Pluto, o lume activa

Pluto se dezvaluie ca o lume activa, cu o culoare „spectaculoasa”, potrivit primului studiu publicat de NASA dupa ce planeta pitica a fost survolata de sonda New Horizons, pe 14 iulie.Pluto

Acest prim studiu, aparut în revista Science, include si informatiile bogate despre Pluto care au fost deja publicate în presa internationala, de la survolul istoric si pâna în prezent.

De asemenea, articolul include impresiile initiale ale echipei de cercetatori care s-a ocupat de aceasta misiune, despre Pluto si satelitii sai, Charon, Styx, Nix, Kerberos si Hydra, dar si detalii despre masuratori de baza care pot fi folosite de acum înainte pentru descrierea acestor obiecte cosmice.

Un astfel de rezultat cheie furnizat de NASA este raza precisa a lui Pluto, de 1.187 de kilometri, plus sau minus 4 kilometri.

„Poate nu pare foarte incitant, dar trebuie sa va amintiti ca raza estimata a lui Pluto varia de la 1.150 de kilometri la 1.200 de kilometri, deci aceasta îi va ajuta cu adevarat pe oameni sa determine modul în care s-au format Pluto/Charon, atmosferele lor si schimburile materiale dintre acestea”, a spus cercetatoarea Carly Howett, de la Southwest Research Institute (SwRI) din Boulder, Colorado, membru al echipei misiunii New Horizons.

Masa lui Pluto era deja cunoscuta, deci raza mai mare indica o densitate mai mica de 1.860 de kilograme pe metru cub, mai apropiata de densitatea lui Charon, principalul satelit al planetei pitice. Densitatea acestuia este de 1.702 kilograme pe metru cub, iar raza acestuia este de 606 kilometri, plus sau minus 3 kilometri.

pluto si charon

Asemanarile în ceea ce priveste densitatile celor doua au o serie de implicatii teoretice, partial prezentate în acest studiu. Astfel, materialele din care sunt formate cele doua obiecte cosmice nu sunt chiar atât de diferite. Este adevarat ca suprafetele lor sunt dominate de gheturi de tipuri diferite, însa cele doua ar putea fi în mare parte similare. Acest fapt nu constituie o surpriza, multi cercetatori fiind de parere ca Pluto si Charon s-au format în urma unei coliziuni dintre doua obiecte cosmice primordiale, cu miliarde de ani în urma.

Totusi, aceasta teorie ar putea implica si faptul ca cele doua obiecte care s-au ciocnit erau mase nediferentiate de gheturi si roca.

Saptamâna trecuta, NASA a confirmat existenta unui „cer” albastru si a apei înghetate pe planeta pitica Pluto, cu ajutorul unor imagini transmise de sonda spatiala New Horizons. Primele imagini color cu ceata din atmosfera lui Pluto, trimise catre laboratoarele NASA de sonda New Horizons, în urma cu doua saptamâni, au dezvaluit faptul ca acea ceata are culoarea albastra.

Pluto si new horizons

Particulele propriu-zise de ceata sunt probabil gri sau rosii, însa modul în care ele disperseaza lumina albastra a atras atentia cercetatorilor care participa la misiunea New Horizons. „Acea nuanta uluitoare de albastru ne spune multe lucruri despre marimea si compozitia particulelor de ceata”, a explicat cercetatoarea Carly Howett, participanta la aceasta misiune stiintifica. „Un cer albastru rezulta adeseori din dispersia razelor de soare de particule foarte mici. Pe Pamânt, aceste particule sunt molecule foarte mici de azot. Pe Pluto, acestea par sa fie ceva mai mari – dar, totusi, ramânând de o talie relativ mica – asemanatoare funinginei, pe care noi le-am denumit «tholine»”, a adaugat Carly Howett.

Oamenii de stiinta considera ca aceste tholine se formeaza în atmosfera înalta, unde razele solare ultraviolete se fractioneaza si ionizeaza moleculele de azot si de metan, permitându-le sa reactioneze între ele si sa genereze ioni tot mai complecsi, încarcati negativ si pozitiv. Atunci când se recombina, acei ioni formeaza macromolecule foarte complexe – acest proces a fost descoperit pentru prima data în atmosfera înalta a lui Titan, unul dintre satelitii naturali ai planetei Saturn. Moleculele tot mai complexe continua sa se combine între ele si sa creasca, pâna când devin particule de mici dimensiuni. Gazele volatile se condenseaza, suprafetele lor se acopera cu gheata, înainte de a avea timp sa cada, trecând prin atmosfera, pâna ajung la nivelul scoartei, unde contribuie la coloritul rosiatic al planetei pitice Pluto.

Pluto- o lume activa

De asemenea, New Horizons a facut o alta descoperire importanta – a detectat numeroase regiuni de mici dimensiuni, expuse la suprafata, acoperite cu apa înghetata pe Pluto. Descoperirea a fost facuta cu ajutorul datelor colectate de Ralph, un instrument de cartografiere a compozitiei spectrale, aflat la bordul sondei New Horizons.

„Suprafete mari de pe Pluto nu prezinta depozite de apa înghetata, expusa la suprafata, pentru ca se pare ca ele sunt mascate de alte gheturi, mai volatile, care exista în cea mai mare parte a scoartei planetei”, a spus Jason Cook, participant la aceasta misiune spatiala.

„Întelegerea motivului pentru care apa apare exact în acele regiuni si nu în altele reprezinta o provocare la care trebuie sa raspundem si pe care o analizam în detaliu”, a adaugat el.

Alte fotografii mai vechi arata, de asemenea, imagini cu relieful muntos accidentat al planetei pitice, dar si cu vaile si câmpiile ei plate, precum si prezenta unor dune pe Pluto.

Acelasi studiu publicat în revista Science arata ca Pluto – cu un diametru de 2.374 de kilometri – este de doua ori mai stralucitor decât Charon (care are un diametru de 1.212 kilometri).Pluto o lume activa php

De asemenea, nu au fost observate gheizere pe Pluto, însa exista dovezi ale existentei unor urme lasate de vânturi.

Suprafetele înghetate stralucitoare de pe satelitii mici ai lui Pluto constituie o enigma pentru specialisti, deoarece acestea se întuneca în timp.

Presiunea de la suprafata lui Pluto abia atinge 10 microbari (aproximativ 1/100.000 din cea a Pamântului), însa este mai mare decât cea de pe Mercur si Luna.

Charon nu are o atmosfera a sa, dar „fura” din cea a lui Pluto.

Dimensiunile lui Nix sunt de 54x41x36 de kilometri, ale lui Hydra, de 43×33 de kilometri, ale lui Kerberos si Styx usor mai mari.

Sonda New Horizons a survolat Pluto la o distanta minima de 13.691 de kilometri.

În prezent, sonda spatiala New Horizons îsi continua parcursul în Univers, aflându-se la o distanta de 5 miliarde de kilometri de Terra, iar toate sistemele si instrumentele aflate la bordul ei functioneaza în mod corespunzator.Pluto o lume activa

Pe masura ce se îndeparteaza de Terra, aceasta continua sa transmita date colectate în timp ce a survolat Pluto.

Sonda New Horizons, lansata de NASA în 2006, este destinata cercetarii planetei pitice Pluto, dar si corpurilor spatiale din Centura Kuiper, într-o misiune fara precedent.

Pluto se afla în Centura Kuiper, o regiune de mini-planete si alte corpuri înghetate care orbiteaza Soarele dincolo de Neptun si despre care se crede ca sunt ramasite ale procesului de formare a Sistemului Solar, în urma cu 4,6 miliarde de ani. Este ultima dintre regiunile neexplorate ale Sistemului Solar.

De la descoperirea ei, în 1930, de astronomul american Clyde William Tombaugh, Pluto a ramas un mister pentru savanti, care se chinuie sa explice de ce o planeta cu o raza atât de mica ar putea exista dincolo de lumile uriase ale planetelor Jupiter, Saturn, Uranus si Neptun.

Pluto-and-charon-artists-impression-695x606

În 1992, astronomii au descoperit ca Pluto, situata la o distanta de Soare de 40 de ori mai mare decât cea dintre Terra si astru, nu era singura în departarile Sistemului Solar, iar din acest motiv Uniunea Astronomica Internationala (International Astronomical Union) a decis sa reevalueze definitia unei „planete”.

În 2006, cu New Horizons deja lansata, Pluto si-a pierdut titlul de a noua planeta a Sistemului Solar, fiind clasata în categoria „planetelor pitice”, deoarece nu a „curatat” spatiul cosmic din vecinatatea orbitei sale. De atunci, peste 1.000 de planete pitice au fost descoperite în Centura Kuiper.

Centura Kuiper este o regiune a Sistemului Solar similara centurii de asteroizi, dar mult mai mare ca aceasta si cuprinzând mult mai multe corpuri spatiale, formate din diferite tipuri de gheata. Centura Kuiper a fost denumita dupa Gerard Peter Kuiper (1905 – 1973), un astronom olandezo-american care a prezis si demonstrat existenta acestei centuri de materie a Sistemului Solar.

https://www.youtube.com/watch?v=rYg7rMgJuNQ

În afara de New Horizons, astronomii conteaza în anii viitori si pe sistemul de imagistica în infrarosu de la bordul succesorului lui Hubble, telescopul spatial James Webb – deocamdata programat pentru lansare în 2018, potrivit site-ului NASA -, pentru a realiza o serie de cercetari si mai detaliate, precum compozitia chimica de la suprafata lui Pluto si a satelitilor sai, dar si de la suprafata numerosilor asteroizi care se afla în Centura Kuiper.

Sursa: Mediafax

Bogdan

Per aspera ad astra