Fenomenul OZN exista. Chiar daca numai circa 5-10% dintre observatii sunt complet inexplicabile, sunt totusi prea multe aparitii, care seamana prea mult între ele, iar comportamentul lor este prea inteligent pentru a fi procese naturale. Fenomenul a însotit aparent omenirea de-a lungul întregii sale existente, lasând urme în legende, în basmele populare, în traditiile samanice, în religii, ca si în multe texte antice. Putem gasi aceste urme peste tot în lume si, evident, si în România.
În septembrie 2016 a aparut în Anglia, la editura Flying Disk Press, cartea UFOs over Romania (OZN-uri deasupra României), editata de ufologul veteran britanic Philip Mantle. Este inclusa in ea o selectie de cazuri OZN reprezentative din România, cele mai multe dintre ele fiind investigate de catre persoane foarte bune cunoscatoare ale fenomenului. 
Selectia facuta în carte cuprinde tot evantaiul caracteristic fenomenului OZN, începând cu lumini pe cer sau aparitii care par sa fie nave solide, trecând prin cazuri vazute de aviatori militari si mergând pâna la întâlniri cu umanoizi, rapiri, ori legaturi cu fenomene folclorice, sau religioase, ca si cu alte domenii ale necunoscutului. Cazurile din România confirma, pe de o parte, principalele caracteristici ale fenomenului OZN, asa cum sunt acestea cunoscute în întreaga lume, iar, pe de alta parte, aduc unele trasaturi noi, specifice obiceiurilor si traditiilor diferitelor regiuni din România.
Semn mare, pe cer
Se pare ca prima semnalare, în spatiul românesc, a unei aparitii care poate fi numita OZN, este cea identificata, de Dalila-Lucia Arama (paleograf principal la cabinetul de manuscrise al Bibliotecii Academiei Române) în Letopisetul tarii Moldovei al lui Grigore Ureche. Acolo scrie: „Valeat 7025 (1517) noiembrie 8, samn mare s-au aratat pe ceriu, c-au stralucit despre miadzanoapte ca un chip de om, de-au statut multa vreame si iara s-au ascuns în vazduh”. Observatia a fost publicata, în Magazin Istoric 12/1968, în articolul: „Sa fi fost oare farfurii zburatoare?”.
În acelasi articol, este redat si un alt caz, mult mai spectaculos, petrecut în acelasi secol. În octombrie 1595 turcii ocupasera Târgovistea, cetatea de scaun a tarii Românesti, reusind s-o si fortifice. Mihai Viteazul, revenit cu întariri, a început asediul. În ziua de 15 octombrie, asa cum scria un ziar din Transilvania, „deasupra taberei s-a aratat o mare cometa, care a tinut o ora sau ceva mai mult”. Evenimentul a fost descris si în numeroase alte documente contemporane. Într-un raport în limba italiana, facut la Praga, datat 14 noiembrie 1595, se afirma, de pilda, ca amintita cometa a fost vazuta timp de doua ore. La trei zile dupa acest eveniment, pe 18 octombrie, cetatea a fost recucerita. Aparitia „cometei” a fost mult comentata în epoca, într-atâta încât a fost chiar si ilustrata într-o gravura germana din 1665.
Numai ca o cometa – se stie – apare mai multe zile la rând, cam la aceeasi ora si cam în acelasi loc pe cer; de asemenea, ea este vazuta de pe zone întinse ale globului, or, s-a constatat ca ea nu a fost vazuta decât acolo si doar într-o singura zi. Aparitiile cometelor erau, în acea perioada, deja atent consemnate, în cataloage; dar pentru 1595 nu este mentionata nicio observatie de acest fel. Nu putea fi nici vreun bolid, deoarece acestea stau pe cer doar câteva secunde. Deci cazul nu poate capata o explicatie obisnuita. Ca peste tot în lume, marturiile observarii unor OZN-uri apar nu doar în documente scrise, ci si în picturi, mai ales în biserici, probabil pentru ca oamenii obisnuiti interpretau aceste fenomene drept semne divine.
Orasul Târgoviste a fost capitala Tarii Românesti timp de mai multe secole. Constructia Bisericii Domnesti din oras a fost finalizata în 1583. Frescele din interior nu au fost revopsite, ci numai retusate. Dupa cum a mentionat jurnalistul si ufologul Gabriel Tudor, pe peretele vestic al naosului, în fresca ilustrând momentul primirii Tablelor Legii, de catre Moise, pe muntele Sinai, se vede un personaj care nu este mentionat în Biblie: un înger plasat între doua cercuri concentrice, înfatisat ca si cum ar fi venit pentru a viziona procedura. Ce sunt cele doua cercuri?
În orice caz, cu siguranta nu sunt nori, care sunt în mod clar reprezentati, în picturile din apropiere, într-un mod complet diferit. De asemenea, ele nu pot fi stele sau Luna, pentru ca, în aceeasi fresca, se vede Soarele, ale carui raze sunt vizibil reprezentate, pentru a atrage atentia ca scena are loc în plina zi. Cele doua cercuri ar putea fi însa o reprezentare grafica, într-o maniera primitiva, a unui OZN în forma de disc, cu o cupola bombata, pe care pictorul anonim, care nu stia sa reprezinte prea bine lucrurile într-o perspectiva tridimensionala, le-a înfatisat ca un cerc în interiorul altui cerc.
Scriitorul si cercetatorul în mitologie Victor Kernbach (1923-1995), în cartea sa „Enigmele miturilor astrale”, a prezentat fresce similare în biserici din Bucuresti cum ar fi „Sfântul Spiridon” (vechi) si „Bucur”. Din pacate, prima a fost demolata sub regimul comunist, dar al doilea exista si astazi, iar reprezentarile picturale sunt de acelasi tip ca si cele de la Biserica Domneasca din Târgoviste.
Dupa cum a remarcat ufologul Calin Turcu (1942-2006), în cartea sa „Extraterestrii în România”, pe peretii bisericii manastirii Lainici (judetul Gorj), se poate distinge un posibil „OZN”, având o forma destul de diferita de celelalte. În imaginea, realizata în secolul al XVII-lea si care descrie scena din „Buna Vestire”, deasupra Fecioarei Maria, se vede Arhanghelul Gabriel, într-un „vehicul” ceresc având forma unui balon dublu, care, din nou, nu poate fi un nor. Obiectul zburator se termina cu un tub îngust deschis. Pe peretii manastirii Tutana (judetul Arges), construita în 1577, apare un „astronaut”, echipat ca pentru un zbor spatial. Oricum, nu este nicidecum o fiinta pamânteasca. De altfel, imagini, cum ar fi cele prezentate mai sus, exista nu numai în România, ci si în alte tari de credinta ortodoxa, de pilda la manastirea Decani din Kosovo, ori pe un numar de icoane religioase rusesti.
Gili Schechter si Hannan Sabat, din Israel au comentat într-un articol o fotografie facuta de Catalina Borta, reprezentând o fresca din Biserica Manastirii din Sighisoara, aflata nu departe de Turnul cu Ceas. Autorii au mai observat unele diferente între pictura din Sighisoara si obiectele de pe medalii; de exemplu, acestea din urma au, aproape toate, un cerc de stele pe circumferinta, ceea ce nu exista pe imaginea de la Sighisoara.
Bolizi, ploi de meteoriti?
În cartea sa „Extraterestrii în România”, Calin Turcu a prezentat peste 60 de observatii ceresti neobisnuite, consemnate înainte de 1800, si mai multe dupa aceasta data. Majoritatea erau, probabil, bolizi, ploi de meteori, sau aurora boreala (?).
Georg Kraus, în „Cronica Transilvaniei: întâmplari din perioada 1618-1663” scrie ca, în 1657, „pe data de 2 februarie, au fost observate pe cer trei stele de foc într-un nor negru, luptându-se una cu alta. Apoi a venit aproape de ele si o a patra stea, care a fost, de asemenea, plina de foc si mult mai mare decât celelalte. Acest lucru a durat aproximativ doua ore si este un semn ca vor exista, în viitor, multi printi si multe teritorii”.
Într-un alt document scrie ca pe 27 Noiembrie 1793, „la ora 19:30, pamântul se cutremura de trei ori. A doua zi seara, la aceeasi ora ca în ajun, Luna facu miracol, ca într-o jumatate de ceas au fugit pe ceri, de la prânzul mic, pâna au venit la chindie. Si apoi au încetat”. Iar Stan Irimie din Sacele, Brasov, scria ca în anul 1812, „Au esit o stea mare cu multe raze de catre ameazi de noapte; rasarea si mergea la rasarit catra muscali, apoi s-au întorsu si au mers la apus si i s-au stricat razele”.
Revista Magazin
