Serpasii din Himalaya, oamenii veniti de la rasarit

Toate expeditiile pe cel mai înalt masiv montan din lume, Himalaya, au drept ghizi si carausi de poveri grele oameni ai muntelui originari din Kham, o provincie situata în sud-estul Tibetului, si veniti spre mijlocul secolului al XVI-lea în Nepal, unde s-au instalat în regiunea Everestului. Asadar, numele lor colectiv – sherpa sau serpasii – nu se refera exclusiv la calauzele sus-amintite, ci la o populatie distincta care si-a conservat de-a lungul secolelor cultura tibetana, precum si un dialect provenit din familia limbilor tibeto-birmane.serpasii-din-himalaya-oamenii-veniti-de-la-rasarit

 Din acest punct de vedere, trebuie spus ca ei se ocupa cu agricultura, cresterea animalelor, comertul si abia din anii 1950 cu carausia montana, ghidajul sau agentiile de trekking în zona Khumbu (Khumbu Himal), care include si Everestul denumit de serpasi Sagarmatha.

Unii dintre serpasi au devenit celebri, numele lor a facut inconjorul lumii – Tenzing Norgay, de pilda sau Dave Tenzing, care, inca in 1924, a atins cea mai mare altitudine in Himalaya. Multi altii au ramas necunoscuti, multi isi dorm somnul de vecie in imparatia imenselor varfuri, imbalsamati in mantia alba a zapezilor eterne a maretului masiv sau a varfului Chomolungma – „Zeita mama a Pamantului”.

Appa Sherpa, in varsta de 48 de ani, a urcat pe Everest pentru a 19-a oara. Record neegalat. A realizat prima sa ascensiune pe Everest in 10 mai 1990 si a castigat, de atunci, supranumele de „Mister Everest” in randul alpinistilor si al comunitatii ghizilor montani.

Appa a urcat prima data pe Everest cu neozeelandezul Rob Hall, decedat in apropiere de varf in 1999, apoi a participat la expeditii elvetiene, japoneze, indoneziene si americane.serpasii-din-himalaya-oamenii-veniti-de-la-rasarit-2

In 1922, 7 serpasi care au insotit expeditia condusa de Gh. H. Bruce, au disparut in imensul cimitir alb, in urma unei groaznice avalanse de zapada. „De ce niciunul dintre noi, britanici, nu a impartasit aceeasi soarta?”, se intreba Howard Sommervell, participant la expeditia din 1922. Insa majoritatea celor veniti din Occident au vazut serpasii doar ca pe niste oameni daruiti cu o extraordinara capacitate de a cara tot felul de poveri pe munte.

Navala occidentalilor spre varf le-a schimbat viata. Fundatia Himalaya, intemeiata de Edmund Hillary. In 1962 a construit 27 de scoli, 2 clinici si 27 de spitale satesti. Turismul din ce in ce mai dezvoltat i-a ajutat mult pe serpasii foarte saraci odinioara si le-a dat posibilitatea copiilor acestora sa studieze adesea peste hotare.

 

Cea mai cunoscuta personalitate a acestei populatii este serpasul Tenzing Norgay, cel care a realizat în 1953 prima ascensiune a Everestului alaturi de Edmund Hillary.

Un destin vitreg

 Poate ca noi, românii, am fi tentati sa asociem numele acestor oameni cu cel al reptilei târâtoare vinovate de pacatul originar, însa cuvântul sherpa nu se traduce în româna prin „sarpe”, ci provine de la shar („est”) si pa („populatie”).

Edmund Hillary
Edmund Hillary

Din pacate pentru ei, meandrele vitrege ale istoriei au decis destinul muntenilor din Kham, care, pe la 1530, au luat calea Tibetului, din cauza luptelor politico-sociale, litigiilor religioase si invaziilor mongole, stabilindu-se în valea Dudh Kosi. Interesanta este si organizarea lor. Initial regrupate în patru linii patriliniare, anumite familii s-au stabilit la poalele Everestului, în timp ce altele au colonizat Pharak si Solu.

 Ulterior, si alte comunitati tribale li s-au alaturat, împingând granitele habitatului lor pe arii mai extinse. Totusi, capriciile reliefului, duritatea climei si saracia pamânturilor cultivabile au limitat expansiunea serpasilor. Mai mult, în secolul al XIX-lea numeroase familii au emigrat în valea Katmandu si regiunea Phokara, apoi în Sikkim si în Bengalul Occidental (India).

Pe cararile cerului

 Serpasii au dovedit întotdeauna o uimitoare capacitate de adaptare la mediu si o deschidere la schimbari putin obisnuita. serpasiiIzolarea geografica nu i-a împiedicat însa pe serpasi sa devina receptivi la influentele exterioare, iar trei mari schimbari au avut un impact decisiv asupra comunitatii serpa: cultura cartofului importat de britanici în Himalaya, introducerea iodului, care a permis eradicarea gusii, foarte raspândita aici în anii 1960 si drumetiile montane care au dus la ecoturism.

 Cum se poate explica aceasta rezistenta admirabila? Nevoia câstigarii existentei în asemenea zone nu tocmai prietenoase i-a împins la practicarea unor activitati dificile si foarte riscante. Asa cum aratam mai sus, în calitate de carausi si apoi de alpinisti experimentati, ei s-au remarcat în cadrul expeditiilor pe Everest prin anduranta, determinare, forta si loialitate, dar lipsiti de spiritul de aventura occidental, deseori fatal la asemenea altitudini. Ceea ce, daca ar fi sa ne luam doar dupa fotografii cu acesti oameni destul de scunzi, care nu par foarte robusti, parca nu am prea crede. Totusi, ca mai mereu, aparentele sunt înselatoare si în cazul acestui popor admirabil.

Revista Magazin

Bogdan

Per aspera ad astra