Parmenide (c.510-c.450 i.Hr.) si perceptia realitatii

„Cum ar putea pieri ceea ce este? Cum ar putea lua fiinta? Daca ar lua fiinta nu ar exista. Nu ar fi nici daca ar urma sa ia fiinta. Asadar, devenirea in fiinta este exterminata, si distrugerea necunoscuta.”

Poemul ,,Despre Natura,, incepe cu luarea lui Parmenide intr-o caleasca si ducerea lui la un palat, al unei zeite. Aceasta il invata calea adevarului si inselatoarea cale a parerii si a aparentei. Ulterior, poemul aduce un numar de argumente care vor sa arate ca nimic nu se schimba, nu se misca, nu ia fiinta, nici nu inceteaza a exista.Parmenide si perceptia realitatii

Nici pluralitatea nu exista – ca multiplicitate a lucrurilor. Nu exista decat parmenidianul tot/unul – ceva atemporal, un intreg constant. Orice altceva, incluzand cosmosul observabil apartine caii parerii si a aparentei – o iluzie.

Axioma principala a lui Parmenide: este imposibil sa gandesti sau sa vorbesti despre ceva ce nu exista; si-si urmeaza axioma, logic, afirmand ca acela despre care se gandeste sau vorbeste si acela care exista sunt identici. Concluzionand logic, el mai vorbeste despre:

1.A lua fiinsa si a inceta existenta. Sa presupunem ca o portocala ia fiinta. Asta presupune gandul ca portocala exista acum, si nu a existat inainte. Dar asta presupune faptul ca trebuie sa te gandesti la ceea ce nu exista. Deoarece Parmenide crede ca a stabilit ca nu ne putem gandi la ceea ce nu exista, rezulta ca noi nu ne putem gandi la lucruri care iau fiinta. La fel explica si incetarea existentei. Parmenide concluzioneaza ca, daca avem impresia ca lucrurile iau fiinta si inceteaza sa existe, aceasta impresie e inselatoare.

2.Miscare. Parmenide presupune ca, ca ceva sa se miste trebuie sa se miste dintr-un loc, unde exista acum, in alt loc, care momentan e gol. Dar un loc gol este unul care nu contine nimic, iar nimic e ceva la care nu ne putem gandi, in concluzie, miscarea nu poate fi reala.Parmenides

3.Schimbare. Deoarece Parmenide a concluzionat ca lucrurile nu iau fiinta si nici nu inceteaza a fi, prin deductie logica el afirma ca schimbarea nu poate avea loc. Argumenteaza printr-o definitie a schimbarii, sustinand ca ea este o inlocuire a unei stari de fapt cu o alta stare de fapt. Ori pentru acest lucru sa aiba loc trebuie ca prima stare de fapt sa inceteze a exista. Acest lucru este de neconceput.

4.Pluralitate. Pentru a exista o pluralitate – mai mult de un lucru – trebuie sa existe cel putin 2 lucruri, fiecare nefiind celalalt. Dar ca sa afirmi ca ceva nu este altceva, inseamna sa vorbesti/gandesti despre ceva ce nu exista, adica la nimic. Ori aceasta este, a?a cum spune Parmenide, imposibil.

Autor: Laurentiu Ursu

Bogdan

Per aspera ad astra