O scurta istorie a banilor

Banii au aparut din nevoia de a înlocui trocul, un sistem greoi folosit pentru primele schimburi comerciale dintre oameni. Sarea, condimentele, ceaiul, vitele sau grânele au fost primii „bani” ai omenirii.

În Epoca de piatra, când oamenii au început sa are ogoarele, sa creasca animale si sa adune recoltele si-au dat seama ca produceau mai mult decât puteau consuma. Asa a aparut trocul. Bunurile în plus erau schimbate pentru lucruri care lipseau din gospodarie. Trocul avea, însa, mai multe neajunsuri. În primul rând trebuia sa gasesti cumparatorul care sa aiba nevoie de bunul pe care doreai sa-l schimbi. Era dificil sa compari valoarea unor bunuri si sa gasesti eventuale compensatii daca acestea erau mai ”scumpe” decât altele. Totodata, multe dintre marfuri erau perisabile sau greu de transportat.

Istoricii au documentat solutia care s-a raspândit în mai multe colturi ale lumii – ”banii marfa”. Practic, doar anumite marfuri au devenit mijloc de schimb. De exemplu în China, cu circa 1200 de ani înainte de Hristos, pentru schimburile comerciale erau folosite cochilii de scoici.

Costul unei sotii: o roata din piatra cu diamentrul de 1,3 metri

În insula Yap din arhipelagul Carolinelor, imense monede din piatra, gaurite la mijloc pentru a fi transportate cu ajutorul unor prajini au început sa fie folosite pentru schimburi comerciale. Piatra era mai valoroasa acolo deoarece insula nu avea nicio cariera, ceea ce însemna ca trebuia adusa cu plutele. Oamenii îsi tineau ”monedele” de piatra în fata casei, pentru a-si etala averea, în conditiile în care unele dintre ele aveau un diametru de pâna la 3,5 metri si cântareau cinci tone.

Aici, un purcel costa, spre exemplu, o moneda de jumatate de metru în timp ce o sotie putea fi cumparata pentru o roata cu diametru de 1,3 metri. În alte societati erau folosite si margelele de fildes sau pietrele slefuite.

Primele monede din aur sunt batute în cetatea Lidia

Primele monede din metale pretioase au aparut în cetatea Lidia, o colonie greceasca din Asia Mica, în prezent teritoriu turcesc, momentul fiind marcat de istoricul Herodot. Locuitorii Lidiei au batut primele monede din electrum sau aur alb, un aliaj de aur din râurile actualei Anatolii si din argint, în proportii egale. Tot aici a aparut primul bancher, Pithius, si tot aici au fost batute, de regele grec Cressus, primele monede de aur.

În anul 600 i.Hr. pe strazile din alte cetati elene un bol de lut ar fi putut sa te coste doua bufnite si un sarpe. În Lidia, lucrurile erau mult mai bine puse la punct. Cetatea a reusit sa îsi accelereze astfel comertul intern, dar si extern, devenind unul dintre cele mai bogate ”imperii” din Asia Mica. Bogatia nu a protejat însa cetatea de sabiile armatei persane. Capturarea regelui Cressus a însemnat atât caderea cetatii, cât si raspândirea valutei în Persia.

În China apar primii bani de hârtie

În aceiasi perioada, în est, mai exact în China, apareau primii bani de hârtie. Pâna la expeditia lui Marco Polo, din 1200 d.Hr., împaratul chinez avea deja un sistem monetar bine pus la punct. Pe bancnotele lor, acolo unde pe dolarul american scrie ”În Dumnezeu ne încredem” (In God we trust), scria ”Toti falsificatorii vor fi executati”.

Europenii au folosit monedele pâna în anii 1600, având posibilitatea sa topeasca metalele pretioase luate din coloniile cucerite. O schimbare s-a produs când bancile au început sa foloseasca ”bancnotele”. Aceste hârtii puteau fi duse la banca în orice moment pentru a fi schimbate în valoarea lor în monede de aur sau argint. Bancnotele puteau fi folosite si pentru a cumpara bunuri, dar, spre deoserbire de cele din prezent, acestea erau eliberate doar de banci sau institutii private, nu de stat.

Primele state care au emis bani tipariti

Primii bani tipariti de un stat au fost emisi de guvernele coloniale din America de Nord. Pentru ca transportul de marfuri dintre Europa si coloniile americane dura mult, colonistii care îsi extindeau activitatea ramâneau adesea fara ”lichiditati”. Atunci au aparut asa-numitele ”IOU”-uri (”I owe you”, în traducere libera ”Îti ramân dator”), folosite pe post de valuta. Acestea au intrat în circulatie pentru prima data în Canada.

Mutarea catre banii de hârtie a dus la dezvoltarea comertului international al europenilor. Bancile si clasele aflate la putere au început sa cumpere valute straine. Asa a luat nastere prima piata valutara din lume. Stabilitatea unei anumite monarhii sau a unui guvern afectau valoarea monedei si abilitatea tarii de a face comert pe o piata internationala. Competitia dintre state a dus adesea la asa-numite razboaie valutare. Statele încercau sa întareasca moneda statelor cu care concurau pentru a scumpi bunurile tarii respective si a-i afecta astfel competitivitatea exporturilor, sau, invers, reducând puterea de cumparare a statului si capacitatea sa de a finanta, spre exemplu, un razboi.

Etalonul aur

În secolele XIX si XX, etalonul aur era larg raspândit în statele lumii. Concret, valoarea monedei nationale era definita în raport cu aurul din rezervele bancilor centrale. Nu puteau fi tipariti bani fara ca acestia sa aiba ”acoperire” în aur. Crahul financiar de pe Wall Street din 1929 si criza economica mondiala care a urmat au dus la sfârsitul standardului aurului. În cadrul unei conferinte care a avut loc la hotelul Mount Washington din Bretton Woods, SUA, au fost puse bazele sistemului economic international postbelic. Tot atunci au fost înfiintate primele institutii financiare globale, Fondul Monetar International si Banca Mondiala, iar dolarul a devenit valuta de referinta. Valoarea unei uncii de aur era cotata la 35 de dolari, iar celelalte tari ale lumii industrializate au fost obligate sa respecte o politica monetara de controlare a cursului de schimb prin raportarea monedelor proprii la valoarea dolarului.

Leul românesc

Pe teritoriul României, primele monede au aparut în cetatile grecesti de la malul Marii Negre. Au circulat atunci drahme de bronz ori argint, stateri de aur si tetradrahme de argint.

În urma cu 146 de ani, leul a devenit moneda nationala a Principatelor Române, pe al caror teritoriu circulau pâna la acea data în jur de 80 de monede straine, precum napoleonul, galbenul austriac, ducatul olandez, piastrul, rubla sau francul.

„Ca urmare a regimului dominatiei otomane, Principatele Române au devenit un spatiu deschis pentru patrunderea unui numar foarte mare de monede straine”, se arata într-o prezentare sustinuta de Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale a României (BNR), în 2010.

Pe 22 aprilie 1867 s-a promulgat prima lege monetara prin care s-a stabilit ca moneda nationala este leul, iar diviziunea sa se numeste ban si este egala cu a suta parte din leu.

Românul si romanatul, primele propuneri pentru denumirea noii monede

Primele negocieri pentru baterea unei monede nationale au avut loc dupa venirea pe tronul Principatelor Unite a lui Alexandru Ioan Cuza.

În 1859, Victor Place, consulul francez la Iasi a negociat, în numele guvernului român, baterea unei monede nationale care sa aiba aceeasi valoare cu cea a francului francez. Denumirea primilor bani românesti a stârnit numeroase dezbateri, variantele luate în calcul fiind românul, dupa modelul francez (francul), statul reusind sa obtina permisiunea unei banci din Franta pentru creditarea primei emisiuni.

Ulterior s-a stabilit un alt nume, acela de romanat, care era divizat în decime sau bani (a zecea partea dintr-un romanat) si centime sau banisori (a suta parte dintr-un romanat). Proiectul nu a fost însa finalizat deoare „Napoleon III nu a sprijinit pâna la capat emiterea unei monede nationale românesti, deoarece nu dorea sa provoace o reactie ostila a Imperiului Otoman”, se arata pe pagina BNR.

Leul – ales ca sa-i faca concurenta thalerului olandez de argint

Discutiile au fost realuate în timpul domniei lui Carol I. Denumirea de leu s-a ales pe fondul popularitatii talerului olandez care avea pe revers un leu ridicat pe doua labe. Talerul avea o larga circulatie a teritoriul Principatelor datorita relatiilor comerciale dintre Imperiul Otoman si Vestul Europei.

La jumatatea secolului al XVII-lea, notorietatea thalerului era atât de mare încât în spatiul balcanic acesta este confundat cu notiunea de moneda. Cu toate ca a iesit din circulatie în jurul anului 1750, talerul de argint intrase atât de bine în constiinta publica, încât românii au continuat sa calculeze preturile în aceasta moneda. De aceea s-a decis ca leul sa devina denumirea oficiala a noii monede nationale românesti.

„Moneda va avea pe o parte armele tarii si pe alta indicatiunea valoarei nominale si anul”, se arata în legea pentru înfiintarea unui nou sistem monetar si pentru fabricarea monedelor nationale din 22 aprilie / 4 mai 1867.

Dupa promulgarea legii, s-au batut monedele de aur de 5, 10 si 20 de lei, monedele de argint de 50 de bani, 1 leu si 2 lei si monedele de cupru de 1, 2, 5 si 10 bani.

Record românesc: bancnota de dimensiunea unui timbru

România detine recordul mondial pentru cea mai mica bancnota emisa vreodata. Este vorba despre bancnota de 10 bani pusa în circulatie de Ministerul Finantelor în 1917, având o dimensiune de  27.5 x 38 mm.

Pe de alta parte, recordul pentru cea mai mare bancnota din lume apartine statului Filipine. Bancnota masoara 22×33 cm si a fost emisa în 1998, pentru a comemora 100 de ani de la declararea independentei statului. Exista doar 1.000 de exemplare, iar colectionari au putut sa o achizitioneze pentru suma de 3.700 de dolari.

De la monede din piatra la bitcoin

În 4000-5000 de ani, oamenii au ajuns de la scoici si roti de piatra la carduri bancare, portofele electronice si chiar monede virtuale.

Bitcoin, spre exemplu, este o moneda virtuala care le permite utilizatorilor sa o schimbe pe bunuri si servicii. Aceasta nu este emisa de o banca centrala si nu se supune reglementarilor impuse valutelor tranzactionate în mod obisnuit. Totodata, ea se tranzactioneaza anonim, ceea ce înseamna ca ar putea fi folosita pentru finantarea unor activitati ilegale. Mai mult, bitcoin este o moneda volatila. Se poate aprecia sau deprecia puternic si brusc, ceea ce presupune riscuri suplimentare pentru utilizatori.

Stiati ca:

• Primele carduri  de credit au aparut în anii 1920, în Statele Unite, când companiile din industria petroliera si lanturile de hoteluri au început sa le emita pentru clientii lor. Inventarea lor este atribuita, potrivit anumitor teorii, unui bancher din Brooklyn, New York. John Biggins lucra la Flatbush National Bank. El si-a numit creatia ”Charge-It”, în traducere libera ”Încarca-l”. Tranzactiile aveau loc între banca si comerciantii locali. Patronii depuneau bonurile fiscale la banca, iar aceasta lua din contul clientilor sumele datorate.

Alti istorici sunt de parere ca primele carduri de credit au fost emise în 1950, de Diners Club. Acestea puteau fi folosite doar pentru plata consumatiei la restaurante. Intentia a fost aceea de a-i scuti pe clienti sa fie nevoiti sa aiba mereu multi bani asupra lor, dar sa poata sa se bucure de o cina în oras chiar daca nu o planuisera.

• Prima banca centrala din lume a fost înfiintata în 1668, Sveriges Riksbank, în Suedia. Banca se afla în subordinea Parlamentului astfel încât regele sa nu aiba un control prea mare asupra sa. Din 1897, Sveriges Riksbank dobândeste dreptul exclusiv de a emite bancnote.

În ordinea cronologica a înfiintarii, Banca Nationala a României a fost cea de-a cinsprezecea banca centrala a lumii, fiind fondata în anul 1880

• Dintre institu?iile private, Banca Monte dei Paschi din Siena este cea mai veche banca din lume care îsi desfasoara activitatea si în prezent. Monte dei Paschi a fost înfiintata în 1472.

Surse: Guinnessworldrecords, Investopedia, Nyu, Gandul, BNR