Filosofia din Univers

In acest moment exista mai multe afirmatii, sustinute de ultimele cercetari si descoperiri din mecanica cuantica si astronomie, conform carora devine din ce in ce mai logico-plauzibila ideea ca nu exista un singur Univers.

Filozofia din Univers

Ideea de Multivers a fost formulata prima data in anul 1957 de catre Hugh Everett. El a afirmat ca e singura explicatie rationalo-stiintifica a faptului ca particulele cuantice pot exista in doua locuri fizice simultan si ca pot avea stari diferite. Practic, ele coexista in stari diferite in Universuri diferite. Ulterior, au aparut mai multe teorii/versiuni ale posibilelor existente de multiversuri, dintre care cele mai importante ar fi:
-Universuri asemanatoare- mai multe exemplare, usor variabile; numarul modurilor de aranjare a tuturor particulelor dintr-un Univers este finit (la fel ca posibilitatile de aranjare a pieselor pe tabla de sah). O singura tema are mai multe variatiuni posibile, cu diferente mai mari sau mai mici, fata de o alta.
-Universuri bula- conform spuselor lui Andrei Dmitrievici Linde (fizician teoretic ruso-american) exista o ajustare a ecuatiilor teoriei relativitatii generale (https://ro.wikipedia.org/wiki/), care produce o descriere matematica a unui „spatiu” ce se largeste continuu cu o viteza exponentiala – „inflatie eterna”. In acest cosmos de fond, cum a fost numit acel „spatiu”, apar sporadic zone in care inflatia inceteaza, creand astfel un fel de „baloane/bule”. Fiecare bula ar fi un Univers.
-Universuri tip Schrodinger- facand o analogie cu paradoxul pisicii (https://ro.wikipedia.org/wiki/Pisica) lui Schrodinger (fizician austriac) putem aplica acelasi rationament la fiecare rezultat posibil al fiecarui eveniment cuantic posibil. Cand zic „posibil” ma refer la tot ceea ce poate concepe mintea umana acum si la ceea ce va descoperi de acum inainte. Aceste Universuri nu ar fi separate prin intinderi mari de spatiu, ci „paralele” prin dimensiuni separate.
-Universuri cu legi diferite- se bazeaza pe supozitia ca legile naturale fundamentale pot fi usor sau total diferite in Universuri diferite. Spre exemplu, in Universul nostru cunoscut am descoperit un electron si 3 tipuri de quark-uri la acelasi nivel de particule cu electronul; in alt Univers ar putea fi invers. Aceasta idee este mai mult adoptata de matematicieni, decat de fizicieni.Multiunivers

Bineinteles ca pot exista si alte idei despre Univers/Multivers precum si combinatii ale ideilor.

Teoria Big Bang-ului (totul din nimic!) spune ca Universul s-a dezvoltat dintr-o singularitate superdensa si superfierbinte. Creationistii, si nu numai, ar putea intreba: „De unde acea singularitate?”. Raspunsul vine imediat, multumita mecanicii cuantice. Conform mecanicii cuantice particulele pot aparea din nimic, atat timp cat ele exista pentru o perioada extrem de scurta. De exemplu, o pereche formata dintr-un electron si un pozitron poate lua fiinta imprumutand energie din vid, disparand intr-o fractiune de fractiune de secunda, restituind energia respectiva. Aceste fluctuatii cuantice sunt cu atat mai efemere cu cat implica mai multa masa. Pentru a intelege de ce dispare perechea data ca exemplu (si orice altceva) trebuie sa ne indreptam atentia spre energia negativa a campului gravitational. Daca am separa toti atomii componenti ai unei planete pe o distanta infinita, energia lor gravitationala ar fi zero, pentru ca forta gravitationala este egala cu 1 impartit la patratul distantei dintre ele! Dar daca am aglomera particulele intr-o stea, ele s-ar agita reciproc si s-ar incinge in timp ce ar elibera energie gravitationala, transformand-o in energie cinetica. Astfel, campul gravitational ajunge la o valoare energetica negativa, plecand de la o energie nula. Energia-masa a materiei este anulata de energia sa gravitationala negativa! Rezulta ca se poate forma o stea din nimic, ca urmare a unei aglomerari de materie departata fata de un punct referential.

Un multiunivers

Desigur ca principiul aplicabil unei stele este valabil pentru intregul Univers. Acum, daca va intrebati de ce nu s-a incheiat inca fluctuatia Universului prezent cunoscut, returnand vidului imprumutul de energie, aflati ca durata unei astfel de fluctuatii nu are vreo limita cuantica, datorita echilibrului perfect dintre energia-masa si energia gravitationala – proces pe langa care a intervenit si inflatia cosmica descrisa mai sus.

Dupa cum ati aflat, probabil, mecanica cuantica a venit si cu alte descoperiri uimitoare pentru intelectul nostru prezent (Ex.: teoria stringurilor, superpozitia, experimentul fantelor etc.). Datorita curiozitatii infinite a omului atomul a fost descompus in parti subatomice. S-a stabilit, astfel, ca particula fundamentala si indivizibila este quark-ul. Acest quark este practic energie vibratorie. Nimic solid. Orice din Universul cunoscut este format din grupari de quark-uri. Orice materie, indiferent de starea de agregare, este energie vibratorie – bineinteles la diferite frecvente. Aceasta teorie (si multe altele) da peste cap fizica newtoniana. De fapt vine in completarea ei. Legile fizicii newtoniene nu se pot aplica la nivel subatomic. Asadar, ca si concluzie, iau nastere urmatoarele intrebari: cine sunt eu? Cine esti tu? Ce suntem noi? Facand analogia cu cele prezentate mai sus, suntem grupari de energie vibratorie. Fiecare cu frecventa lui. Pai, stai asa!!! Cum sa fiu energie cand eu „ma simt” si altii ma „simt”. Sunt palpabil, nu? Exist in mod real, nu?? Ne simtim cu ajutorul simturilor noastre si cu ajutorul mintii. Tot ceea ce include procesul constientizarii (organe de simt, nervi, creier, minte, logica, concepte) este inca limitat, si cine stie, poate chiar partial gresit. Aceste limite le-am tot modificat in timp!

Daca e sa descompunem totul pana la quark, practic, nimic nu exista. Totul e doar energie. Orice „exista” „exista” pentru ca exista cel care le percepe. Un obiect neperceput de nimeni/nimic ar exista in non-sens. Nici macar nu s-ar pune problema existentei sau non-existentei lui. Acum parca pare mai „cu sens” ceea ce spun Vedele indiene (cele mai vechi scrieri existente) si scrierile buddhiste, care au afirmat de la inceput ca totul e Vacuitate si Iluzie; si care ne invata sa nu ne agatam (atasam) de nimic. Practic noi suntem Universul, suntem parti nediferentiate din el. Traim doar sub iluziile egoului si a individualitatii, pe care le dezvoltam orbeste, si pe care le vedem ca fiind Realitate… Cream, definim, afirmam si nimicim concepte prin intermediul conceptelor, noi insine fiind niste „concepte” ale Universului/Multiversului. Inventam concepte si dam valori lucrurilor efemere. Valori dupa care facem reguli stabile, valori de judecata, standarde. Valori dupa care hotaram soarta tuturor.

Un lucru este cert: suntem inca la inceputurile cunoasterii! Stiind acestea de dinainte sau aflandu-le acum, intrebati-va: cine/ce este cel care pune intrebarea, cine/ce este cel care da raspunsul si cine/ce stabileste care este Adevarul?

Autor: Laurentiu Ursu

Bogdan

Per aspera ad astra