Stanley Meyer (24 august 1940 - 21 martie 1998)"/>

Energia libera si inventatorii ei ,una din teoriile conspiratiei

Oare de ce exista aceasta expresie: a învata sa  mori ? Acum descopar ca aceasta reuseste foarte bine de prima oara.” Sebastian-Roch Nicolas de Chamfort

Cei mai multi dintre inventatorii geniali ale caror idei ar fi revolutionat domeniul energiei si-au încheiat calatoria prin aceasta lume într-un mod suspect. Dupa ce veti parcurge urmatoarele rânduri, veti ajunge probabil sa va întrebati, ca si noi: de ce, oare, aceste tehnologii avansate care ar putea ajuta enorm oamenii sunt ascunse publicului larg? Aceasta secretizare si mascare a adevarului au ajuns azi printre subiectele predilecte de film, care ofera un raspuns prefabricat la întrebarea noastra. Este evidenta stradania creatorilor de filme de la Hollywood de a sublinia cât este de „necesar” ca guvernele sa pastreze tacerea asupra unor subiecte precum inventiile tehnologice de vârf, printre care si cele din categoria free energy. Scenariul este întotdeauna acelasi: oamenii în negru coboara din limuzina cu o valiza de bancnote si cu o arma cu amortizor. Agentii lobby-urilor masonice, functionarii corupti ai statului, marii bancheri internationali, patronii multinationalelor, magnatii industriei automobilelor si petrolului, acestia si membrii conspiratiei pentru instaurarea statutului fascist unic planetar sunt suspectii principali în ochii celor care au studiat cazurile.

Este evident ca în spatele tuturor acestor actiuni criminale si subversive se ascunde patima demoniaca a posesiunilor si a dominatiei: controlul resurselor, controlul maselor, controlul regiunilor s.a.m.d. Consecintele sunt, în cele din urma, catastrofale pentru omenire: razboaie nemiloase sunt declansate de clica de la vârful masoneriei pentru însusirea tuturor resurselor si totul trece prin bani, iar stiinta ajunge sa fie doar o edulcoratie primitiva de modele depasite îndesate cu abilitate în mintile tinerilor printr-un sistem de educatie învechit si partinitor. Într-un final, elementul esential este si ramâne controlul.

Exista o asa-numita elita ce are drept scop înrobirea popoarelor si a întregii umanitati pentru a duce de fapt destinul Planetei într-o directie dementa. În spatele oricarui razboi se ascunde întotdeauna un imens interes financiar, iar banii ca atare, asa cum observam, sunt folositi pentru controlul fiintelor umane.

În final se vizeaza instaurarea unei globalizari absurde si ciudate care, la modul cum este ea conceputa, aduce umanitatii numai suferinte.

Rudolf Diesel (18 martie 1858 – 29 septembrie 1913)

În seara zilei de 29 septembrie 1913, Diesel urca la bordul vasului cu aburi Dresda, în Portul Anvers. Destinatia calatoriei sale era Londra, pentru a se întâlni cu reprezentantii din conducerea companiei Consolidated Diesel Manufacturing Ltd. Dupa servirea cinei, la bordul navei, se retrage în cabina sa de dormit, în jurul orelor 22:00. Lasa vorba pentru a fi trezit în dimineata zilei urmatoare, la ora 06:15. Diesel n-a mai fost vazut de-atunci niciodata în viata. Zece zile mai târziu, pe 9 octombrie 1913, echipajul de pe pescadorul olandez Coertsen a adus la bord cadavrul unui om gasit plutind pe mare. Corpul era într-o stare avansata de descompunere, asa ca nu-l puteau pastra la bord. În schimb, echipajul a luat obiectele personale gasite asupra acestei fiinte defuncte (un suport de ocular, un portofel, un cutit de buzunar si o cutie pentru pilule), înainte de a-l reda marii. La 13 octombrie, elementele respective au fost identificate de catre Eugen Diesel, fiul lui Rudolf Diesel, ca apartinând tatalui sau.energia libera si inventatorii ei o teorie a conspiratiei sau o realitate ce nu poate fi acceptata

Exista diverse teorii care urmaresc sa explice moartea lui Rudolf Diesel. Biografii lui, cum ar fi Grosser (1978), prezinta un caz de sinucidere, în mod clar (cât de comod!!!). Alte ipoteze sugereaza ca oamenii de afaceri din „cercuri diverse”, sustinuti de interese militare, au fost în fapt autorii unui asasinat.De ce ? O intrebare fara raspuns …

Charles Nelson Pogue (15 septembrie 1897 – 1985)

Iata-ne ajunsi la o alta modalitate de reducere la tacere, care, se pare, în cazul domnului Pogue a fost realizata cu succes de anumite „foruri de interese din umbra”. Pogue a reusit sa puna în practica un mit: parcurgerea a 200 mile cu un galon de carburant (1 mila = 1,6 km, un galon = 3,7854 litri). Aceasta performanta se petrecea în anii 30 ai secolului trecut! Pogue a realizat o demonstratie cu o masina echipata cu un carburator construit dupa inventia sa. Rezultatele au indicat peste 216 mile/galon (~1litru la 100 km). Într-un mod foarte suspect, peste noapte, inventia sa este trecuta sub tacere, iar Pogue, dintr-un inventator împovarat de greutati financiare, devine directorul unei fabrici de filtre de ulei din industria auto. Ceea ce ne-a atras si mai mult atentia este faptul ca, în anul 1945, armata americana si-a dotat tancurile folosite în cel de-al Doilea Razboi Mondial cu un model de carburator pe care scria „Carburator Pogue, nu deschideti!”. Si mai interesant este ca respectivele carburatoare au fost scoase din circulatie imediat dupa razboi.

Fara sa ne hazardam în comentarii la adresa domnului Pogue, vom încheia capitolul cu câteva din declaratiile sale de dupa anul 1936, dupa ce, în mod regulat, istoria sa era „redescoperita” de mass-media în SUA:

Întrebat fiind despre controversata sa imagine legendara a unei noi generatii de motoristi, Pogue raspunde:

Nu vreau sa aud despre asa ceva. Nu am nimic de câstigat spunându-va povestea mea. Daca as sti ca mâine voi muri sau ca voi pleca definitiv din tara, as spune! Si ar fi o adevarata poveste! Dar acum sunt în viata si aceasta este casa mea!” – indicând cu mâna centrul orasului Montreal (Canada).

În acelasi interviu, acordat unui reporter din New York, Pogue admitea totusi ca pe masina sa era montat un carburator inventat de el, dar a refuzat sa specifice performantele dispozitivului. Mai citam câteva rânduri din interviu:

(Reporterul) – Ati fost vreodata amenintat? (Pogue) – Da, de câte ori! (Reporterul) – Ati fost vreodata atacat fizic? (Pogue) – Nu. (Reporterul) – Atelierul dumneavoastra a fost vreodata spart, iar modelele de carburator furate? (Pogue) – De câteva ori. (Reporterul) – Ati fost vreodata victima vreunei presiuni politice? (Pogue) – Tu ce crezi? Sa spunem ca faci parte din guvern si ca ai depozite de petrol însemnate, pe urma inventia mea este facuta publica. Ce ai face dumneata? Am fost presat atât de catre reprezentanti ai guvernului canadian, cât si din SUA. Un concetatean de-al dumneavoastra, mare figura politica la Washington astazi, a fost unul dintre ei. (Reporterul) – Ati fi dispus sa îl numiti? (Pogue) – NU!

Un mare geniu – Viktor Schauberger (30 iunie 1885 – 25 septembrie 1958)

Fiinta exceptionala, Viktor Schauberger a deschis orizonturi cu adevarat inedite pentru omenire. Modelele sale au fost testate de catre profesorul Franz Popel din partea Guvernului vest-german de la acea vreme. Toate testele au fost încununate de succes, confirmând genialitatea lui Schauberger, dar si aspectele practice ale inventiilor sale. În anul 1958, Viktor Schauberger este abordat de catre Karl Gerchsheimer si Robert Donner, care i-au propus sa calatoreasca în SUA pentru a-si pune în practica inventiile, „în tara tuturor posibilitatilor”. Acesti „domni” au reusit sa-l pacaleasca pe Schauberger, furându-i la drumul mare inventiile (nu se stie cu excatitate, dar se pare ca beneficiarul ideilor sale este chiar guvernul SUA). Cinci zile mai târziu l-au trimis înapoi acasa unde a murit la scurt timp, distrus si deziluzionat( puteti citi despre Viktor Shauberger si inventiile sale http://www.energielibera.net/Ce-este-vortexul/introducere-despre-viktor-schauberger.html) .

Paul Pantone (n. 1950)

Pantone a fost pus sub acuzatie în anul 2006 pentru actiuni bursiere ilegale, desi el le-a negat vehement. Suspect este desigur întregul dosar aparut parca din senin, imediat dupa ce a facut publica inventia sa. Este interesant cum „oarba” justitie americana atât de mult invidiata pentru obiectivitatea ei, reuseste sa îl condamne cu 7-8 capete de acuzare pe Paul Pantone pentru niste presupuse fraude. Acestea ar fi fost detectate de catre „autoritati vigilente” si care, culmea, ar fi avut loc în alte state decât Utah – conform legislatiei SUA, fiind vorba de fapte savârsite în afara jurisdictiei Statului Utah, el nici nu putea sa fie acuzat în Utah, ci numai în statele respective (cum oare a fost posibil?). Pantone este deci încarcerat în mare graba.

Accesând pe Internet urmatorul document video veti putea întelege mai multe despre Paul Pantone:

https://www.youtube.com/watch?v=d5YsK3bwzPM


Un comentariu la acest material video ne-a amintit o alta „coincidenta” interesanta: Wilhelm Reich, parintele orgonului, a murit exact în ziua în care a fost eliberat din închisoare, unde si el a fost trimis tot în urma publicarii unor teorii cu aplicatii practice, cu privire la orgon.

Pe data de 12 mai 2009, Paul Pantone a fost în sfârsit eliberat din spitalul-închisoare în care se afla. Eliberarea lui s-a datorat presiunilor intense ale sustinatorilor sai din întreaga lume, în frunte cu fiul sau, reuniti sub numele de GEET Friends (detalii surprinzatoare gasiti pe site-ul www.geetfriends.net). Pantone traieste acum în afara Statului Utah, se recupereaza dupa traumele psihice si fizice (printre care si hepatita C) suferite în spital. Sustine conferinte, demonstratii si interviuri acolo unde este invitat.energia libera si inventatorii ei ,una din teoriile conspiratiei

Exisa multi entuziasti care au pus în practica solutia Pantone. Îi gasiti foarte usor pe youtube.com; cautati „GEET”. Exista chiar un grup de oameni ce se numesc „The GEET guys” care au propus guvernului SUA sa foloseasca tehnologia GEET pentru a curata apa din golful Mexic, apa ce a fost poluata masiv cu petrol la sfârsitul lunii aprilie în anul 2010, dupa ce o conducta principala de petrol s-a spart. Dispozitivul GEET inventat de Pantone foloseste pe post de carburant petrol natural nerafinat si apa (inclusiv apa sarata care poate fi extrasa direct din ocean). Gazele de esapament ce rezulta în urma combustiei contin 23% oxigen. Cum aerul atmosferic contine 21% oxigen, GEET ar curata apa golfului Mexic de petrol si ar oxigena atmosfera. Este inutil sa mai spunem ca „The GEET guys” au fost ignorati de guvernul american, atât ei, cât si propunerea lor de folosire a tehnologiei GEET.

Andrija Puharich (19 februarie 1918 – 3 ianuarie 1995)

Se pare ca Andrija Puharich este cel care l-a inspirat pe Stanley Meyer în dezvoltarea celebrei sale disocieri prin rezonanta. Andrija Puharich are un brevet de inventie cu titlul „Metoda si dispozitiv pentru disocierea moleculelor de apa” al carui principiu de functionare este foarte asemanator cu cel al lui Meyer.

Fiind bun prieten cu R. J. Reynolds (al 3-lea), el pare sa fi fost chiar protejat si sustinut în cercetarile sale. Totul pâna când cercetarile sale în domeniul folosirii apei pe post de carburant au ajuns la urechea lui David Rockefeller. Puharich a cazut imediat în dizgratia acestuia (Rockefeller este una din familiile considerate a fi elita planetei Pamânt, iar orice tehnologie pe baza de apa poate periclita pozitia de control global detinuta de aceasta familie). Pentru o vreme, Puharich a gasit sprijin la alt prieten de-al sau, pe atunci presedinte al Mexicului. Sustinerea pe care a avut-o s-a diminuat sub presiunile constante ale lui David Rockefeller, iar Puharich a cedat în cele din urma fiind nevoit sa promita personal în fata familiei Rockefeller ca nu va mai realiza nicio cercetare în domeniul carburantilor pe baza de apa.

Daniel Dingel (n. 1926)

Inventator filipinez, Daniel Dingel a convertit înca din anul 1969 peste 100 de automobile pentru a folosi apa în loc de combustibil.

Desi a propus în repetate rânduri guvernului filipinez introducerea metodei sale de disociere a apei si folosirea ei pe post de combustibil, a fost refuzat de fiecare data pe motiv ca nu exista suficient de multe fonduri. Culmea! O asemenea inventie ar fi scos întreaga tara din situatia financiara extrem de dificila în care se afla. Ne vedem nevoiti sa constatam ca exista opinii contradictorii la adresa lui Daniel Dingel.

Pe de-o parte am gasit mentiuni ca ar fi facut multe demonstratii publice unde specialistii au putut constata ca metoda sa functioneaza, iar pe de alta parte ca, de fapt, este vorba despre o frauda. Exista un mare semn de întrebare: o frauda care dureaza de 40 de ani?

Ce aflam mai departe? În decembrie 2008, la vârsta de 82 de ani, Daniel Dingel este condamnat la închisoare cu pedeapsa maxima (20 de ani!!!) pentru înselatorie si pus sa plateasca suma de 380.000 de dolari americani unei companii din Taiwan cu care încheiase un contract. Dingel trebuia sa cumpere trei autoturisme si sa le converteasca spre a folosi apa. Din studiul pe care l-am efectuat, se pare ca Dingel are partea lui de vina în acest contract. Totusi, întreaga „înselatorie” este generata de refuzul lui Dingel de a dezvalui secretul metodei sale. Se pare ca ceea ce l-a motivat sa faca acest lucru este faptul ca i s-a refuzat dreptul de a-si patenta inventia, iar divulgarea acestui secret l-ar fi lasat complet descoperit. Daniel Dingel spunea ca ar fi dispus sa divulge secretul unei companii care ar angaja 200 de filipinezi, iar restul de beneficii obtinute din drepturi de autor sa fie transferate unei organizatii umanitare.

Ken Rasmussen

Ken Rasmussen este inventatorul unei tehnologii de transformare a apei în energie. Tehnologia folosita de el are similaritati de constructie si de rezultate cu cea patentata de profesorul Kanarev, personalitate recunoscuta la nivel international, având multe inventii înregistrate.

Rasmussen a încetat lucrul la acest proiect în momentul în care unul din membrii echipei sale a fost amenintat în plina strada de câtiva barbati îmbracati în negru, conducând o masina neagra model „Lincoln Town”. Acesti barbati stiau foarte multe lucruri despre toti membrii echipei, lucruri atât de intime ca nici macar ei nu erau constienti de ele. Rasmussen a concluzionat ca nu putea fi vorba de vreun potential investitor în tehnologia sa, deoarece erau necesare echipamente foarte speciale pentru a avea acces la acele informatii.

Iata cum o alta inventie este îngropata cu o diabolica dibacie.

Stanley Meyer (24 august 1940 – 21 martie 1998)

Meyer a murit în ziua de 21 martie 1998. Cauza mortii sale: otravire. Ce se stie despre acest eveniment este ca în ziua aceea el lua cina împreuna cu mai multi oficiali NATO la restaurantul Cracker Barrel din Grove City, Pennsylvania (SUA). La unul din toasturile grupului s-au ciocnit pahare cu suc de merisoare. Imediat dupa ce a baut, Meyer a fugit afara din cladire vomând violent. Fratele sau l-a urmat afara si l-a auzit spunând, printre ultimele sale cuvinte, ca a fost otravit. Foarte suspect este faptul ca ancheta a fost extrem de lapidara si ca nu   s-a stabilit niciodata cu exactitate cine erau membrii acelui grup si ce sarbatoreau mai exact la acel toast, cu atât mai putin cine a pus otrava exact în paharul lui Stanley Meyer – în afara de Meyer niciun alt membru prezent atunci la reuniune nu a fost otravit.energia libera si inventatorii ei

John Andrews

Andrews a fost un inventator de origine portugheza. În luna mai a anului 1974 el a facut imprudenta de a-si prezenta solutia de a aditiva benzina cu gaz în fata unor oficiali ai Marinei americane. Solutia sa ar fi redus costul litrului de benzina la aproximativ 1,75 bani (2 centi americani pe galon). Reprezentantii Marinei au venit sa încheie contractul cu Andrews, dar i-au gasit laboratul jefuit, iar el nu a mai fost gasit niciodata de atunci.

Phil Stone

O modalitate si mai meschina de aducere la tacere este folosirea ordinelor de secretizare. O metoda uzata de altfel si în România. Prin intermediul lor, o anumita inventie poate sa fie considerata secret national si sa fie interzisa cu desavârsire. Phil Stone, profesor de fizica la o facultate din SUA (ca si multi altii pe care nu i-am mai amintit în aceast articol), a primit în 1950 (!!!) un astfel de ordin de secretizare prin care i se interzicea sa mai lucreze sau sa divulge orice informatie legata de inventia sa denumita „Motorul cu apa”. Interesant titlu, nu-i asa? În cazul în care se încalca acel ordin, „faptasul” avea sa fie condamnat la 20 de ani de închisoare.

Desigur ca lista celor care au fost boicotasi si redusi la tacere este mult mai lunga. Cei interesati pot gasi din abundenta informatii de acest gen pe Internet. Parte din informatiile despre abuzurile si amenintarile descrise au rolul de a evidentia doua aspecte: inventiile respective chiar aveau o adevarata valoare practica si, celalalt aspect, ca cineva se teme la modul real de astfel de inventii. Pe de alta parte, nu excludem nici posibilitatea ca anumite articole sa fie, de fapt, „plantate” cu o perfida îndrazneala la ordinul organizatiilor de diferit rang, toate cu interese directe în a mentine schema actuala de putere si organizare economica mondiala. Aceste nemiloase foruri care nu au absolut niciun scrupul si pentru care banul este suprema ratiune de a trai, nu ocolesc pe nimeni, nici macar pe cei din rândul lor.

Iata un alt scandal: Strauss-Kahn, fost director FMI, este acuzat de tentativa de viol în SUA. Strauss-Kahn a candidat la presedintia Frantei. Faptul ca era director al FMI ar trebui sa ne dea de gândit prin ce fel de cercuri se „învârtea”. Greseala sa? Ideea de a modifica politica FMI spre a veni în folosul tarilor mai slab dezvoltate în detrimentul celor puternic dezvoltate. Nu stim ce s-a petrecut cu adevarat în cazul scandalului  Strauss-Kahn, dar rezultatul este evident: Strauss-Kahn a demisionat. Chiar daca se demonstreaza ca a fost o înscenare, scopul îndepartarii unei persoane anticorporatiste dintr-o asemenea institutie (care împrumuta guverne si controleaza astfel la modul direct viata oamenilor de pe Planeta) a fost atins.

Ce intentionam sa subliniem este mai degraba ca toate aceste inventii sunt cu adevarat valoroase si ca elita mondiala se teme de ele. Motivul este mai mult decât evident. Uitati-va împrejur. Exista o stradanie plina de o îndârjire diabolica de a controla toate aspectele vietii omului de rând. Reglementari si tot felul de standardizari au drept scop punerea umanitatii într-un imens „staul”. Cine refuza confortabilul loc în acest staul, pregatit cu mare si atenta grija, devine dusmanul de moarte al „managementului staulului”. Libertatea si independenta au fost întotdeauna mai mult idealuri decât realitati. Îndraznim sa speram ca umanitatea va depasi stadiul de gradinita în care se afla si va reusi sa treaca la o maturitate demna de înzestrarile pe care le are.

sursa : ” Primii pasi practici catre… Motorul cu apa” de Gregorian Bivolaru

 

Bogdan

Per aspera ad astra