Triunghiul Bermudelor, istoria unui fenomen inexplicabil (II)

Continuam cu un nou episod din istoria disparitiilor enigmatice din Triunghiul Bermudelor.

La 13 octombrie 1913, Albert Juel, proprietarul unui avion de mica putere, caracteristic epocii sale, decoleaza din Hampstead în directia Stat-Island. Desi ziua este senina, iar Juel trebuia sa zboare deasupra uneia dintre cele mai populate zone ale Cubei si deasupra marii strabatute de numeroase vase, el nu a ajuns niciodata la destinatie si nu s-a mai aflat nimic despre el. Aceasta este socotita prima disparitie misterioasa în oceanul aerian.

În 1918, vasul de aprovizionare ,,Cyolops”, 19000 t plecat din Barbade cu 309 persoane la bord, dispare fara sa lase urme în Triunghiul Bermudelor.

Capitanul Mancell James, zbura la 29 mai 1919 din Lsee, statul Massachussetts, S.U.A. El comunica prin radio ca intentioneaza sa aterizeze pe aerodromul Mitchell, Long-Island, dupa care dispare fara nici o urma, desi a fost intens cautat.

În 1921 lânga tarmurile Floridei, a fost gasit vasul american cu 5 catarge ,,Carol Dearing” care cu numai doua zile mai înainte, mai circula înca normal pe mare. Acum însa, nici echipajul, nici încarcatura, nici barci de salvare nu se mai aflau la bord. În cabine domnea dezordinea. Cârma era avariata, roata cârmei zdrobita. Un amanunt interesant: pe catarg flutura steagul care semnaliza ,,Am pierdut controlul asupra vasului”.Triunghiul Bermudelor, conspiratie sau inselatorie-marea sargaselor

În 1925 Cargoul ,,Cotopaxi” plecat din Charleston spre havana, se scufunda în mod inexplicabil.

In 1926 ,,Suduffco”, plecat din Port-Newark, dispare cu cei 29 de aomeni ai sai.

În luna februarie 1928, celebrul aviator american Charles Lindbergh, pionierul transversarii în zbor a Atlanticului, nota în timpul unei curse între Havana si Mexico City: Pe când se lasa noaptea, la scurta vreme dupa ce am parasit Florida, cele doua busole de la bord n-au functionat, acele lor se învârteau în toate directiile iar altimetru parca înnebunise. Nu ma puteam orienta dupa stele din cauza cetii dense si n-am regasit drumul decât dimineata când ma aflam deasupra Insulelor Bahamas.

În acelasi an, un accident celebru despre care avea sa se vorbeasca mult timp. La 10 iunie 1928, din Bergen, Norvegia, a decolat marele hidroaviaon ,,Latham-47”, condus de doi piloti eminenti, norvegianul Dietrihsen si francezul Guibaud. La bordul hidroavionului se afla si marele explorator polar Amundsen, care se grabea sa vina în ajutorul echipajului de pe dirijabilul ,,Italia”, aflat în nenorocire, undeva la nord de insula Spitzbergen. Comandantul dirijabilului era Umberto Nobile . ,, Latham”-ul nu a ajuns niciodata la Spitzbergen. El a pierit undeva în Marea Barentz si nici pâna astazi nu se stie ce s-a întâmplat. (Jumatate de secol mai târziu, în 1978, când Umberto Nobile împlinea venerabila vârsta de 93 de ani, acesta a fost complet reabilitat, negasindu-I-se nici o vina în suita de întâmplari tragice din 1928).

În 1932, bricul ,,John and Mary”, afost gasit la 50 de mile sud de Bermude, cu pânzele legate, cu carena proaspat vopsita, fara nici un om la bord.

Catre sfârsitul anului 1935, vasul ,,Dahma” este gasit în largul insulelor Bermude, fara echipaj cu pânzele sfasiate si catargele trântite în apa.

La 12 august 1937, cvadrimotorul sovietic ,,N-209” decoleaza din Moscova în directia Americii de Nord, dar dispare subit deasupra Polului Nord. Avionul este pilotat de 6 aviatori de înalta calificare. O comisie guvernamentala a dirijat cercetarile de cautare a celor 24 de avioane sovietice si 7 din alte tari, a spargatoarelor de gheata si a grupelor terestre. Dar totul a ramas fara nici un rezultat.

Sper sfârsitul anului 1939, cargoul cubanez ,,Rubincon” a fost gasit pustiu în largul peninsulei Florida. Vaporul era în stare excelenta, toate lucrurile echipajului se aflau pe bord. Un singur câine ratacea flamând pe punte.

În februarie 1940, este descoperit vasul ,,Gloria-Golite” din St-Vincent, la 200 mile sud de Mobile, în Golful Mexicului. Vasul era pustiu si totul era în ordine la bordul lui. Nimic nu indica o cauza a parasirii nici un indiciu nu lasa sa se întrevada motivul disparitiei echipajului.triunghiul bermudelor

Sa mai adaugam aici si incredibila disparitie a avionului pilotat de Antoine de Saint-Exupery, plecat la sfârsitul lunii iulie 1944 de pe aerodromul din Corsica, într-o misiune de cercetare. Dupa cum autorul spune în povestea ,,Micului Print”: stiu sigur ca el a revenit pe planeta sa, pentru ca, la ivirea zorilor, nu I-am gasit trupul, tot asa, pilotul si avionul sau nu vor mai fi regasiti niciodata. (Este adevarat de-a lungul anilor s-au gasit diverse motivatii acestei disparitii. Dar nici una dintre ele nu acopera complet toate aspectele curioase legate de ,,Cazul lui Saint-Exupery”)

Începe acum asa-numita perioada moderna” a misterioaselor disparitii din Triunghiul Bermudelor si din alte parti ale lumii. Ea debuteaza cu celebrul ,,Zbor nr. 19” din ziua de 5 decembrie 1945, la ora 14: 00 (ora locala), cinci avioane de tipul ,,Grumman Avengers – TBM” decolau de la baza militara americana Fort Lauderdale din Florida. Echipajele lor, compuse din piloti cu mare experienta, având fiecare între 6 si 12 ani de practica aviatica, erau înzestrate ca barci pneumatice si centuri de salvare. Era vorba de un zbor obisnuit de patrulare: 250 km spre est, 60 spre nord si întoarcerea la baza.

La ora 15: 15 turnul de control a receptionat primul apel al patrulei: pilotii trebuiau sa primeasca instructiuni pentru aterizare. Contrar oricarei asteptari, pilotii au denuntat ca se afla în dificultate si ca nu mai vad pamântul. Cererea turnului de control a fost perfect logica: era nevoie de coordonatele pozitiei avioanelor. Nici unul dintre comandantii echipajelor nu a reusit sa-si determine pozitia, iar la indicatia controlorului de trafic aerian de a se îndrepta spre est, pilotii au afirmat ca nu stiu în ce parte se gaseste acest punct cardinal. Chiar daca o furtuna magnetica ar fi bântuit în regiune, pilotii s-ar fi putut lipsi de busole si orienta dupa soare. Dar, din motive ramase de neînteles pentru cei ramasi la sol, pilotii nu mai vedeau soarele. Câteva vreme, personalul din turnul de control a putut urmari discutiile purtate prin radio între avioanele aflate deasupra oceanului: echipajele pareau cuprinse de panica. La ora 16:00 comandantul patrulei si-a predat functia unui alt pilot.

La ora 16:25, noul comandant a restabilit legatura cu aeroportul: Nu suntem în stare sa ne determinam pozitia. Cred ca ne aflam la 360 km nord-est de baza. Nu va luati dupa mine. Mi se pare ca…. În acel moment legatura s-a întrerupt si nu a mai putut fi restabilita niciodata! Imediat, baza aeriana a intrat în alarma. La orele 16:30 marele hidroavion ,,Martin Mariner” a decolat cu un echipaj de 13 oameni si cu un echipament de salvare pentru orice situatie. În tot acest timp, turnul de control continua sa încerce sa intre în legatura cu avioanele pierdute pentru a le anunta sosirea ajutorului. La ora 16:55 turnul de control a cerut coordonatele avionului de salvare. Nici un raspuns ! Nimeni nu a înteles ce se întâmplase.

Triunghiul Bermudelor, istoria unui fenomen inexplicabil

Baza de la Fort Lauderdale a cerut ajutorul serviciului de salvare din Miami, Florida, de unde a decolat un alt avion de salvare care a survolat presupusa zona a accidentului, fara a observa nici o urma a celor sase echipaje pierdute. Toata noaptea, avioane de salvare si nave ale flotei au facut cercetari în speranta ca întunericul va fi strapuns de o racheta semnalizatoare lansata de vreunul din presupusii naufragiati. În cursul urmatoarei dimineti s-a declansat una dintre cele mai vaste si intense operatiuni de salvare din istorie: 300 de avioane, 21 de nave si 12 grupe terestre americane au participat la operatiune, ajutate si de navele celei mai apropiate baze britanice. Fiecare metru patrat al oceanului a fost examinat cu amanuntime. Inutil! Cercetarile au fost extinse asupra întregii zone dintre Florida si Insulele Bermude, precum si asupra unei parti a Golfului Mexic. Nu a fost gasita nici o epava. Responsabilii bazei aeriene erau în plina deruta. În câteva ore, în conditii metereologice ideale si într-o zona relativ restrânsa, sase avioane si zeci de oameni disparusera fara urme. În cazul în care lipsa de combustibili le-ar fi obligat sa amerizeze, avioanele ar fi putut sa se mentina la suprafata destula vreme, pentru a permite trecerea echipajelor în barcile de salvare.

Experienta a dovedit ca un pilot înzestrat cu echipament de salvare de buna calitate, poate supravietui câteva saptamâni pe mare. Toti pilotii care disparusera îsi efectuasera stagiul de antrenament pentru naufragii si erau echipati cu emitatoare radio. Nimeni nu a transmis nici un S.O.S. Comandantul Bazei Ford Lauderdale a declarat ca patrula de avioane a fost dezorientata de vântul violent; buletinele metereologice au precizat ca în zona respectiva vântul nu a depasit 20 m/sec; e putin probabil ca un astfel de vânt ar fi putut îndeparta avioanele de pe ruta stabilita. Formarea unor trombe ar fi putut provoca o catastrofa, dar ipoteza nu este aplicabila decât unor aparate care zboara foarte jos; patrula se afla însa la o altitudine care o situa în afara oricarui pericol de acest fel.

În raportul comisiei maritime, care a fost nevoita sa sesizeze oficial cercetarile, se arata: ,,Nu putem aprecia nici macar aproximativ, ce s-a petrecut”. Întâmplarea din decembrie 1945 se situeaza în afara oricarei supozitii admisibile. Fireste disparitia misterioasa a celor cinci Avengers si a avionului Martin Mariner trimis în cautarea primelor, a pus atunci, ca si astazi, nenumarate semne de întrebare. S-au scurs mai bine de patru decenii si nimeni nu a putut sa le gaseasca înca o rezolvare cât de cât acceptabila.

Acesta nu înseamna însa ca au lipsit explicatiile ,,specialistilor”. E drept, aceste ,,explicatii” sunt adeseori într-atât de ridicole încât nu pot avea decât rolul de a da un motiv în plus de distractie celor care în viitor se vor încumeta sa studieze modul de a întelege fenomenele si de a gândi asupra lor de catre contemporanii nostri. Sa dam doua exemple în acest sens.

1) Iata o stire aparuta la începutul lunii martie 1987:

Descoperire. În apropriere de Key West în apele Golfului Mexic, un grup de scafandri au descoperit resturile unui avion de tipul ,,Avengers”. Aparatul construit în urma cu sase decenii, a facut parte dintr-o formatiune de avioane care a decolat în decembrie 1945 de pe aerodromul Fort Lauderdala din Florida într-un zbor de antrenament. Întreaga escadrila a disparut dupa aproape o ora si jumatate de zbor, când turnul de control a pierdut legatura cu aceste aparate. Ultima convorbire consemna defectarea aparaturii de orientare. Un avion trimis special în cautarea escadrilei a disparut si el în mod misterios cu 13 oameni la bord. Epava avionului descoperita de scafandri se afla într-o zona mult îndepartata de locul unde se credea ca ar fi avut loc accidentul si unde au avut loc cercetari. Studierea resturilor aparatului va permite probabil emiterea de noi ipoteze în legatura cu ciudatele disparitii care au avut loc în misteriosul triunghi al Bermudelor.Triunghiul Bermudelor, istoria unui fenomen inexplicabil.php

Trecând peste faptul ca la vremea respectiva nu au existat numai cinci avioane de tipul respectiv ci mai multe si ca deci cel descoperit în golful Mexicului nu e musai sa fie unul din cele ce au intrat în componenta celebrului ,,Zbor nr. 19”, sa mai reamintim si distanta deloc neglijabila – circa 1600 mile marine – între locul presupus al accidentului din decembrie 1945 si locul descoperirii epavei unui avion de tip ,,Avengers” în 1987 !

2) Si acum, de pe fundul marii sa ne deplasam în Cosmos, sau mai precis în spatiul circumterestru, unde, de asemenea, se pare ca se afla un avion al ,,Zorului nr. 19”. Un cercetator californian afirma, nici mai mult nici mai putin, ca unul (cel putin unul) din bombardierele disparute în 1945 se afla ,,închistat” într-un bloc masiv de gheata care se învârte în jurul Terrei la 700 km deasupra solului. Explicatia pe care ,,cercetatorul” o da acestui fapt este urmatoarea: grenadele anti-submarine lansate de bombardiere în timpul aplicatiei (aflam astfel noutatea ca avioanele se aflau în aplicatii si nu în zbor de rutina, fapt care nu a fost mentionat înca niciodata pâna acum !) au avariat în mod întâmplator una din navele extraterestre parcate, sau ascunse sub apa.

În momentul când nava s-a ridicat din adâncuri cu enorma rapiditate pentru a evita exploziile grenadelor, s-a produs un vârtej de aer si o tromba gigantica de apa care, întocmai cu un aspirator, au absorbit si azvârlit pe orbita avioanele aflate întâmplator în zona. Evident, californianul are si ,,dovada certa” care sta la baza afirmatiilor sale. El a observat blocul de gheata respectiv, cn avion cu tot, într-un film documentar video care cuprindea imagini retransmise de misiunea spatiala ,,Apollo 11”. Nu are nici o importanta ca nici unul dintre expertii NASA si nici altcineva nu-i sustine aberatiile; important este ca o noua ipoteza sa-si croiasca fagas în constiinta consumatorului de naivitati. Chiar daca aceasta ipoteza este puerila, absurda sau ridicola.

Dar sa mergem mai departe.

De la acel tragic ,,Zbor nr. 19” suita disparitiilor din Triunghiul Bermudelor continua într-un ritm accelerat.

În ianuarie 1947, pe panta ghetarului Tahomsk, la 3500 m altitudine, se prabuseste bimotorul ,,C-46”. Pe capitonajul interior al avionului sunt gasite urme de sânge ca marturii ale îngrozitoarei izbituri. Dar nu au fost gasite niciunde trupurile celor 32 de pasageri ai avionului !

În 1947, o superfortareata zburatoare S.U.A., dispare cu echipaj cu tot, fara sa lase urme, la 150 km de Bermude.

La 31 ianuarie 1948, ora 1,00 noaptea, comandantul aeroportului din Bermude a dat alarma. Un avion de tipul Star-Tiger cu 27 de pasageri la bord, care trebuia sa aterizeze în seara precedenta la ora 22: 30, a disparut la nord de Bermude. În ultimul sau mesaj pilotul anunta: ..Sunt pe ruta, 400 mile de Bermude. Timpul este bun, totul este în regula. Dar avionul nu a mai aterizat niciodata. El s-a volatilizat în noapte pur si simplu. 30 de nave engleze si americane si 14 avioane au încercat în zadar sa descopere o urma a celor disparuti.

În martie 1948, faimosul jockeu american Al Snyder, pleaca la pescuit la Sandy Key, cu doi prieteni si nu s-a mai întors niciodata. O mie de oameni, o suta de ambarcatiuni, un dirijabil, un elicopter, participa zadarnic la cercetari. S-a promis o prima de 15000 de dolari celui care îl va gasi morti sau vii.

In noaptea de 28 decembrie 1948, un avion ,,Douglas-DC 4” pleaca de la San Juan Puerto Rico, spre Miami, Florida; ajunge la 80 km sud de locul de aterizare si intra în legatura cu turnul de control în momentul în care a vazut luminile insulei Key West. Avea 23 de pasageri la bord: la ora 4:13, ultimul mesaj afirma: Ne apropriem de aeroport. Cerem permisiunea de aterizare. Câteva secunde mai târziu, legatura radio s-a întrerupt si nimeni n-a aflat niciodata ce s-a întâmplat. Cercetarile facute n-au dat nici un rezultat, desi apele putin adânci în aceasta regiune a tarmului permit o buna vizibilitate a adâncurilor.

La 17 ianuarie 1949 este rândul unui ,,Ariel” (similar cu Star-Tiger-ul din ianuarie 1948), care decoleaza din Bermude pentru Kingstone, Jamaica (5 ore si 15 minute de zbor), 40 de minute de la decolare se primea un mesaj: Totul merge bine, iar dupa aceasta nimic, nimeni nu l-a mai vazut vreodata. S-a facut un efort imens pentru gasirea celui mai mic indiciu: zeci de vapoare si de avioane au brazdat oceanul ,,pieptanându-l” în lung si-n lat. Totul a fost în zadar, nici cea mai mica urma nu a fost gasita, nici atunci si nici mai târziu !

În martie 1950, un ,,Globemaster” întorcându-se în Irlanda, dispare la nord de Triunghi. Nu exista indicatii precise asupra locului exact al acestei disparitii.

În iulie 1950, cargoul ,,Sandra” pleaca din Savannah spre Venezuela. Trece prin dreptul lui Jacksonville, Sainte-Augustine, parcurgând o ruta foarte frecventata si nu se mai aude vorbindu-se niciodata de el.

În 1951, nava de razboi braziliana ,,Sao Paulo” – ce urma sa fie data la fier vechi – traversa zona Triunghiului, însotita de mai multe remorchere. Într-o dimineata nava nu a mai fost vazuta; ea a disparut brusc, împreuna cu echipajul de supraveghere, format din opt persoane. Navele si avioanele trimise în cercetare au receptionat numai fenomene stranii, sau contururi întunecate pe suprafata marii.

La începutul lunii februarie 1953, un avion cvadrimotor ,,British York”, cu 6 oameni ai echipajului si 33 de pasageri, dispare la 900 mile nord de triunghi, zburând pe ruta Azore – Gander (Newfoudland). A disparut dupa ce s-a auzit un S.O.S., fara alte explicatii.

La 31 octombrie 1954, un alt cvadrimotor american de tip ,,Super-Constellation”, având 24 de persoane la bord, între care 4 femei si 5 copii, decoleaza din statul Mariland spre ins. Azore. Avionul era nou-nout, înzestrat cu doua radio-emitatoare puternice si cu diverse materiale de salvare pentru cazul unei amerizari fortate, chiar în mijlocul oceanului în caz de nevoie. Dar dispare si el, de parca s-ar fi dizolvat undeva deasupra Atlanticului. Fara a emite nici un apel de primejdie.

O statistica a societatii britanice de asigurari Lloyd arata ca între anii 1929 si 1954, marile si oceanele lumii au ,,înghitit” 222 de vapoare care nici n-au lansat S.O.S.-uri si nici n-au lasat vreo urma. (Aceasta suma nu cuprinde vasele scufundate în timpul celui de-al doilea razboi mondial.).

În septembrie 1955, iahtul ,,Connemara IV”,  a fost gasit abandonat la 400 mile sud-vest de Bermude. Despre ocupantii sai nu s-a mai aflat niciodata nimic.

La mijlocul lunii aprilie 1956, în zona sud-estica a Triunghiului dispare un ,,Boeing B. 25 Mitchell” condus de trei piloti cu o îndelungata experienta aviatica.

La 9 noiembrie 1956, un bombardier al marinei S.U.A., hidroavion de tip ,,Martin P. 5 Marlin”, se volatilizeaza în zona sudica a Triunghiului, împreuna cu cele zece persoane de la bordul sau….(va urma)

Bogdan

Per aspera ad astra