Ilirii si regina Teuta

Reginele razboinice au avut o prezenta neasteptat de mare în istoria antica si medievala a omenirii. Însa între aceste femei temute si admirate, relativ putine s-au distins si în rolul de capetenii de pirati. Iar în rolul de regina razboinica si sefa de pirati care a îndraznit sa sfideze Roma si sa-i înfrânga nu o data legiunile, s-a calificat o singura femeie: Teuta, regina ilirilor din triburile ardiaei-lor!

Cine au fost ilirii ?
De dinainte de secolul X i.Hr. nord-vestul Peninsulei Balcanice era locuit de o populatie desprinsa din marea familie a tracilor. Este vorba de iliri, o congregatie  de triburi indo-europene care au aparut în aceasta regiune într-o perioada istorica care coincide cu sfârsitul Epocii Bronzului si începutuile Epocii Fierului. Unii arheologi asociaza prezenta ilirilor în zona înca din perioada culturii Hallstatt, caracterizata prin producerea în masa de sabii si topoare din fier si bronz, precum si cu domesticirea calului în Europa.
Ilirii razboinici
Razboinici iliri-reconstituire
 
În timpurile Antichitatii, ilirii ocupau un teritoriu cuprins între fluviul Dunare, râurile Sava si Morava, coasta Marii Adriatice si Muntii Sar. Unele triburi razlete de iliri au traversat în vehcime marea pentru a debarca în Peninsula Italica.
 
Ilirii au avut puternice legaturi comerciale, dar s-au si razboit deseori cu vecinii lor. Macedonenii antici probabil ca aveau unele trasaturi comune cu vecinii lor iliri, dar clasa conducatoare macedoneana a ales sa adopte multe caracteristici culturale ale grecilor. Ilirii s-au amestecat puternic si cu tracii, un alt popor arhaic din Balcani.
 
În partile lor de sud, precum si pe Coasta Adriatica, ilirii au fost la rândul lor influentati de greci care au fondat acolo coloniile lor. Orasul albanez Durres din prezent, este ridicat pe locul unde grecii au fondat antica colonie Epidamos. Între orasele albaneze Durres si Vlore, grecii au fondat o alta colonie, Apollonia. Ilirii erau mari crescatori de vite si cai precum si mestesugari iscusiti care produceau unelte si arme. Teritoriul lor era de altfel, deosebit de bogat în zacaminte de cupru si fier.
 
Rivalitarile dintre clanuri, alaturi de razboaiele de anvergura mai mare faceau parte din realitatea cotidiana a acestor oameni. Înca din vremuri imemoriale, ilirii se remarcasera si ca niste pirati eficienti si de temut care atacau toate vasele comerciale care traversau Adriatica. Numeroasele lor triburi erau conduse de capetenii alese de sfatul batrânilor. Câteodata, capeteniile cele mai capabile si mai razboince reuseau sa cucereasca alte triburi ilire si sa dea nastere astfel la regate cu existente efemere.
 
Descoperirile arheologice din nordul râului Sava de pe teritoriul de astazi al Sloveniei arata ca existenta cotidiana a ilirilor era marcata de sarbatori, sacrificii si jertfe, batalii si întreceri cu caracter sportiv. Regele ilir Bardhyllus a fondat un regat care devenise una dintre puterile locale din Balcani. Cu toate acestea în preajma anului 358 i.Hr., regele macedonean Filip al II-lea i-a zdrobit pe iliri si a cucerit tot teritoriul detinut de aceste triburi pâna dincolo de Lacul Ohrid.
 
Fiul acestuia, celebrul Alexandru cel Mare s-a folosit de calitatile razboinice si loialitatea ilirilor, caci soldatii si capeteniile ilire (între care se distinge regele Clitus) au facut parte din trupele cu care geniul militar al Antichitatii a cucerit Imperiul Persan. Dupa moarte alui Alexandru Macedon, regatele ilire au devenit iarasi independente. În anul 312 i.Hr., regele ilir Glaucius i-a izgonit pe greci din Epidamos, iar spre sfârsitul acelui secol, un alt regat ilir controla tot nordul Albaniei de azi, Muntenegrul si Hertegovina din prezent.
 
Teroarea Adriaticii
 Pe fondul pirateriei ca mod de viata, se remarca Agron, rege peste tribul ardiaei-lor care îsi îndeamna oamenii sa se perfectioneze în „banditismul marilor”. Din nefericire pentru el, steaua acestui rege nu a stralucit prea mult. Dupa ce Agron a murit în urma unei pleurezii, afectiune fatala în acele timpuri, i-a succedat la conducere însasi regina sa, Teuta, care avea datoria de a pastra regenta pâna în momentul în care fiul sau vitreg, Pinnes, urma sa urce pe tron.
Ilirii jpg
Suprafata ocupata de triburile ilire
 
În acele vremuri, actele de piraterie ale ilirilor în Adriatica erau la apogeu. Ilirii atacau si jefuiau orice nava întâlnita. Nici macar vasele comerciale ale Romei nu scapau de abordaj. Pâna la un punct, Roma, care  nici nu avea pe atunci o flota militara puternica, a ales sa ignore jafurile pâna în momentul în care ilirii au început sa ocupe nordul Epirului. În aceste conditii politico-economice ambitioasa Teuta a preluat conducerea ilirilor ardeaei.
 
Încântata peste masura de succesul piratilor sai, regina a mers pâna acolo încât le-a trimis acestora ordine scrise în care îi zorea sa jefuiasca orice merita si are valoare: bani, sclavi, alimente, arme ba chiar si animale exotice…adica mai toata gama de marfuri si produse transportate pe atunci în Mediterana.
 
Situatia a durat pâna în momentul în care companiile negustoresti din jurul Mediteranei au trimis emisari Senatului din Roma pentru a cere protectie. Pusi în fata negutatorilor care îsi pierdusera corabiile si marfurile în mâinile piratilor iliri, romanii au încercat o apropiere diplomatica de Teuta, cerându-i acesteia sa opreasca jafurile. În acest scop, senatorii au trimis la curtea reginei piratilor doi soli importanti, pe Gaius si Lucinus Corunacanious.
 
Din nefericire atât pentru ea, cât si pentru interesele Romei, regina Teuta nu vroia sa renunte la veniturile provenite din raidurile oamenilor sai. În timpul când amabasadorii romani au ajuns în Iliria, regina Teuta era ocupata cu înabusirea unei revolte interne si se alfa în fruntea oamenilor sai care asediau cetatea Issa. Concentrata mai mult asupra revoltei subite care o luase prin surprindere, Teuta a ascultat distrasa cererile ambasadorilor, replicîndu-le acestora ca „ va avea grija ca Roma sa nu mai sufere din cauza atacurilor de pe mare, dar este contrar obiceiurilor regilor iliri ca acestia sa predea bunurile si comorile câstigate pe mare”.
 
Unul dintre amabasadori i-a replicat taios ca nu accepta astfel de obiceiuri ilire. Raspunsul Teutei la cererea insolenta a romanului a fost un ordin prin care a cerut calailor executarea fara zabava  a acestuia. Când vestea a ajuns la Roma, Senatul a hotarât trimiterea unei flote de razboi, încarcata cu cîteva legiuni. Asa a debutat în istorie Primul Razboi Ilir. Constienta de invazia romana, Teuta a securizat toate locurile prielnice unei debarcari pe tarmurile sale si a pornit asediul oraselor aflate sub dominatie romana.
 
Teuta a avut apoi câteva victorii consecutive în luptele cu romanii si ar fi fost posibil sa câstige chiar razboiul, daca nu ar fi intrat în ecuatie Demetrius, un înalt nobil ilir cu ambitii de a deveni rege în locul ei. Demetrius i-a spus în taina consulului roman de a-i preda acestuia Insula Corcyra odata cu garnizoana ilira. Actul de tradare s-a dovedit a fi punctul de cotitura în Primul Razboi Ilir. Din acest avanpost, legiunile romane au început sa înainteze metodic cucerind Iliria.

Illirii
Regina Teuta
 
În fata înfrângerii decisive, regina Teuta alaturi de câtiva supusi fideli, s-a refugiat pe o insula situata în mijlocul rîului Rhizon. Consulul roman i-a înmânat puterea lui Demetrius, practic instaurat ca nou rege, dupa care s-a întors la Roma. În primavara anului 228 i.Hr., Teuta a trimis o solie la Roma în care cerea semnarea unui tratat care sa încheie ostilitatile.
 
În acea solie, regina se angaja ca va platit tributul cerut, va pacifica Iliria si în final, va renunta la piraterie pastrand doar doua corabii neînarmate la sud de Lissus. Pe lânga acestea, Teuta l-a instaurat pe Pinnes ca adevarat conducator al ilirilor. Precum viata Teutei de dinainte sa devina regina a fost un mister al istoriei, la fel de misterioasa a fost existenta sa si dupa ce s-a predat romanilor.
 
Practic nu exista niciun document sau relatare cu privire la ea. Evenimentele s-au precipitat din nou dupa ce Demetrius a rupt tratatul de pace cu romanii si s-a reinstalat rege, gonindu-l de pe tron pe tânarul Pinnes, actiunea sa declansând astfel Cel de-al Doilea Razboi Ilir.
 
Din imaginea reginei care i-a facut pe romani sa trimita contra ei 20.000 de legionari, 200 calareti si toata flota de peste 200 de vase de razboi, s-a mai pastrat doar o singura statueta aflata în prezent în Muzeu de Istorie din Shkodra, Albania.
 
Ce s-a mai întâmplat cu ilirii ?
Cucerita în cele din urma în totalitate de romani dupa predarea regelui Genthius, Iliria a devenit provincia Iliricum în interiorul granitelor Imperiului. Sub romani, Iliricum se întindea de la râul Drin spre Istria si râul Sava. Centru sau administrativ si politic era asezarea Salonae, în prezent orasul Split din Croatia. Odata ce Imperiul Roman s-a extins mai apoi spre nord prin cucerirea Daciei, Iliricum a fost împartit între provinciile Pannonia si Dalmatia. Sub ocupatia romana, Iliria a atins un grad ridicat de prosperitate.

Ilirii si regina Teuta
Ruine romane din Albania
 
Era traversata de un drum roman si porturile sale devenisera centre importante de comert si tranzit între Roma si estul Europei. Romanii le-au acordat clanurilor ilire un grad ridicat de semiautonomie, si cum ilirii erau razboinici foarte duri si temuti, împaratii romani i-au recrutat imediat pentru a servi ca legionari si chiar garzi pretoriene. Când în secolul III d.Hr., Imperiul Roman a început sa se clatine sub atacurile popoarelor migratoare, Iliricum devenea cel mai important rezervor de soldati pentru legiuni.
 
De fapt, unii dintre cei mai importanti împarati romani au fost de origine ilira precum Caludius II Gothicus, Aurelian, Diocletian si chiar Constantin cel Mare. Ilirii au fost crestinati chiar de catre Apostolul Pavel din Tars, care a propavaduit în Iliricum si a poposit în Durres. Astazi, majoritatea istoricilor au cazut de acord asupra faptului ca albanezii sunt urmasii directi ai teribililor razboinici condusi de frumoasa si ambitioasa Teuta.

Bogdan

Pentru fiecare de ce trebuie sa existe un cum