Agatarsii, tribul misterios care a trait in Transilvania

Agatarsii au locuit pe actualul teritoriu al Transilvaniei în urma cu 2.500 de ani, potrivit istoricilor, iar autorii antici au descris obiceiurile neobisnuite ai celor considerati stramosi ai dacilor. Agatarsii, tatuati, vopsiti si împodobiti cu aur, îsi luau mai multe neveste pe care le împarteau între ei, îsi cântau legile si îi venerau pe zeii Apollo si Dionisos.

Agatarsii, tribul misterios care a trait in Transilvania

Istoricul antic Herodot a dat primele informatii despre agatârsi (agathyrsi), populatie pe care o localiza, în secolul V î. Hr., pe actualul teritoriu al Transilvaniei. Herodot relata o povestire auzita în orasele elene de pe tarmul Marii Negre, despre înfratirea agatârsilor cu scitii. Potrivit legendei, regele agatârsilor a fost fiul lui Heracle si al Echidnei.

„Iar ea (Echidna, fiinta mitologica jumatate femeie, jumatate sarpe), când copiii pe care îi nascuse au devenit barbati, i-a numit pe unul dintre ei Agatyrsos, pe cel nascut dupa acesta Gelonos, iar pe cel mai tânar Scythes. Si aducându-si aminte de îndemnul lui Heracles a îndeplinit cele cerute de el. Doi dintre tineri, Agatyrsos si Gelonos, neputând birui în întrecere, au plecat din tara alungati de mama lor”, afirma Herodot, în Istorii.

Impodobiti cu aur

Herodot oferea informatii pretioase despre modul de viata al agatarsilor si despre bogatia lor. Afirma ca sunt iubitori ai vietii usoare, ca obisnuiau sa îsi împodobeasca trupurile cu aur si ca erau înclinati spre poligamie.

„Agatârsii sunt lipsiti de energie si gingati. Ei poarta, cei mai multi, podoabe de aur. Au în devalmasie neveste, ca sa fie frati cu totii si, înrudindu-se, sa nu mai existe la ei nici pizmuire, nici vrajmasie. Cât priveste celelalte obiceiuri, se apropie de traci”, afirma Herodot, în Istorii.

herodot
Herodot

Istoricul antic a relatat despre agatârsi în cronicile expeditiei militare a regelui persan Darius, de pedepsire a scitilor.

„Scitii si-au dat seama ca ei singuri nu pot respinge în lupta deschisa ostirea lui Darius si au trimis soli la vecini. Regii vecinilor se adunara si tinura sfat pentru a vedea ce trebuia facut, deoarece se temeau de atacul unei armate numeroase. Regii care s-au strâns laolalta erau cei ai taurilor, ai agatârsilor, ai neurilor, ai androfagilor, ai gelonilor, ai budinilor si ai sarmatilor”, afirma Herodot.

I-au alungat pe sciti

Acesta adauga ca agatârsii nu s-au aliat cu razboinii scitii si, mai mult, au reusit sa le respinga atacurile.

„Tulburându-i si pe neuri, sciitii, în retragerea lor, se îndreptara spre agatârsi. Când agatârsii i-au vazut pe neurii vecini, fugind înspaimântati din calea scitilor, înca înainte de a navali acestia la ei, au trimis un crainic care sa-i opreasca de a pune piciorul pe pamântul lor si i-au prevenit ca, daca vor încerca sa navaleasca acolo, mai întâi vor avea de înfruntat o strasnica lupta cu ei. Dupa ce le-au spus din capul locului aceasta, agatârsii si-au adus oastea la hotare, hotarâti sa-i respinga pe navalitori. Iar scitii nu au mai intrat în tara agatârsilor, deoarece acestia nu le-au dat voie”, informa istoricul elen.

Agatarsii, tribul misterios care a trait in Transilvania (2)
Triburile dacice

Agatârsii erau un neam tracic, potrivit istoricilor, recunoscut pentru vitejia lui. Au fost cei care l-au ucis pe regele temutilor sciti, Spargapithes.

Se tatuau si se vopseau

Istoricii din Antichitate afirmau ca agatârsii se tatuau pe fata si trup si îsi vopseau parul blond cu o culoare albastra — colore caeruleo.

„Agatârsii cei vopsiti sunt triburi din Scitia, care se închina lui Apollo Hiperboreanul, ale carui vorbe, adica oracole, circula la ei. Sunt vopsiti, dar nu au semne pe trup ca neamul care locuieste în Britania, adica plac datorita parului lor vopsit în albastru”, informa autorul latin Servius Marius Honoratus, din secolul IV.

Pompeius Mela scria ca „agatârsii îsi tatueaza fata si madularele, mai mult sau mai putin dupa consideratia de care se bucura fiecare de pe urma stramosilor sai. De altfel, toti au aceeleasi semne si ele sunt de asa natura, încât nu pot fi sterse prin spalare”.

 Isi cântau legile

Aristotel relata ca la agatârsi legile se cântau, pentru a fi învatate pe dinafara.

„Dragostea de literatura si în special de muzica si poezie a Daco-Getilor era de altfel straveche. Aristoteles ne-a pastrat stirea ca «Agathyrsii», adica Dacii din Munti, versificau legile lor si le cântau spre a le tine bine minte pe de rost”, scrie istoricul Vasile Pârvan, în Getica.

Conducatorii de toiege

Neamul agatârsilor a fost asimilat de populatia daco-geta care locuia pe teritoriul Transilvanniei, sustin unii istorici, însa au fost identificati în grupul de morminte de înhumare de pe Muresul superior, care prezinta trasaturi aparte. Potrivit unor cercetatori, numele de agathirsoi (agatârsi) înseamna „conducatorii cu toiege” (thirsus=toiag). Ei se ocupau cu extragerea si prelucrarea metalelor, cu viticultura si oieritul. Erau adoratorii zeului petrecerilor, Dionisos.

Adevarul.ro

Bogdan

Per aspera ad astra