De ce nu mai mergem pe Luna?

În istoria omenirii, doar 24 de oameni au calatorit spre Luna, cu totii fiind astronauti în cadrul programului Apollo. Jumatate dintre ei au calcat pe suprafata singurului satelit natural al Pamântului. Eugene Cernan si Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pamântean a pasit pe un  corp ceresc, altul decât Pamântul. În ciuda proiectelor fantastice si a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii nu au mai ajuns pe Luna din 1972, iar ultima aselenizare controlata a unei nave spatiale a avut loc în august 1976.de ce nu mai mergem pe Luna

Asadar, întrebarea de pe buzele tuturor este de ce nu s-au mai continuat aceste zboruri si daca se vor relua vreodata. Pentru a încerca sa raspundem ar trebui sa aruncam o privire de ansamblu asupra momentului în care a avut loc primul pas pe luna a lui Neil Armstrong, perioada numita „de aur”in materie de aselenizare.

Pe data de 25 mai 1961, prededintele american John F. Kennedy a tinut un discurs în fata Congresului anuntând ca SUA aveau un nou tel ambitios: trimiterea unui american pe Luna pâna la finalul deceniului. Proiectul era de-a dreptul nebunesc, dar încerca sa raspunda presiunii pe care Uniunea Sovietica o punea asupra americanilor, prin obtinerea a doua victorii imense în „cursa spatiala”: lansarea primului satelit artificial în spatiu în 1957 (Sputnik 1), si mai cu seama pe 12 aprilie 1961, atunci când Iuri Gagarin a devenit primul om în spatiu. În contextul Razboiului Rece, în care înarmarea nucleara depasise orice fel de imaginatie, presedintele Kennedy tocmai suferise o alta umilire în aprilie 1961 odata cu înfrângerea din Golful Porcilor, care a marcat esuarea tentativei sale de a rasturna guvernul cubanez.

La o saptamâna dupa reusita lui Iuri Gagarin, presedintele Kennedy i-a cerut vicepresedintelui Lyndon B. Johnson sa studieze programul spatial american pentru a identifica zonele în care NASA putea depasi URSS-ul. Kennedy avea nevoie de un succes pentru a recupera terenul pierdut în fata sovieticilor, oferindu-le cetatenilor americani confirmarea ca SUA nu-si pierdusera suprematia în fata comunismului. Johnson i-a recomandat lui Kennedy sa încerce cucerirea, în premiera, a Lunii. Obiectivul era suficient de îndepartat pentru a permite NASA sa recupereze terenul pierdut.

De ce nu mai mergem pe Luna-[hp

NASA a depus eforturi extraordinare de-a lungul acelui deceniu pentru atingerea telului stabilit de Kennedy, cu costuri extraordinare. Programul Apollo a ramas pâna astazi cea mai mare mobilizare de resurse pe timp de pace din istoria omenirii. SUA a investit 24 de miliarde de dolari de-a lungul întregului program. În perioada sa de vârf, în programul Apollo erau implicati 400.000 de oameni si avea sustinerea a 20.000 de companii industriale si universitati din SUA.

În ciuda a numeroase piedici, printre care si moartea într-un incendiu a astronautilor ce formau echipajul Apollo 1, SUA au reusit sa trimita primii oameni pe Luna în termenul stabilit de Kennedy.

La 30 de luni de la incendiul fatal, pe 16 iulie 1969, o racheta Saturn V s-a ridicat de la sol purtând primii oameni ce aveau sa ajunga pe alt corp ceresc. Trei zile mai târziu, cei trei membri ai echipajului Apollo 11 au ajuns la destinatie: Luna. Pe 20 iulie 1969, ora 20:18 GMT, o naveta în care se aflau Neil Armstrong si Buzz Aldrin a aselenizat, iar pe 21 iulie 1969, la ora 02:56, Neil Armstrong a devenit primul om care a pasit pe Luna si a rostit celebra fraza „este un pas mic pentru un om, dar un pas mare pentru omenire”.

In umbra Lunii- Partea 1-documentar)

Cei doi astronauti au revenit cu succes pe orbita lunara, unde erau asteptati într-o naveta spatiala de cel de-al treilea membru al echipajului, Michael Collins, si au revenit teferi pe Pamânt pe 24 iulie.

Dupa Apollo 11 au urmat alte cinci misiuni care au dus cu succes oameni pe Luna, ultima dintre ele având loc în decembrie 1972. Aceste 6 zboruri spatiale desfasurate într-o perioada de doar patru ani reprezinta singurele momente în care omenirea, prin 12 reprezentanti, a ajuns pe un alt corp ceresc.

buzz-aldrin-walks-moon

Putem spune ca asasinarea celui mai iubit presedinte american, în 1963, a fost fara doar si poate un adevarat motor care a propulsat acest proiect. Vazut ca un capriciu sau ca pe o vanitate politica într-un moment de slabiciune al americanilor în timpul conflicutului ce împartea lumea în doua, la acel moment, se prea poate ca sa se fi renuntat mai devreme daca presedintele care l-a promovat ar fi avut un sfârsit lin.

Nixon a decis în 1972 ca acest program sa fie stopat. Oricum nota de plata era destul de mare: anual cam 4-4,5 % din bugetul federal mergea catre acest program spatial. Azi mai putin de 0.5% merge catre NASA.

Desi beneficiile acestor calatorii au fost imense, perspectiva ca NASA sa trimita din nou un om pe luna este mica. Costurile mari ale programului Apollo si lipsa de motivatie directa cum a fost cursa înarmarilor din vremea Razboiului Rece fac ca ideea de a pasi din nou pe Luna sa fie îndepartata. Exista voci care vorbesc despre lucrurile „ascunse” marelui public de catre NASA si de guvernul federal, aspecte gasite în aceste voiaje: existenta extraterestrilor sau ca ar mai fi cineva pe Luna.

Azi NASA încearca sa pregateasca nu doar o revenire pe Luna sau înfigerea unui steag acolo, ci un program – Constellation – care sa sustina viata câtorva oameni acolo pentru câteva luni. Desi termenul ar fi 2020, este putin probabil ca acest lucru sa se petreaca tocmai din cauza bugetului cu mult mai mic decât cel alocat programului Apollo.

Companiile private si zborul pe Luna

Totusi la orizont au aparut tot felul de initiative private, gata sa duca nu astronauti, ci oameni obisnuiti în apropierea Lunii. Una dintre cele mai cunoscute este Excalibur Almaz, o companie care beneficiaza de experienta consultantului Valeri Tokarev, un fost cosmonaut sovietic care a calatorit de doua ori în spatiu.

De ce nu mai mergem pe Luna-prima femeie in spatiu
Liu Yang

Compania intentioneaza sa foloseasca vehicule spatiale sovietice ce au fost supuse unui proces de modernizare pentru a efectua calatorii spre Luna. Seful Excalibur Almaz, Art Dula, afirma ca utilizarea celor 6 vehicule sovietice (dintre care 4 navete reutilizabile si doua statii spatiale) va economisi doua miliarde de dolari din bugetul companiei fata de varianta dezvoltarii altor tehnologii.

Chiar si asa, calatoria spre Luna nu va fi ieftina, costul ei ridicându-se la 150 de milioane de dolari de persoana conform declaratilor oficialilor companiei. De asemenea, cei ce vor dori sa porneasca în expeditie spre Luna vor urma un curs de pregatire de 6 luni. Pâna acum în spatii au mers peste 500 de persoane, însa pâna la Luna nu a ajuns nimeni. 

La orizont, în schimb, în ultimii 15 ani s-a ivit un nou actor dispus sa investeasca masiv într-un program spatial: China. În 2007 Mike Griffin, seful agentiei spatiale a facut o declaratie surprinzatoare: „China va fi tara care va duce la revenirea oamenilor pe Luna, iar americanilor nu le va placea acest lucru”. Lucrurile par sa se confirme pentru ca în ultima perioada  chinezii au început sa obtina si roade ale investitiilor lor: prima femeie în spatiu – Liu Yang, în vârsta de 33 ani, si numeroase iesiri ale astronautilor sai în spatiul cosmic.

(In umbra Lunii -Partea a 2-a-documentar) 

Cucerirea spatiului cosmic ramâne însa o tinta pentru omenire. Cine o va face în continuare este o necunoscuta. Când va reveni omul pe Luna? Expertii spun curând… indiferent ce rasa va avea acel om.

Bogdan

Per aspera ad astra