De la Cezar si mumii la comunicarea intre celule, cercetarea stiintifica nu sta pe loc

Cercetarea stiintifica nu se afla niciodata în pauza de cafea. Aventura cunoasterii împinge cercetatorii de la spate si rezultatele apar zilnic publicate în media. Iata câteva dintre cele mai noi  descoperiri, prelucrate de Agerpres. Arheologia este un domeniu care ofera surprize rar, dar mereu interesante, fie ca este vorba despre obiecte descoperite în siturile cercetate, fie ca ofera ipoteze interesante, chiar daca uneori acestea frizeaza fantezia literara. Dintr-o comunicare recenta, aflam ca în valea Cotahuasi din Peru, în situl arheologic Tenahaha, a fost descoperita recent o necropola cuprinzând câteva zeci de morminte cu o vechime estimata la aproximativ 1.200 de ani. Cel mai interesant lucru este ca fiecare mormânt adaposteste cam 40 de mumii. Si mai interesante sunt mumiile însele.

 Înainte de a intra în rigiditatea morbida, decedatii au fost asezati într-o pozitie ciudata, cu genunchii la nivelul umerilor! Astfel „împachetati” au fost legati cu funii si apoi înfasurati în mai multe straturi de material textil. Mumiile sunt ale unor persoane de toate vârstele, de la copii nou-nascuti, pâna la persoane în vârsta. Conform estimarilor arheologilor, acesti oameni ar fi  trait în satele din apropiere in urma cu peste 1.200 de ani, surprinzatoare ramânând pozitia în care acestia erau „împachetati” înainte de a fi legati si înveliti în materialul textil.

 O alta descoperire, cu tenta istorica, face trimitere la un studiu (ca sa nu spun o fantezie literar-stiintifica) realizat de Imperial College din Londra, în care se presupune ca împaratul roman Iulius Cezar ar fi suferit în mod repetat mici accidente vasculare cerebrale (AVC), fapt care ar explica ametelile si cazaturile sale din timpul unor campanii militare (!?!), precum si comportamentul din ultima parte a vietii! Starea de sanatate a lui Iulius Cezar (100-44 î.e.n.) a facut obiectul multor dezbateri în cadrul comunitatii stiintifice, o parte a acesteia considerând multa vreme ca împaratul suferea de epilepsie si de boala Méniere, care afecteaza urechea interna.

 Lasând la o parte faptul ca ametelile pot avea astazi, ca si ieri, cauze multiple printre care putem sa amintim anemia, care n-are nimic de a face cu AVC-ul, comportamentul unui om poate avea cauze atât de complexe încât privilegierea unor piste simpliste în detrimentul unor explicatii holistice nu duce decât la scenarii de tip Hollywood, de categoria B.

 Tot la capitolul ipoteze stiintifico-literare putem aminti si un studiu realizat în urma rezultatelor analizei unor dinti fosilizati descoperiti în Italia, care sustine ideea ca patrunderea omului modern, Homo sapiens, în Europa Occidentala a coincis cu declinul omului de Neanderthal, iar oamenii moderni au fost implicati direct sau indirect în disparitia acestei specii hominide. Cu alte cuvinte, oamenii inteligenti au contribuit la exterminarea unor stramosi mai putin dotati intelectual! Ceea ce se întâmpla în „jungla” ancestrala nu difera cu mult de întâmplarile petrecute în jungla actuala.

Atomi înlantuiti si celule care „vorbesc”

 Pare incredibil si oarecum greu de dovedit fizic, dar oamenii de stiinta au reusit, în premiera, folosindu-se o singura particula de lumina, corelarea a mii de atomi într-o stare fizica bizara denumita „înlantuire cuantica”, stare în care atomii ramân interconectati si se comporta ca atare chiar daca se afla la distante incredibil de mari, de la un capat la altul al Universului, se spune într-un material publicat recent si preluat de Agerpres.

 O teorie interesanta, aflam, a fost lansata de curând si în domeniul medicinei. Astfel, la începutul lunii aprilie un grup de cercetatori spanioli a anuntat descoperirea mecanismului de comunicare fizica între celule care determina extinderea metastazelor la bolnavii de cancer. Potrivit acestora, „comunicarea dintre celule este un factor esential pentru functionarea coordonata a organelor din corp, iar diminuarea sau pierderea comunicarii este caracteristica anumitor boli precum cancerul sau patologiile inflamatorii cronice”. Proteinele responsabile de aceasta comunicare sunt E-cadherina si P-cadherina, prezente în cea mai agresiva forma de cancer mamar si care, spun specialistii, ajuta celulele canceroase sa avanseze si sa acapareze noi tesuturi, conform materialului publicat de revista Nature Cell Biology.

 O alta cercetare, de aceasta data a specialistilor argentinieni, vorbeste despre descoperirea mutatiei genetice determinante pentru manifestarea sindromului autismului. A fost, practic, descoperita o mutatie „de novo” a genei SHANK3, cea care indica faptul ca variatia numarului de copii, în care o anumita secventa ADN este duplicata, a aparut la descendenti fara sa fi existat si la parintii acestora. Miza acestei cercetari este încercarea de a interveni asupra genei SHANK3 defecte, pentru reducerea numarului celor afectati de autism.

Eterna apa (lipsa) de pe Marte

 Cercetarile în domeniul Cosmosului par cele mai spectaculoase, cel putin daca ne luam dupa mediatizarea lor. Rezonam de fiecare data la aflarea unor vesti legate de leaganul vietii pe Pamânt, cu speranta ca vom afla, la un moment dat (imposibil de estimat), macar de unde venim, daca nu si încotro mergem. De curând, astronomii au anuntat descoperirea unei stele tinere si masive, cu numele de cod W75N(B)-VLA2, care ar putea sa reprezinte veriga lipsa dintre doua stadii de formare din procesul de evolutie a stelelor.

 Revenind mai aproape de casa, aflam ca au fost publicate concluziile analizei datelor radar obtinute de satelitii aflati pe orbita planetei Marte. Aceste concluzii, ajutate si de modele computerizate, sustin ca pe Marte s-ar afla un volum de 150 de miliarde de metri cubi de apa, sub forma unor ghetari acoperiti de praf. Daca ar fi distribuit uniform, acest volum de apa ar acoperi întreaga suprafata a lui Marte cu un strat de gheata cu grosimea de 1,1 metri. Acesti ghetari se afla distribuiti în doua benzi care se extind dinspre polii planetei spre latitudini mai scazute. Nu se poate sa nu ne duca gândul, deseori rostit de cercetatori, la ce ar însemna atâta apa dulce (sau sarata?) pentru o planeta ca a noastra, aflata, conform, specialistilor, într-o pronuntata penurie.

 În fine, aflam ca au fost descoperite „caramizile” fundamentale ale vietii! Cercetatorii au anuntat luna trecuta ca ar fi detectat, pentru prima data, prezenta unor molecule organice complexe într-un disc de gaz si praf cosmic din jurul unei tinere stele. Descoperirea, care a fost posibila cu ajutorul sistemului de radiotelescoape ALMA (Atacama Large Millimeter/submillimeter Array), din Atacama, în Anzii chilieni, ar confirma faptul ca „acele conditii în care s-au nascut Soarele si Pamântul, alaturi de celelalte planete, nu sunt unice în Univers”, conform unui comunicat al Observatorului European Austral (ESO). Steaua cu pricina, numita anost MWC 480, care are o masa de aproximativ doua ori mai mare decât a Soarelui, se afla la 455 de ani lumina de Terra, în constelatia Taurului.

 Discul de gaze si praf ce înconjoara aceasta stea, disc ramas dupa aprinderea reactorului nuclear al respectivei stele, reprezinta materia prima din care se pot forma planete, iar ALMA dar si alte telescoape au detectat deja semnele ca procesul de formare a planetelor este în desfasurare. De aici nu trebuie sa întelegem, nici macar o clipa, ca procesul este „în desfasurare” precum o cursa de automobile de pe circuitul din Jerez. Sa nu uitam ca o clipa întâmplata pe steaua MVC 480, o vedem de-abia peste 455 de ani! Iar când o vedem, ea nici nu mai e, cum spunea si poetul nostru national.

Bogdan

Per aspera ad astra