Proiectul Magnet, o cercetare guvernamentala canadiana privind fenomenul OZN (I)

Grant Cameron este un cunoscut ufolog canadian. El s-a implicat în acest domeniu dupa ce, în mai 1975, a avut mai multe observatii OZN personale în Carman, Manitoba, la aproximativ 25 de mile nord de granita Canada-SUA. Obiectul neidentificat pe care l-a vazut a devenit cunoscut, la nivel local, sub numele de Charlie Red Star, a fost zarit în aceeasi perioada, ca si pe parcursul urmatoarelor 18 luni, de sute de alte persoane, în timpul unui val prelungit de aparitii. Cameron a petrecut nenumarate zile în zona, fotografiind o serie de fenomene ciudate si intervievând sute de martori implicati.

 În continuare, el s-a implicat în punerea în lumina a activitatii inginerului Wilbert B. Smith, care a condus în perioada 1950-1954, Proiectul Magnet, o cercetare guvernamentala canadiana secreta privind fenomenul OZN. Pe parcursul a doua decenii, Cameron a colectat cele mai multe fisiere si materiale scrise de Smith. El a stat de vorba cu majoritatea asociatilor acestuia, care au lucrat la proiect, si a pus în evidenta rolul fostului presedinte al Penn State University, Dr. Eric Walker, care a fost identificat apoi ca o persoana-cheie în cercetarea si musamalizarea fenomenului OZN.

Proiectul Magnet, o cercetare guvernamentala canadiana privind fenomenul OZN

 În ultimii ani, Cameron si-a orientat cercetarile spre actiunile presedintilor Statelor Unite în directia problematicii OZN. El a facut în acest scop peste 25 de deplasari la Arhivele Nationale SUA si la cele mai multe arhive prezidentiale, în cautarea unor materiale despre implicarea presedintilor în fenomenul OZN. Între altele, el l-a interogat pe vicepresedintele Dick Cheney privitor la cunostintele sale asupra subiectului OZN si a obtinut 1.000 de pagini de documente despre OZN-uri, din timpul administratiei Clinton, în urma unei cereri în virtutea legii libertatii de informare, adresata Oficiului pentru stiinta si tehnologie de la Casa Alba. Documentele arata ca administratia Clinton a fost foarte interesata de fenomen si ca a încercat sa forteze (fara succes) dezvaluirea unor informatii ascunse publicului. Cameron a publicat toate aceste rezultate în numeroase lucrari sau pe internet. Dar în septembrie 2005, când a vrut sa tina niste prelegeri despre fenomenul OZN si despre motivele pentru care guvernul SUA refuza sa recunoasca adevarul în acest sens, i s-a refuzat accesul în Statele Unite.

Un pic de scepticism

 Grant Cameron a fost declarat investigatorul international al anului la conferinta OZN din 2012 de la Leeds, si cercetator al anului la Congresul International OZN din 2013 de la Phoenix, Arizona. În prezent, Cameron lucreaza, între altele, la un material mai detaliat, intitulat „64 de motive pentru care guvernul musamalizeaza prezenta extraterestra”. El este, de asemenea, implicat în cercetari si prelegeri privind legatura dintre constiinta si fenomenul OZN, sustinând faptul ca prin inspiratie, telepatie si alte forme de comunicare, contactam inteligente aflate deasupra noastra. El spera ca astfel va obtine indicii privind modul în care sunt propulsate OZN-urile si care este natura reala a Universului.

 În 31 iulie 2012, Grant Cameron a dat un lung interviu, la podcast-ul Skeptiko, despre „OZN-urile si constiinta umana extinsa”, interviu din care vom rezuma în continuare ideile principale. Gazda interviului a fost Alex Tsakiris, un antreprenor de succes care s-a transformat în podcaster de stiinta. El a fondat Skeptiko în 2007, iar acesta a devenit, în timp, cel mai important podcast care acopera stiinta constiintei umane. Numele ales provine de la o scoala filosofica din antichitatea greaca. Aceasta trata cu respect toate opiniile, dar nu accepta nicio dogma. La fel, Tsakiris si-a propus drept agenda sa urmeze faptele, oriunde ar duce acestea, având în minte permanent ca paradigma stiintifica dominanta (materialismul) s-ar putea gasi la un moment critic.

 La începutul interviului, Tsakiris a explicat ca a ajuns sa-l invite pe Grant Cameron tocmai deoarece, cautând explicatii pentru lucruri cum ar fi telepatia, clarviziunea, extracorporalitatea, precum si alte stari modificate de constiinta, a fost condus în cele din urma la fenomenul OZN, ca si la numeroasele experiente de control al mintii si de vedere la distanta asociate cu acesta. Tsakiris a fost intrigat când l-a auzit pe Cameron spunând ca o persoana din interiorul guvernului ar fi declarat ca nu poti cunoaste adevarata natura a fenomenului OZN pâna nu vei avea o vedere extinsa asupra constiintei.

 Cameron a precizat ca persoana în cauza a fost Dr. Eric Walker, fostul presedinte al Penn State University. Timp de 15 ani el a fost presedintele Consiliului de Administratie al Institutului pentru Analiza Apararii, care este rezervorul de minti luminate al armatei Statelor Unite. El a fost prieten cu Vannevar Bush, cel care a condus, în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Oficiul SUA de Cercetare stiintifica si Dezvoltare (OSRD), caruia i se subordonau aproape toate proiectele militare, inclusiv Proiectul Manhattan pentru realizarea bombei nucleare. Walker a avut, în acest context, conexiuni exceptionale cu presedintii si conducerea militara a SUA. Atunci când Cameron si colegii sai l-au contactat, s-au dus la el în calitate de cercetatori OZN, încercând sa afle informatii despre un presupus grup secret, posibil condus de Vannevar Bush, numit MJ-12, ai carui membri ar fi fost singurii care au avut acces la toate informatiile privind prezenta extraterestra pe Pamânt. În timp ce îi puneau lui Walker întrebari de tipul: „Ati avut contact cu extraterestrii? Cum functioneaza OZN-urile? Cum a fost musamalizat acest domeniu?”, dintr-odata, în mijlocul unuia dintre aceste interviuri, în 1990, cel întrebat a întrerupt brusc conversatia întrebându-i pe ufologi: „Cât de bun va este cel de-al saselea simt? Cât de multe stiti despre perceptia extrasenzoriala?”, adaugând apoi: „Atât timp cât nu stiti despre astea si nu stiti cum sa le folositi, nu veti întelege despre ce este vorba”…

 Un alt imbold a fost, în 1993, o conversatie cu Ben Rich, cel ce a condus, din 1975 pâna în 1991, „Skunk Works”, denumirea oficiala pentru programele de dezvoltare avansata ale firmei Lockheed Martin, programe prin care au fost realizate, în secret, o serie de modele celebre de aeronave militare, inclusiv U-2, Lockheed SR-71 Blackbird, Lockheed F-117 Nighthawk, sau Lockheed Martin F-22 Raptor. În aceasta calitate, Rich a primit, evident, numeroase întrebari cu privire la modul de functionare al OZN-urilor. Într-o prelegere din 1993 tinuta la UCLA, în fata unui mare numar de ingineri, a spus: „Posedam tehnologia pentru a lua extraterestrii acasa”. Dupa prelegere, un participant interesat de OZN-uri l-a întrebat cum sunt propulsate OZN-urile. Ben Rich s-a întors si i-a raspuns „Permiteti-mi sa va pun o întrebare. Cum functioneaza perceptia extrasenzoriala?”

Al saselea simt

 Cameron a recunoscut ca mult timp nu facuse nicio legatura între fenomenul OZN si aspectele paranormale, desi a fost interesat de cercetari de tipul Edgar Cayce, reîncarnare, experiente aproape de moarte etc. Abia în jurul anului 2010 si-a dat seama ca simpla colectare de noi si noi observatii, materiale, documente etc. despre OZN-uri nu conduce nicaieri. Atunci si-a spus ca cineva din cercurile guvernamentale trebuie sa stie mai multe despre conexiunea dintre fenomenul OZN si fenomenele psihice, clarviziune s.a.m.d. În acest sens a depus, pe baza legii libertatii de informare, mai multe cereri pentru documente OZN din fondurile cu documente prezidentiale. A obtinut în jur de 10.000 de pagini, dar nimic senzational. Singurele lucruri notabile le-a gasit în biblioteca Clinton, deoarece Bill Clinton, dar si Hillary, au fost interesati de paranormal si de OZN-uri.

 O influenta importanta asupra sa – spunea Cameron – a avut-o o expunere tinuta în Phoenix de Colin Andrews, cel care cerceteaza din 1982 faimoasele agroglife din Anglia. A ramas impresionat de faptul ca, probabil, 80% din aceste formatiuni sunt înselatorii, dar ca oamenii care au realizat aceste înselatorii vorbeau despre un soi de interactiune, un soi de forta care i-a obligat sa faca anumite tipuri de modele si nu altele. Deci extraterestrii ar avea un fel de control asupra a tot ceea ce se întâmpla. Ei sunt parte dintr-o interactiune cu rasa umana, pe care au desfasurat-o de-a lungul timpului, dar sunt parte si din musamalizarea acestei interactiuni. Dintr-odata, Cameron a simtit ca toate lucrurile adunate în toti acesti ani de cercetare prind sa se potriveasca între ele…

 La un comentariu al lui Tsakiris, Cameron a amintit ca exista o parte a comunitatii OZN care crede cu tarie în rapirile extraterestre. Doi cercetatori de vârf, cum au fost David Jacobs si Budd Hopkins, au investigat interactiunile dintre cei rapiti si extraterestri, dar au considerat ca tot ceea ce se plasa în afara cadrului pe care ei l-au elaborat si explorat ar fi farse. Insa înaintea lor, ufologii au fost adesea la fel de sceptici. De pilda, în 1962, sotii Betty si Barney Hill au suferit o rapire OZN. Ei s-au adresat la NICAP, care era pe atunci cel mai mare grup civil de investigare a fenomenului OZN din lume. Maiorul Donald Keyhoe, care conducea grupul, a spus: „Acest lucru este un nonsens. Extraterestrii nu rapesc oameni de pe sosele”. La fel, si J. Allen Hynek, care a fost, probabil, cel mai proeminent cercetator OZN din lume, a spus ceva asemanator: „Stati departe de rapiri. Nu e bine. Nu mergeti la rapiri”. Si o multime de oameni, ascultând de ei, au evitat sa se implice în genul acesta de interactiuni.

 Faptele au mers însa înainte, iar componenta spirituala si implicarea constiintei în fenomenul OZN a devenit din ce în ce mai evidenta în deceniile care au urmat. 

 Cameron a reamintit ca printre primele cazuri explorate de el a fost cel al inginerului Wilbert Smith, care a condus, în perioada 1950-1954, programul Magnet, un program guvernamental canadian OZN. La ora actuala, se cunoaste o nota oficiala a lui, pe atunci strict secreta, adresata ministrului adjunct al Departamentului Transporturilor, cu informatii privind OZN-urile. Nota a fost declasificata ulterior de catre guvernul canadian.

 Wilbert Smith lucra la minister ca inginer sef pentru radiocomunicatii, iar, dupa terminarea programului Magnet, a fost promovat seful comunicatiilor. El a condus si Radio Ottawa, care, între altele, bruia comunicatiile ruse, si a fost responsabil cu frecventele radio AM/FM, inclusiv cu frecventele militare si frecventele de informatii, ca si cu negocierea acestora de-a lungul frontierei cu SUA.

 În cadrul proiectului Magnet, Smith a fost interesat de OZN-uri si de modul lor de propulsie. Pentru a afla informatii, el s-a deplasat la Washington, DC, obtinând sprijinul atasatului militar de la Ambasada Canadei. Acesta era acreditat la Consiliul de Cercetare-Dezvoltare SUA, care detinea toate datele privind cercetarile militare secrete, inclusiv cele legate de bomba cu hidrogen. În nota, pe care a întocmit-o în decembrie 1950, Smith scria ce anume a aflat pe aceasta filiera: ca „farfuriile zburatoare” exista si ca acesta este secretul cel mai înalt clasificat în Statele Unite, evaluat „cu doua puncte mai sus” decât bomba cu hidrogen.

https://www.youtube.com/watch?v=DPtK8bIAvX0

Un secret bine pazit

 Aceste cuvinte au fost scrise cu doi ani înainte ca prima bomba cu hidrogen sa fi fost detonata. Apoi, el mai spune ca a aflat ca exista un mic grup, avându-l in frunte pe Dr. Vannevar Bush, care conduce cercetarea privind „farfuriile zburatoare”. Se stie ca Bush a fost consilierul stiintific al presedintelui Roosevelt. Se mai stie ca Bush a coordonat, din punct de vedere stiintific, toate dezvoltarile militare majore americane în timpul celui de al Doilea Razboi Mondial: bomba atomica, motoarele cu reactie, siguranta de proximitate s.a.m.d.

 Memorandumul lui Smith, la început strict secret, nu a fost pe deplin declasificat pâna în 1978. Smith a murit în 1962; dosarele sale au fost puse în ordine de fiul sau cel mai mare si au fost apoi mutate la un cercetator din Ottawa, care a aflat de existenta notei din 1950, deoarece Smith avusese o copie în dosarul lui personal. De aici a pornit solicitarea ca guvernul canadian sa declasifice documentele. Nota lui Smith se gaseste acum în arhivele canadiene si nimeni nu neaga ca ar fi fost scrisa, sau ca nu ar fi fost Top Secret.

 Pe firul hârtiilor personale ale lui Smith, s-a descoperit ca sursa informatiilor acestuia fusese Dr. Robert Sarbacher, care, în anii 1950, a fost consultant al Consiliului de Cercetare si Dezvoltare al armatei SUA. În 1983, dupa ce documentul si fisierele personale ale lui Smith au devenit publice, Stanton Friedman a reusit sa-l gaseasca pe Dr. Robert Sarbacher, si sa stea de vorba cu el. Sarbacher si-a amintit de interviul cu Wilbert Smith, la Ambasada Canadei, si a confirmat ca i-a spus ca subiectul era secretul cel mai strict. El însusi stia acestea deoarece fusese convocat la o serie de întâlniri la baza Air Force Wright-Patterson, unde exista o farfurie zburatoare prabusita si unde s-a facut o informare în acest sens pentru un grup de oameni de stiinta de rang înalt de la Consiliul de Cercetare si Dezvoltare. Sarbacher nu a avut timp sa mearga acolo, fiind ocupat într-un alt proiect, dar stia de câtiva oameni care au fost, între care, desigur Vannevar Bush, dar si John von Neumann, Wernher von Braun, ca si un om de stiinta care era înca în viata, Dr. Eric Walker, fostul presedinte al Universitatii de Stat din Pennsylvania. Sarbacher a adaugat ca farfuriile zburatoare erau reale, nu le-au facut americanii si acestia nu stiau cine le-a facut.

 Cameron a adaugat ca fiul lui Smith i-a confirmat zvonul ca tatal sau i-a spus ca a avut acces chiar la o farfurie zburatoare prabusita, undeva în afara de Washington, DC, si a vazut si cadavre. Daca ar fi asa, rezulta ca Smith se gasea la un nivel de clasificare extrem de ridicat de colaborare între guvernele SUA si canadian.

 Cameron a mai remarcat ca toata lumea citeaza azi, din memorandumul din 1950 al lui Smith, detaliile reproduse mai sus, privind farfuriile zburatoare. Dar omit cu totii o fraza extrem de interesanta din acelasi memorandum: „Am fost informat în continuare ca autoritatile americane au investigat un numar de directii care ar putea fi, eventual, legate de farfurii, cum ar fi fenomenele psihice, si am dedus ca nu au obtinut rezultate, deoarece mi-au spus ca în cazul în care Canada poseda informatii în domeniul geomagnetismului, ei ar saluta o discutie cu canadieni acreditati în mod corespunzator”. Aspectul cheie din toata povestea asta cu „fenomenele psihice” – spune Cameron – este ca, ei vorbesc de conexiunea OZN – psihic în 1950, atunci când nu se pusese problema unei eventuale interactiuni între extraterestrii si fiintele umane, nici telepatica, nici de alta natura.

 Primul presupus contact, care a fost adus la cunostinta publicului, a fost în 1952, când au aparut primii „contactati” – oameni care vorbeau cu „blonzii”. Primul a fost George Adamski, apoi au urmat altii. Ei afirmau ca se întâlnesc cu extraterestrii si au discutii cu ei. Dar memorandumul lui Smith fusese scris cu doi ani înainte si în el se spune ca autoritatile americane presupuneau deja ca fenomenele mentale sunt parte din acest fenomen al farfuriilor zburatoare (asta desi, în zilele noastre, Casa Alba a dat publicitatii o declaratie ca guvernul american nu poseda nicio dovada a prezentei extraterestre).

 Un alt subiect, pe care Grant Cameron l-a abordat, la solicitarea lui Tsakiris, a fost acela al programelor secrete MK–ULTRA. Acestea aveau ca obiectiv tehnici de control al mintii, de folosire a mintii ca o arma de razboi, pentru a putea interoga oameni, a afla cu ce se ocupa rusii, ca si alte astfel de lucruri. Când existenta programelor a devenit publica, spre mijlocul anilor 1970, a fost un mare scandal în Statele Unite ale Americii. Imediat dupa aceea, marea majoritate a documentelor au fost distruse, proces în care a fost implicat si Richard Helms, directorul CIA.

 Cameron mentionase ca Dr. Robert Sarbacher a spus ca singurul supravietuitor al consultantilor militari care în jurul anului 1950 avusesera acces la informari secrete privind extraterestrii era Dr. Eric Walker, fostul presedinte al Universitatii de Stat din Pennsylvania. Ufologii l-au contactat si au încercat sa-l întrebe ce stie despre un presupus grup MJ-12, format din persoane suspuse, singurele care ar fi avut acces la secretele privind prezenta extraterestra pe Pamânt, asa cum este ea cunoscuta de administratia americana. Au întrebat ce este MJ-12? Câti oameni sunt în grup? Cum activeaza acesti oameni? Cine conduce grupul?

Un grup subteran

 În mijlocul unuia dintre aceste interviuri, în 1990, Walker a întrerupt brusc conversatia despre echipamente, trupuri recuperate si altele asemenea, întrebând: „Cât de bun îti este cel de al saselea simt? Cât de multe stii despre perceptia extrasenzoriala?”, la care cel ce conducea interviul a raspuns „Ei bine, nu cine stie ce”, nefiind ceva de interes pentru el. Atunci Walker a spus: „Daca nu stii despre perceptia extrasenzoriala si cum sa o folosesti, nu vei afla mare lucru despre acest MJ-12, acest grup de conducere superioara a programului OZN. Numai putini stiu despre el”.

 Apoi, în 1993, a fost acea remarca a lui Ben Rich, fostul sef al „Skunk Works”, care – fiind întrebat cum sunt propulsate OZN-urile – a raspuns: „Permiteti-mi sa va pun o întrebare: Cum functioneaza perceptia extrasenzoriala?” La care tipul a raspuns: „Ei bine, aceasta înseamna ca toate punctele în timp si spatiu sunt interconectate”. Atunci Ben Rich s-a întors si a spus: „Acesta e modul în care ele functioneaza!”.

 Cameron a facut si o trimitere la un articol pe care l-a postat pe site-ul sau, intitulat „Cele 64 de motive pentru care Guvernul a decis sa nu-ti spuna adevarul”. Primul dintre aceste motive este ca subiectul este clasificat. Aceasta este o tehnologie militara; e genul de tehnologie pe care ne-o dorim. Ce bine ar fi daca am putea dezvolta lucruri care sa poata zbura în jur si nimeni sa nu le poate detecta… Daca am putea obtine aceasta tehnologie spirituala, cu care, sa zicem, am putea merge la seful Rusiei si sa-i implantam în cap niste mesaje, la modul care se spune ca se întâmpla în cazul rapirilor, si sa fim apoi din nou în Washington pentru masa de prânz. Cine are cele mai bune arme câstiga. Si câstiga decisiv. Apoi progreseaza ideologia lor si toata cultura lor. Deci, aceasta este într-adevar o prioritate majora pentru orice stat. Un alt aspect este musamalizarea, ca nu cumva altcineva sa fure tehnologia si sa dezvolte acest armament mai repede decât tine.

 Dincolo de astea, exista si conexiunea cu fenomenele mentale…Vom reveni…

Revista Magazin

Bogdan

Per aspera ad astra