Descoperirile interesante din Muntii Neamtului

Muntii Neamtului s-au remarcat, secole la rând, prin frumusetea de neeglat a locurilor si prin bogatia traditiilor populare. Dincolo de acestea, însa, aceiasi munti s-au dovedit, ceva mai recent, a fi încarcati de taine pe cât de uluitoare, pe atât de greu de elucidat. Descoperirile facute de un profesor din partea locului, au avut darul sa stârneasca largi controverse în rândul istoricilor si sa aduca zona în centrul atentiei, transformând-o într-un tinut al misterelor de nepatruns. Printre altele, aici au fost gasite tablite din lut, imprimate cu pictograme care ar putea constitui forme ale celor mai vechi scrieri din lume,  precum si doua ciudate structuri din piatra, una semanand izbitor cu un OZN, iar cealalta aducând, la fel de izbitor, cu celebrul Sfinx din Muntii Bucegi.

Tablite scrise, vechi de 7.500 de ani

Dumitru Ionita este doctor în istorie, filosofie si drept international. Locuieste în comuna nemteana Farcasa si este profesor de stiinte socio-umane, la liceul din Borca. Este autorul a nu mai putin de 220 de studii si articole istorice, toate apreciate la nivel national si nu numai. Si-a dedicat viata descoperirii comorilor arheologice si, de-a lugul carierei sale de pâna acum, a scos la lumina peste 2.000 de piese, inestimabile valoric. În palmaresul descoperirilor sale, unele din ele strânse într-o colectie personala unicat, sunt incluse sceptrul voievodal ceremonial al lui Stefan cel Mare, sigiliul din aur al lui Cuza, icoana lui Daniil Sihastru, paftalele lui Petru Rares, un pumnal al domnitorului Constantin Brâncoveanu, o halebarda de ceremonial a lui Ioan Voda cel Viteaz si harta de la 1590 a cartografului Abraham Ortelius, în care Dacia apare pentru prima oara trecuta pe globul pamântesc.

Pentru activitatea stiintifica, arheologica si publicistica, Institutul pentru Studii Politice de Aparare si Istorie Militara i-a conferit profesorului Ionita un „Hrisov al recunostintei”, distinctie cu care foarte putine persoane din România se pot lauda. În ultima perioada de timp, profesorul Dumitru Ionita si-a concentrat aria cercetarilor în arealul locurilor sale de bastina, convins fiind ca acestea ascund comori istorice care asteapta sa fie scoase la lumina. Convingerea sa a început sa fie conturata în momentul în care, pe raza localitatii Farcasa, a descoperit o conducta medievala de aductiune a apei, construita din olane de ceramica, cea mai lunga de acest tip din tara. Nu dupa mult timp, în situl arheologic pe care l-a deschis la poalele Masivului Ceahlau, în punctul denumit Vadu Rau, profesorul a gasit 120 de tablite din lut ars, incriptionate cu simboluri protoliterate -imagini reprezentând forme primitive de scriere, din perioada neolitica. Tablitele protoliterate descoperite de profesorul Ionita s-au dovedit a data din perioada anilor 5.500 i.Hr. si sunt identice, ca forma si mod de exprimare, cu cele din anticul Sumer si din Insula Pastelui. Deosebirea este însa aceea ca tablitele sumeriene, considerate actualmente a constitui prima forma de scriere din istoria omenirii, sunt cu cel putin 1.000 de ani mai noi decât cele descoperite la poalele Ceahlaului! „Acest lucru dovedeste, în mod indiscutabil, ca primele scrieri din lume au aparut aici, pe plaiurile noastre si nu în alta parte a globului pamântesc”, a afirmat profesorul Ionita. El a mai spus ca va face toate demersurile pentru a ni se recunoaste acest lucru pe plan international.

OZN-ul din 90 de placute din piatra

descoperirile din muntii neamtului
OZN-ul din Muntii Neamtului

În acelasi sit arheologic deschis la Vadu Rau, profesorul Dumitru Ionita avea sa mai faca o descoperire pe cât de uluitoare, pe atât de misterioasa. La doar un metru si jumatate sub pamânt, el a gasit o ciudata structura din piatra, semanând izbitor cu un OZN.

Uimitor este faptul ca obiectul, având greutatea de 12 kilograme, înaltimea de 14 centimetri si circumferinta de aproape un metru, nu este o creatie întâmplatoare a naturii, ci -cât se poate de evident- un produs construit în mod inteligent.

OZN-ul din Ceahlau este compus din nu mai putin de 90 de placute din piatra, îmbinate între ele cu un material liant care, studiat fiind, s-a dovedit a fi cu desavârsire necunoscut. „Nu este ciment, nici argila si nici vreun alt adeziv cunoscut si folosit de-a lungul istoriei, pâna azi. Probabil ca respectivul liant, de o duritate extrema, nici nu are corespondent pe Terra”, a spus profesorul Ionita.

La o prima examinare, straniul obiect a fost datat cu o vechime estimativa de cel putin 2.000 de ani. Cât despre scopul în care a fost construit, parerile sunt, deocamdata, împartite si se limiteaza doar la presupuneri. Unii cred ca ciudatul OZN avea rol de obiect de cult, în cadrul diferitor ritualuri religioase. Altii, adepti ai teoriei extraterestre, sunt de parere ca ciudatenia este o reproducere, la scara redusa, a unui obiect venit din Cosmos. Adevarul va fi elucidat numai daca specialistii vor reusi sa stabileasca cu exactitate atât provenienta si menirea obiectului descoperit, cât si compozitia adezivului necunoscut. Pâna atunci, totul este sortit sa ramâna doar la stadiul de mister.

Fratele mai mic al Sfinxului din Bucegidescoperirile stranii din muntii neamtului

La putina vreme dupa descoperirea OZN-ului din piatra, profesorul Dumitru Ionita avea sa gaseasca, în perimetrul aceluiasi sit arheologic, un alt obiect la fel de misterios. De data aceasta era vorba de o structura semanând pregnant cu profilul celebrului Sfinx din Masivul Bucegi. Obiectul, cu o greutate de 2,5 kilograme si (în mod ciudat) cu exact aceeasi înaltime de 14 centimetri, ca si OZN-ul descoperit anterior, s-a dovedit a fi, la rândul lui, o creatie produsa în mod constient.

Sfinxul miniatural descoperit pe Ceahlau este asezat pe un mic piedestal din piatra, metoda si materialul de îmbinare ramânând deocamdata, la fel ca si în cazul OZN-ului, cu desavârsire necunoscute. Conform primelor concluzii care s-au tras dupa descoperirea facuta, obiectul ar avea o vechime oarecum egala cu cea a OZN-ului pietrificat, adica de aproximativ 2.000 de ani, iar menirea sa initiala a fost, cel mai probabil, de folosire ca obiect de cult. Asemanarea sa izbitoare cu Sfinxul din Bucegi este însa de natura sa întareasca o ipoteza care, ani la rând, a ramas doar la stadiul de simpla presupunere: aceea ca si binecunoscutul Sfinx, la rândul lui, nu a fost modelat de fortele naturii, ci a fost sculptat în mod constient, cu scopuri înca necunoscute (posibil ca reprezentare a vreunei zeitati), servind mai apoi drept model pentru unele copii în miniatura, facute de civilizatiile existente cu mii de ani în urma, pe teritoriul tarii noastre.

Dumitru Ionita este sigur ca în România mai exista si alte reproduceri ale Sfinxului, nedescoperite, dupa cum este încredintat ca în situl arheologic de la poalele Ceahlaului mai sunt înca multe comori arheologice, care asteapta sa fie scoase la lumina. „Situl de la Vadu Rau, deschis în octombrie 2009, a scos la iveala un sanctuar megalitic ce are corespondent cu cel de la Stonehenge, Anglia. Descoperirile facute una dupa alta, în acelasi perimetru, nu pot fi doar simple coincidente. Sa nu uitam ca Ceahlaul era considerat, cu mii de ani în urma, munte sfânt si salas al celui mai mare zeu dintre zei, Zalmoxis. Poate ca civilizatiile de atunci, umane sau -de ce nu?- extraterestre, ne-au lasat mesaje pe care noi, acum, trebuie sa le descifram”, a conchis profesorul Ionita.

Sursa: Revista Performanta

Bogdan

Per aspera ad astra