drept manifestare inteligenta a unei civilizatii si pentru a se declansa oficial procedura prevazuta în acest caz, un astfel de semnal ar trebui sa se repete de mai multe ori, permitand ca existenta sa sa poata fi confirmata si analizata de oricine este interesat. În plus, ar trebui sa fie excluse toate celelalte explicatii posibile: astronomice sau tehnologice.

 Pana în anii 90 s-au derulat circa saizeci de proiecte de cautare prin radio a inteligentelor extraterestre, în cel putin sase tari, proiecte denumite cu un termen generic SETI – Search for Extraterrestrial Intelligences (cautarea inteligentelor extraterestre). În timp, SETI a devenit un program international cu un buget de multe milioane de dolari, implicand cele mai mari radiotelescoape din lume, cum este cel de la Arecibo (Puerto Rico), avand diametrul cupei antenei de 300 de metri si capabil sa detecteze un radar militar îndreptat spre Pamant de la o distanta de 60 de ani-lumina (!). Si aici s-au receptionat, în anii 1980-1981, semnale inexplicabile, care însa nu s-au repetat.

telescopul arecibo
Arecibo,Puerto Rico

 În Statele Unite, pana în 1993, proiectele SETI au fost sprijinite generos de guvern. Dupa aceasta data, proiectele au continuat prin sponsorizari private, însumand circa 3 milioane de dolari anual. S-a facut apel si la voluntari, pentru a se alatura acestui efort, prin prelucrari pe calculator. Obtinerea de fonduri suficiente pentru a mentine aceasta activitate a fost o problema si în privinta echipamentelor. De exemplu, Allen Telescope Array din nordul Californiei – cel pe care îl utilizeaza Institutul SETI – a fost conceput pentru a fi compus din 350 de antene radio în forma de cupa, dintre care doar 42 au fost instalate pana în prezent. Si chiar si aceasta retea a trebuit sa treaca în hibernare în 2011, din aprilie pana în decembrie, din cauza lipsei finantarii.

 Tentative similare de a contacta extraterestrii s-au facut si în Australia. Cei de aici cred însa ca „pentru o civilizatie avansata tehnologia undelor radio ar putea fi una învechita”, deci ca proiectele SETI utilizand radiotelescoape ar fi inutile. Ei spun ca ar fi de preferat pulsatiile laser optice, ceea ce a dat nastere asa-numitelor proiecte OSETI.

 Dr. Ragbir Bhathal sef al proiectului „OZ OSETI” de la Universitatea de vest din Sydney, declara într-un interviu publicat în ziarul „The Australian” ca în decembrie 2008 colectivul sau de lucru a detectat un semnal laser neobisnuit de puternic, care nu a putut fi identificat, dar nici nu s-a repetat. „Acesta ar putea fi o eroare a echipamentelor noastre, ar putea fi un fenomen astrofizic (de exemplu, un pulsar optic) sau o sursa necunoscuta. Înca investigam”, a declarat Bhathal unei publicatii germane. În rezumat, dupa mai bine de sase decenii de ascultare, astronomii nu au receptionat niciun semnal persistent, repetabil, generat fara niciun dubiu de o inteligenta nepamanteana, cu alte cuvinte, n-au întalnit decat o „stranie tacere”. Înseamna asta, oare, ca suntem singuri în Univers?

 În luna februarie 2014, în timpul unui simpozion NASA privind concepte inovative avansate, tinut la Universitatea Stanford, Seth Shostak, astronom principal la Institutul SETI, situat în Mountain View, California, a declarat urmatoarele: „Cred ca în doua duzini de ani, vom gasi extraterestrii, utilizand acest tip de experimente… În loc sa fi examinat cateva mii de sisteme stelare, ca pana acum, ne vom fi uitat poate la un milion de sisteme stelare … Un milion ar putea fi numarul corect pentru a gasi ceva”.

 Shostak este convins ca exista viata extraterestra în alte colturi ale Universului, deci ca extraterestrii „nu sunt doar personaje ale literaturii stiintifico-fantastice”. Optimismul sau se bazeaza si pe observatiile telescopului Kepler, apartinand NASA si destinat „vanarii” de exoplanete, observatii care au demonstrat ca galaxia Calea Lactee pur si simplu misuna de lumi capabile sa sustina viata asa cum o cunoastem.

 Pana la ora actuala au fost descoperite, cu mijloace astronomice, peste 1800 de planete în jurul stelelor din zona noastra. „Cel putin o stea din cinci are cel putin o planeta pe care ar putea sa apara viata”, a declarat Shostak. „Este un procent fantastic de mare. Asta înseamna ca în galaxia noastra, numarul de lumi asemanatoare Pamantului este de ordinul zecilor de miliarde”. Shostak si colegii sai cred ca cel putin unele dintre aceste lumi gazduiesc fiinte inteligente care si trimit semnale electromagnetice în Cosmos. În consecinta, adeptii SETI îndreapta spre cer uriasele cupe ale unor radiotelescoape, în speranta de a detecta semnale produse de aceste fiinte.

In cautarea unor forme de viata simpla extraterestre 

 Dar cautarea vietii extraterestre nu se concentreaza exclusiv pe civilizatiile tehnologice. Multi oameni de stiinta sunt conectati la cautarea unor forme de viata simple, care trebuie sa fie prezente în Univers mult mai frecvent decat civilizatiile. Ca o ilustrare, prima dovada a vietii microbiene pe Pamant dateaza de acum 3,8 miliarde ani, deci la „numai” 700 de milioane de ani dupa formarea planetei noastre. A mai fost nevoie de 1,7 miliarde de ani de evolutie pana la primele pluricelulare. Oamenii nu au aparut decat acum 200 de mii de ani, devenind o civilizatie tehnologica doar în ultimul secol.microoragnisme extraterestre

 În aceste conditii, Shostak vede vanatoarea vietii extraterestre ca pe o cursa pe trei cai: (1) cautarea unor civilizatii avansate, inteligente, (2) cautarea unor organisme foarte simple, pe corpuri ceresti cum ar fi Marte sau satelitul Europa al planetei Jupiter si (3) gasirea de semne de viata microbiana pe exoplanetele din apropiere, folosind instrumente care urmeaza sa fie puse în functie în viitor, cum ar fi telescopul spatial „James Webb” al NASA, în valoare de 8,8 miliarde dolari, programat sa fie lansat în 2018. Shostak crede ca toate cele trei abordari ar putea da roade în urmatoarele cateva decenii si, ca o opinie personala, chiar în doua decenii.

 Una dintre curiozitatile sperantei de a întalni civilizatii extraterestre este disputa dintre astronomii afiliati proiectelor SETI si ufologii care sunt convinsi ca ascultarea Cosmosului pentru receptionarea unor mesaje inteligente nu are sens, întrucat extraterestrii se afla demult printre noi… Ufologul si fizicianul Stanton Friedman afirma ca si noi dispunem de tehnologii pentru a construi rachete interstelare. O racheta folosind fuziunea atomica, cea folosita în bombele cu hidrogen, poate oferi de 10 milioane de ori mai multa energie decat cea furnizata de o racheta chimica. El crede ca stie care este cauza opozitiei vehemente a comunitatii SETI fata de fenomenul OZN. În cazul în care am admite ca suntem vizitati de extraterestri, de ce ar mai fi nevoie de radiotelescoape? Cand oamenii au început sa mearga cu automobilul, nu au mai avut nevoie de bice.

multumiri Dan D. Farcas si Revista Magazin

Bogdan

Per aspera ad astra