Codex Seraphinianus, o carte ce pare a veni din alta lume

Codex Seraphinianus este numele uneia dintre cele mai ciudate carti publicate vreodata. Creata în perioada 1976 – 1978 de arhitectul si designerul italian Luigi Serafini, cartea a fost publicata în 1981 si este considerata cea mai ciudata si complexa enciclopedie de pâna acum.

Titlul cartii, Codex Seraphinianus, este cel putin ambiguu: primul termen provine din latinescul “codex” care semnifica un anumit cod, iar Seraphinianus se trage de la numele autorului Serafini, care în limba italiana semnifica serafimi. Astfel, Codex Seraphinianus reprezinta un cod al serafimilor si de aici se poate extrage si ideea ca tot ceea ce este descris în aceasta carte bizara poate sa aiba legatura cu aceste fiinte biblice, care traiesc într-o lume paralela cu a noastra.

Scrisa într-un alfabet necunoscut, asemenea unui cod pe care nimeni nu a reusit pâna în prezent ca sa-l desluseasca, enciclopedia contine 2 volume, primul având 5 capitole întinse pe 180 de pagini, iar al doilea, 7 capitole si 185 de pagini. Coincidenta sau nu, întreaga enciclopedie are 12 capitole, tot atâtea câte luni sunt într-un an, si 365 de pagini, cât numarul de zi ale unui an.

Codex Seraphinianus, o carte ce pare a veni din alta lume

Aceste capitole acopera întreaga sfera sapiens si non-sapiens:

Volumul I

  1. Herbarium – descrie mai multe tipuri de flora: flori ciudate, copaci care îsi smulg radacinile si migreaza etc.
  2. Bestiary – este dedicat faunei din aceasta lume, reprezentând mai multe animale care sunt variatii suprarealiste ale cailor, hipopotamilor, rinocerilor, pasarilor etc.
  3. Homunculi / Automata – se ocupa cu ceea ce pare a fi un regat al celor mai ciudate creaturi bipede
  4. Physics / Chemistry – dezvolta idei legate de fizica si chimie, si este de departe cel mai abstract si enigmatic capitol
  5. Mechanics – prezinta masini si vehicule bizare

Volumul 2

  1. Human Anatomy / Anthropology – exploreaza umanitatea în general: biologie, sexualitate, diferite popoare aborigene, si chiar prezinta exemple de flora si unelte (cum ar fi pixuri si chei) grefate direct în corpul uman.
  2. Ethnicity / Geography / History – prezinta multi oameni (unii doar cu alura umana) cu semnificatie necunoscuta, alaturi de data nasterii si mortii. De asemenea, sunt prezentate mai multe scene de importanta istorica (si, eventual, religioasa), precum înmormântari si obiceiuri funerare.
  3. Grammaria – descrie istoria sistemului de scriere a cartii
  4. Cuisine / Fashion – se refera la mâncare, servirea mesei, bunele maniere la masa si la îmbracaminte
  5. Amusements – descrie jocuri bizare (inclusiv carti de joc si jocuri de societate) si sporturi
  6. Architecture – este dedicat în întregime arhitecturii
  7. Index – cuprinsul celui de-al doilea volum

Criticii literari considera aceasta enciclopedie ca fiind o parodie a vietii de zi cu zi, unde grotescul întâlneste frumosul, unde suprarealistul întâlneste cotidianul si unde fantezia autorului este îmbinata cu realitatea. Cu toate ca Serafini nu a acceptat niciodata descrierea facuta de critici, el a sustinut tot timpul ca acest codex nu este altceva decât o realitate, pe care oamenii înca nu o pot întelege. La fel cum copiii privesc o carte ilustrata pentru adulti si nu înteleg mare lucru, dar stiu ca lucrurile pe care le vad au un sens logic, asa si adultii nu înteleg chiar toate lucrurile din Codex Seraphinianus, dar stiu ca ele sunt o normalitate. Aceasta explicatie data de autor adânceste si mai mult misterul cu privire la aceasta carte stranie.

Codex Seraphinianus, o carte ce pare a veni din alta lume php

În ceea ce priveste codul folosit, atunci când lingvistii au încercat sa descifreze limbajul si nu au reusit, autorul le-a transmis ca oricine îl poate întelege daca se foloseste de limbajul obisnuit si nu de perceptia traditionala. Chiar si asa, nimeni nu poate întelege semnificatia limbajului obisnuit din mintea lui Serafini, fapt pentru care enciclopedia a ramas pâna în prezent un mister.

Sistemul de scriere (cel mai probabil, un sistem de scriere inexistent) pare modelat dupa sistemele occidentale obisnuite de scriere (scriere de la stânga la dreapta si pe rânduri, un alfabet cu litere mari si mici). Unele litere apar numai la începutul sau la sfârsitul cuvintelor, o caracteristica a sistemelor de scriere semitice. Literele curbilinii seamana cu niste coarde sau fire elastice, prezentând bucle si noduri, amintind oarecum de alfabetele Sinhala.

Unii lingvistii au facut trimitere la un alt volum controversat, Manuscrisul lui Voynich (numit asa dupa Wilfrid Michael Voynich), o carte cifrata misterios, al carei cod nu a fost înca descifrat si despre care nu se cunoaste nici autorul si nici data aparitiei. În cei peste 500 de ani care se presupune ca ar fi trecut de la redactarea manuscrisului Voynich, nu a fost descifrat nici macar unul dintre misterele care înconjoara neobisnuitul document: origini, autor, scriere, imagini sau limba în care a fost redactat. Si asta dupa ce, numai în secolul XX, o veritabila armata de paleografi, inclusiv specialistii americani care au descifrat codul german „Enigma”, a esuat lamentabil. Codex Seraphinianus, o carte ce pare a veni din alta lume 1

Daca limbajul utilizat în cazul Codex Seraphinianus da de furca tuturor lingvistilor, sistemul de numerotare a paginilor a fost descifrat (aparent independent) de Allan C. Wechsler si de lingvistul bulgar Ivan Derzhanski, fiind o variatie a bazei numerice 21.

Într-un discurs tinut pe 11 mai 2009 la Universitatea Oxford, Societatea bibliofililor, Serafini a declarat ca nu exista nici un sens ascuns în spatele cartii, care de altfel este fara continut semantic, si ca scopul acestui experiment a fost sa creeze persoanei care încearca sa-l citeasca senzatia frustranta pe care o simt copiii în fata unei carti pe care nu o înteleg si nu stiu sa o citeasca..

În esenta Codex Seraphinianus descrie o lume straina, atât în cuvinte, cât si printr-o multitudine de ilustratii care mai de care ciudate sau suprarealiste. Chiar si aceste desene au încercat a fi studiate de catre filosofi, psihologi sau chiar fizicieni si nimeni nu a ajuns la nicio concluzie reala. Ilustratiile viu colorate abunda în detalii si înfatiseaza în cele 11 capitole ale cartii diverse aspecte cheie ale straniei lumi, de la flora si fauna pâna la istorie, stiinta si arhitectura. Întâlnim desene reprezentând flori plutitoare, masinarii complicate, obiecte de îmbracaminte cum nu am vazut nici la cele mai extravagante prezentari de moda, creaturi ciudate, experimente stiintifice bizare si multe altele. Cu toate acestea, unele analogii au putut fi facute. De exemplu, în primul capitol al celui de-al doilea volum Serafini ilustreaza un barbat si o femeie care dupa o partida de sex se transforma într-un crocodil. Lingvistii au legat aceasta imagine de descrierea facuta de Shakespeare, care îl vedea precum o fiara cu doua spinari.Codex Seraphinianus

Cartea a fost reeditata în repetate rânduri. Cea mai scumpa copie a fost chiar prima editie, care s-a vândut pentru suma de 5.000 de dolari. Doi ani mai târziu, în SUA, Germania si în Tarile de Jos a fost tiparita o editie într-un singur volum, având de aceasta data 170 de pagini. Aceste editii nu s-au mai tiparit timp de multi ani, însa începând cu 1993 în Europa se vinde o noua editie, la fel de captivanta, însa tot într-un singur volum. În 2006, în Italia a fost lansata o versiune revizuita, relativ ieftina (89 Euros/120USD), cu noi ilustratii si o „prefata” semnata chiar de autor.

Chiar daca nu este foarte clar în ce categorie se clasifica aceasta enciclopedie bizara, cartea continua sa provoace admiratie: artistii îi studiaza ilustratiile, filozofii mediteaza la sensul ei, iar colectionarii iubitori de carte SF, si nu numai, sunt încântati daca reusesc sa o adauge colectiei lor.

http://hyperliteratura.ro/codex-seraphinianus-cartea-care-pare-sa-fi-venit-din-alta-lume/

Bogdan

Per aspera ad astra