O pagina de istorie: viata romanilor inainte de eruptia vulcanului Vezuviu

În anul 79 d.Hr o erutie catastrofala a vulcanului Vezuviu a distrus orasele Pompeii si Herculaneum. Pompeii a fost astupat de cinci metri de ramasite vulcanice, în timp ce Herculaneum a fost îngropat de 20 de metri de cenusa vulcanica care s-a transformat în roca tufa.

Herculaneum a fost prima data excavat în 1709. Acesta era îngropat atât de adânc încât au fost nevoiti sa creeze tuneluri. În urmatorii 40 de ani, o întreaga retea de tuneluri a fost creata de-a lungul sitului.În 1748 au început excavarile în Pompeii, care nu a fost îngropat atât de adânc. Astazi, turistii se pot plimba pe strazile fostului oras.o-pagina-de-istorie-viata-romanilor-inainte-de-eruptia-vulcanului-vezuviu

Pompeii se întindea pe 66 de hectare, în timp ce Herculaneum era de trei ori mai mic. Populatia orasului Pompeii era între 12.000 si 15.000 de locuitori în timp ce ceea a orasului Herculaneum era de doar 4.000-5.000 de locuitori.

Desi Pompeii si Herculaneum au fost distrude într-un mod impresionant, erau doua orase obisnuite pentru aceea vreme. Mai jos va prezentam cum aratau cele doua orase, potrivit descoperirilor arheologice si izvoarelor istorice.

Caramizi si ciment

Unii romani doreau sa îsi arate bogatia si statutul prin maretia caselor pe care le construiau.

Clasica casa romana era rectangulara, cu doua doua etaje, construita din caramizi si mortar, acoperita de tigla.  În mod normal casa era divizata în holul de la intrare (atrium) ante-camera (tablinum), dormitoarele (Cubicula), sufragerie (triclinium) si gradina (hortus).cum-traiau-romanii

Casele vechi aveau pe fatada detalii arhitecturale sau stucco. Usile erau în general mari, decorate cu ornamente din bronz care indicau statutul, în contras geamurile erau mici cu bare de metal si obloane.

O familie extinsa

Posesiunea sclavilor era un lucru important într-o gospodarie romana.

În fiecare casa traia o familie înrudita prin sânge si casatorie. Aceasta includea dominusul, sotia si copiii lor, dar si membrii extinsi ai familiei precum si sclavii si fosti sclavi. Gospodariile mari adaposteau zeci de oameni. Sclavii erau indispensabili unei gospodarii, vietile lor fiind mult mai bune decât ale sclavilor liberi. Unii sclavi aveau diferite îndeletniciri precum gatitul, coafatul si gradinaritul, însa majoritatea munceau oriunde li se cerea.

Femeile erau o parte integrala a casei, Cornelius Nepos afirma: ,,Matrona vertur in medio” (Femeia din casa este în centrul tuturor lucrurilor).o-pagina-de-istorie-viata-romanilor-inainte-de-eruptia-vulcanului-vezuviu-2

Melci si pârs umplut

În timp ce în bucatariile saracilor se serveau lucruri obisnuite, gastronomia celor bogati era mult mai exotica.

Cinele romanilor erau variate, de la preparatele fine din marile case pâna la placintele servite în taverne si gustarile din micile locuinte.

Micul dejun al romanilor (lentaculum) era constituit din pâine, brânza si masline, iar prânzul (prandium) putea include carne, pâine si legume. Acestia se asezau pentru cina (cena) la ora 18:00,  fiind un moment important în familiile bogate. Cei bogati se relaxau pe canapelele din triclinium, în timp ce sclavii le serveau mâncaruri exotice si vin din vase de argint.mancarea-la-romani

Sclavii gateau mereu în bucatarie (culinae) care chiar si în casele bogate erau mici, afumate si mirositoare. Mâncarea era gatita pe o structura de teracota în vase de bronz. Cina avea trei elemente: aperitive (gustatio) care includeau oua, melci, peste, fructe de mare, legume si brânza. De asemenea, se mai servea si pârs umplut cu carne tocata de porc, carne de pârs, ardei si sos de peste. Acesta era gatit într-un clibanus, o oala din teracota utilizata pentru copt. Primul fel de mâncare (mensae primae) continea în principal carne de capra sau porc. Desertul (mensae secundae) era compus din fructe mici si produse de patiserie.

Cei mai saraci care stateau la masa foloseau vase din lut sau sticla. Scrierile de pe peretii din Pompeii dezvaluie modul în care era gândita o dieta alimentara din pâine, ulei, praz, ceapa, brânza, iar pestele si cârnatii erau considerate recompense.

Industria brânzei

Multi locuitori ai orasului Pompeii detineau afaceri, unii îmbogatindu-se de-a lungul timpului.

Multe magazine si baruri erau construite în fata caselor. Magazinele vindeau mâncare locala, dar si produse de lux precum matasea, parfumurile, lâmpile sau vasele din sticla. Comerciantul care a facut cea mai mare avere în acele timpuri a fost Aulus Umbricius Scaurus, care detinea un domeniu la vest de Pompeii. Acesta si-a decorat podeaua cu un mozaic care îl înfatisa pe el în timp ce vindea sticle de sos de peste.o-pagina-de-istorie-viata-romanilor-inainte-de-eruptia-vulcanului-vezuviu-3

Întâmplarile din dormitor

Dormitorul (cubiculum) era cunoscut ca un loc adecvat pentru dragoste si sex. Romanii erau destul de confortabili cu nuditatea si imaginile sexuale, considerând falusul un obiect norocos. Mai multe fresce prezentau cupluri în timpul actului sexual, acestea erau expuse de obicei în gradina. Sclavii erau deseori prezenti la aceste scene. Unii sclavi erau fortati sa participe.  Dormitoarele erau în general întunecate, fiind luminate de o lampa din teracota si bronz. 

Frumoasa si bestia 

Stilul în care romanii îsi docorau casele se schimba în functie de circumstante si moda. Casele saracacioase, apartamentele mici si camere precum baia sau bucataria aveau peretii varuiti simplu si podele din ciment. În casele bogatilor majoritatea camerelor erau decorate în detaliu. Podeaua era decorata cu placi sau mozaicuri, în timp ce tavanul era casetat cu lemn sau cu ipsos si era vopsit în culori vibrante. Peretii puteau fi decorati cu mozaicuri mistere-4

Lotiune din lupin si boabe mari 

Lipsa apei nu îi împiedica pe romani sa arate bine si sa miroasa placut.

Majoritatea persoanelor utilizau baile publice o data sau de doua ori pe saptamâna. În celelalte zile oamenii se spalau în dormitor, utilizând un bazin de apa încalzita. 

În aceste perioade barbatii romani erau rasi si tunsi scurt. Deseori acestia erau tunsi de un frizer (tonsor) sau un sclav care folosea un tip de lama numita novacula. Femeile se spalau cu bureti si agenti de curatare abrazivi. Printre lotiunile pentru înmuierea pielii se numara cremele realizate din boabe mari, lupin si vin. Parul nedorit era îndepartat cu penseta sau cu creme. Uleiul de masline era utilizat ca sapun, iar dintii erau curatati cu praf de piatra ponce si soda, în timp ce respiratia era reînprospatata de pelete.

Coafura femeilor din casele bogate se schimba des, parul era vopsit, ondulat, prins si aranjat.

Sursa:History Extra

Save

Save

Save

Bogdan

Per aspera ad astra