Carpii, dusmanii teribili ai romanilor

Cine erau carpii?

Numele neamului dacic al Carpilor este legat de cel al muntilor Carpati. Primul autor antic care ii mentioneaza este Ephoros (sec.IV i.Hr.-Fragmen-tarium, 158, 78), intr-o stire preluata de Pseudo-Skymnos (sec II i.Hr.-Periegesis, V, 841, 844): “Primii locuitori de langa Istru sunt carpizii, dupa care urmeaza scitii plugari”. Prezenta carpilor in podisul Moldovei si zona subcarpatica este clara, in acest sens stand marturie o serie de situri arheologice, precum cel de la Poiana Dulcesti, Poienesti, Padureni ssau Vartescoi, aproximativ 30 de locuinte carpice fiind cercetate in locatiile amintite. In scrierile autorilor greci, intalnim, uneori, forma karpodakai, atunci cand se face referire la carpi.

cine au fost carpii

Gheorghe Bichir, citat de Ion Ionita in volumul „Din istoria si civilizatia dacilor liberi”, opineaza ca neamul carpilor a locuit, initial, in zona Carpatilor Rasariteni, zona de la vest de Siret, cuprinsa intre raurile Putna sau Trotus la sud si raul Moldova la nord. Zona lor de influenta s-a extins, treptat, in perioada secolelor II-III d.Hr., astfel ca acestia controlau intreaga zona de la est de Carpati.

Totusi, o delimitare clara a ariei de raspandire a carpilor in raport cu celelalte populatii dacice libere este destul de dificil de facut, in contextul in care cultura materiala a tuturor dacilor liberi era una relativ uniforma. În partea de sud-est a Moldovei si Basarabiei, carpii s-au raspândit pâna la limes-ul roman, unde s-au interferat cu lumea romana si pâna în zonele ocupate de sarmati.

Izvoarele istorice atesta faptul ca acest neam dacic, carpii, au reprezentat, multa vreme „motorul” aliantelor anti-romane, fie cele ce concentrau forte ale dacilor liberi, fie cele daco-sarmate. Strategia militara a carpilor nu a fost doar una ofensiva impotriva romanilor, ci si unda defensiva, dupa cum arata, de pilda, valul Stoicani-Ploscutani, ridicat la initiativa acestora pentru a reprezenta o piedica in calea avansarii legiunilor imperiale.

Un anumit tip de organizare politica si militara este confirmat si descoperirea unor elemente materiale specifice unei anumite paturi sociale, precum un tezaur de vase de argint (Muncelul de Sus), piese de harnasament din bronz (Sabaoani) sau fragmente de tesatura cu fire de aur descoperite inr-o urna funerara gasita la Padureni.

Descoperirile arheologice arata ca neamul carpilor a dezvoltat o cultura materiala specific civilizatiei dacice per ansamblul ei. Sedentarismul lor este confirmat de faptul a practicau intens agricultura, olaritul si prelucrau metalele, dupa cum releva cercetarile, printre altele, de la Bornis si Sabaoani.

In planul creatiei materiale, in special in cazul vaselor ceramice, se poate observa o anumita influenta sarmatica, mai ales prin prezenta motivelor zoomorfe pe toartele acestora. De la carpi ne-au ramas obiecte ceramice, piese din metal, in special catarame, chei si fibule, dar si tezaure monetare, probabil parte a subsidiilor (mai degraba o forma de tribut platit de romani pentru a-si asigura linistea la granite din partea carpilor) primite de la romani. Practicarea agriculturii este atestata de un numar insemnat de obiecte specifice descoperite in siturile carpice, precum brazdare si cutite de plug, seceri si coase, toate lucrate din fier, rasnite, boabe de grau si tulpini de canepa, iar pastoritul este confirmat de multele oase animale gasite de arheologi in vetrele locuite.

Dintre cercetatorii romani care au studiat civilizatia carpica ii putem aminti pe R. Vulpe, Gh. Bichir, I. Ionita, M. Ignat, V. Ursachi, V. Capitanu, I. Mitrea si Gh. Postica. In cursul cercetarilor efectuate de acestia, au fost identificate numeroase asezari si necropole în Moldova subcarpatica, Podisul Moldovei si în Basarabia, ce pot fi atribuite culturii carpice: Vârtescoiu, Poienesti (jud. Vaslui), Moldoveni, Valeni, Poiana-Dulcesti, Butnaresti (jud. Neamt), Galanesti, Cabesti, Milesti, Stefan cel Mare (jud. Bacau), Scheia, Suceava, Vornicenii Mari, Rotompanesti, Podeni, Liteni, Zvorâstea (jud. Suceava), Stânca, Cucorani (jud. Botosani), Baiceni (jud. Iasi), Marcauti, Cosauti, Nova-Troickoe, Bocaci, Soldanesti, Prajila, Cotesti, Zarnesti, Sarata Noua, Sabalat, Catargi, Trifanestii Noi, Balabanesti, Tyras, Orlovka (Aliobrix) etc (Rep. Moldova). Concluziile specialistilor semnaleaza  o mare densitate si o raspândire omogena în teritoriu, numai în nordul Moldovei (jud. Suceava si Botosani) fiind identificate 75 de statiuni carpice.

In ceea ce priveste organizarea sociala, cercetatorii romani au stabilit ca populatia carpica era organizata clar pe paturi sociale. Necropolele cercetate au relevat, in urma analizei tehnicilor de inhumatie, ca populatia foarte instarita reprezinta 3,89% (liderii comunitatii), populatia instarita 20,78%, oameni din clasa medie 27,28%, iar cei saraci 48,05%, aproape jumatate din numarul locuitorilor. Ca forma de organizare, vorbim de obstea teritoriala, o forma evoluata a organizari gentilice.

Dusmani teribili ai romanilor

In prima jumatate a sec.III d.Hr., prezenta carpilor este atestata si in Muntenia, lucru demonstrat in cursul cercetarilor efectuate de arheologi la  la Zoresti-Valea Teancului, Gura Niscovului, Izvoru Dulce sau Balteni. Ca urmare, cel putin zona de nord-est a Muntenie intra sub influenta cutlurii materiale carpice. In aceasta zona, mai exact in aria Saranga-Pietroasele, ar fi putut fi localizat Castellum Carporum  de care vorbeste inscriptia (stela funerara) de la Intercisa (Dunapentele) si cetatea mentionata de Zosimos (I,20). Dispunand de o baza economica solida si o forta militara puternica, carpii au atacat in repetate randuri Imperiul Roman, fie singuri, fie in alianta cu sarmatii si gotii, asa cum am aratat anterior si vom arata si in paginile urmatoare.

Dacii ataca garnizoanele romane

Intreg secolul al III-lea d.Hr., dar si in secolul IV, carpii, singuri sau impreuna cu aliatii lor, au repezentat un adevarat pericol pentru romani. Carpii, dupa infrangerile suferite de fratii lor costoboci, nu erau numai cei mai puternici dintre dacii liberi, ci si unii dintre cei mai periculosi dusmani ai Imperiului Roman la Dunarea de Jos (Iordanes, Getica, XVI,91).

Expeditii militare de anvergura mai mica sau mai mare, organizate de carpi, sunt confirmate de izvoarele latine in anii 214,238,245-247,272,295-297,302-303,306-311 si 315-318, ultima avand loc, porivit lui Zosimos, in anul 381 (Zosimos,IV,34), atunci cand atacurile lor sunt stopate cu greu de imparatul Theodosius I.

Important de precizat este faptul ca, dupa retragera administratie romane din provincia Dacia Romana, o parte a carpilor au patruns pe teritoriul acestei provincii, dupa cum s-a concluzionat in urma cercetarilor efectuate la Stolniceni –Ramnicu Valcea si cele de la Sopteriu (jud.Bistrita Nasaud).

fragment din volumul “Pe urmele geto-dacilor“, autor Valentin Roman

Bogdan

Per aspera ad astra