Pe aripi de vant

De unde vin vanturile? Buna intrebare! 

Vantul este un fenomen fizic ce se manifesta ca o circulatie dirijata de aer in atmosfera terestra.
Pentru ca temperatura si presiunea aerului nu au aceleasi valori pe toata suprafata Pamantului, exista deplasari ale aerului. Temperatura, nefiind o marime constanta, determina repartitia neuniforma a presiunii atmosferice, datorita regiunilor de pe Glob incalzite diferit.
Aerul se deplaseaza din regiunile cu presiune atmosferica mai ridicata spre cele cu presiune mai scazuta, asfel se formeaza vanturile.

 De ce ar exista diferente între presiunile diverselor regiuni? Din cauza încalzirii neuniforme: zonele ecuatoriale primesc mult mai multa caldura de la Soare decat polii. Drept urmare, aerul de la Ecuator se încalzeste si se ridica, formîndu-se astfel zone de densitate joasa. Aerul de la poli, mai rece si mai dens, este tras în aceste zone si astfel apar vanturile mari, geostrofice. Daca Pamantul nu s-ar roti în jurul axei, curentii mari de aer ar „curge“ de la poli spre Ecuator, de-a lungul meridianelor, s-ar încalzi si ar urca la Ecuator si ar calatori înapoi spre poli la altitudini mai mari.

Din cauza rotatiei Terrei, tot ce se misca pe directia nord-sud capata o deviere gratie asa-numitei forte Coriolis. Ca sa întelegeti ce se întîmpla, gînditi-va la un patinator care se roteste cu mainile întinse. Cand le apropie, viteza de rotatie creste. Este vorba de conservarea momentului unghiular. Oarecum la fel, toti curentii care vin dinspre Ecuator spre poli se apropie de axa de rotatie, drept urmare capata viteza si o vor „lua înaintea Terrei“, ceea ce noi percepem drept o deflexie catre est. Iar curentii care vin dinspre poli spre Ecuator se departeaza de axa de rotatie, încetinindu-se si „ramanand în urma“, iar noi îi vedem drept vanturi deplasandu-se spre vest. Ideea este: pe unde zboara avioanele, vanturile bat dinspre Ecuator spre poli, deci sunt deviate catre est si fac respectivele curse mai scurte. 

Am vazut ce se intampla in troposfera. Troposfera este zona cea mai apropiata de Pamant a atmosferei, caracterizata de faptul ca, pe masura ce urcam, temperatura scade. Pana la tropopauza, granita dintre troposfera si stratosfera. Acolo, sus, majoritatea vanturilor bat dinspre Ecuator spre Poli si spre est, datorita efectului Coriolis.

Ce se întampla la sol?

Masele de aer se misca de la zone de densitate mare spre zone de densitate mica. Terra este încalzita neuniform de catre Soare: la Ecuator se primeste cea mai multa caldura, iar la Poli cea mai putina. Fizicienii si meteorologii au constatat ca circulatia în atmosfera este divizata în trei mari regiuni: zona intertropicala (pentru fiecare emisfera, între Ecuator si  latitudinea de 30o), zona polara (între latitudinea de 60o si pol) si zona intermediara (30o-60o). Nu întîmplator: motivul pentru care 30 si  60 de grade latitudine sunt speciale este faptul ca tropicul (23,5o) este cea mai nordica latitudine unde Soarele mai apare, la pranz, fix deasupra capului (zenit), iar cercul polar (66,5o) este cea mai mica latitudine la care exista zile cu 24 de ore fara soare. Deci, dupa  cantitatea de lumina si caldura solara primite, cele trei zone se vor comporta diferit.

Cu polii si zona intertropicala e mai usor, aici apar asa-numitele celule de convectie clasice. Aerul urca si coboara în mari bucle. Adica, aerul încalzit de la Ecuator se ridica spre tropopauza (aici troposfera e mai înalta, vreo 15 km), formand o zona de presiune scazuta. Odata ajuns sus, aerul se îndreapta spre poli, racindu-se. La un moment dat (dupa tropice) începe sa fie împins în jos. Motivul e simplu si-l puteti vizualiza usor. Luati o portocala. Desenasi Ecuatorul si polii pe ea, apoi meridianele (cercurile mari care trec prin ambii poli). Daca v-ati aseza degetele pe meridiane, dinspre ecuator spre poli, veti vedea ca varfurile degetelor vi se apropie. Asta se intampla si cu aerul: se îngramadeste spre poli, îi creste densitatea si este fortat în jos. La nivelul solului, aerul e fortat din nou spre Ecuator, închizînd ciclul, sau celula de convectie.

Asadar, la nivelul solului avem, în emisfera nordica, vanturi care alearga dinspre polul nord spre ecuator. Din cauza efectului Coriolis, vor devia dreapta, adica spre vest.

La poli, situatia e similara: aerul mai caldut si mai umed din zona cercului polar urca spre tropopauza, ajunge la pol, este racit, coboara spre suprafata si închide celula polara cu un vant la sol dinspre pol spre ecuator, deviat si el spre dreapta si numit în consecinta vant de est polar.

Cele doua zone, celula de la Ecuator si celula polara, sunt foarte stabile si acesta este motivul pentru care fenomenele meteorologice sunt mai usor predictibile aici.

Mai complicat sta treaba între 30o si 60o, unde lucrurile se amesteca.  Este asa-numita celula Ferrel, care nu e chiar o celula de convectie propriu-zisa, e cumva la mila celorlalte doua. Aici vanturile nu mai sunt stabile, dar la nivelul solului miscarea este, de cele mai multe ori, dinspre Ecuator spre poli: asa numitele vanturi de vest.  Daca aerul curge dinspre Ecuator spre pol, tot din cauza domnului Coriolis, devierea spre dreapta înseamna ca bate din sud-vest spre nord-est. Acestea erau vanturile de întoarcere acasa de pe continentul american.

Vanturile au fost impartite de catre speciaisti in functie de taria acestora astfel:

– Briza – taria intre 2-5
– Vanturi puternice – taria intre 6-8
– Furtuni – taria 9
– Orcane, uragane, taifune – taria 12

Pe pamant vantul poate atinge teoretic viteza de 1230 km/ora, viteza egala cu cea a sunetului, dar practic aceasta nu poate fi atinsa de cea mai puternica tornada (pana in prezent s-a masurat la tornada o viteza maxima de 500-600 km/ora).

Exista trei categorii de vanturi:

Vanturi permanente – bat tot timpul anului. Datorita miscarii de rotatie acestea sunt abatute de la directia lor normala. Astfel sunt deplasate spre dreapta in emisfera nordica si spre stanga in emisfera sudica.

Vanturile permanente sunt:

Alizeele – sunt vanturi predominante, care sufla dinspre NE si SE catre Ecuator. Aceste vanturi sunt provocate de masele de aer fierbinte care se ridica la Ecuator si de deplasarea aerului provenit dinspre N si S care ia locul acestor mase de aer. Vanturile sunt deviate spre V din cauza rotatiei Pamantului de la V la E. Zonele imprevizibile de calmuri, cunoscute sub denumirea de acalmii tropicale, se afla la convergenta acestora;

Vanturile de vest – se formeaza intre maximele tropicale si minimele subtropicale, deci bat intre 400 si 600 latitudine nordica si sudica. Fiind deviate de la directia normala, bat dinspre vest, de unde si denumirea lor. Aceste vanturi aduc precipitatii bogate pe coastele vestice ale continentelor;

Vanturile polare (de est) – bat dinspre maximele polare spre minimele subpolare, aducand aerul rece al polilor.

Vanturile periodice – sunt vanturi care isi schimba directia. O perioada bat dintr-o directie, iar perioada calalta din directia opusa.

Vanturile periodice sunt:

Musonul – este un vant cu caracter periodic, ce ia nastere datorita marilor contraste termice intre apele Oceanului Indian si partea centrala a Asiei in cele doua anotimpuri extreme ale anului. In timpul verii partea centrala si sudica a Asiei se incalzeste excesiv, temperatura aerului ajungand la si la 50 grade Celsius. Musonul de vara bate din aprilie pana in octombrie, aducand precipitatii bogate. Musonul de iarna bate din octombrie pana in aprilie, fiind foarte secetos;

Briza – este asemanatoare musonului, dar isi schimba directia de la zi la noapte si bate pe suprafete restranse. Exista brize marine, formate din cauza incalzirii diferite a plajei si a apei, si brize de munte si vale, formate datorita incalzirii diferitea vailor si a culmilor invecinate.

Vanturile neregulate – bat numai intr-o anumita regiune. Exista multe astfel de vanturi.

Cele mai cunoscute vanturi neregulate sunt:

Bora – este un vant neregulat care bate pe tarmul Marii Adriatice

Mistralul – Este un vant puternic din directia Nord West ce afecteaza coasta mediteraneana a Frantei, de la Marsilia la Saint Tropez. Mistralul este unul din factorii de clima determinanti ai acestei incintatoare si putin cunoscute parti a Rivierei Franceze, situata in departamentele Var si extinzindu-se pina la Bouches-duRhone (Marseille), departe de zona supraglomerata Nisa-Cannes-Antibes. Mistralul este responsabil pentru: vremea insorita exceptionala, vegetatia desertica asemanatoare cu cea din sudul Californiei si chiar pentru aerul local.

Vanturi din Romania

Pe teritoriul Romaniei regimul vantului este determinat atat de particularitatile generale ale atmosferei, cat si de particularitatile suprafetei active, evident fiind rolul de baraj orografic al Carpatilor, care determina prin orientare si altitudine particularitati regionale ale vantului.

Vanturi care bat in Romania:

Crivatul – Crivatul este un vant deosebit de puternic, care bate in Moldova, Dobrogea si sudul si estul Munteniei. Sufla dinspre N-E spre S-V, cu viteze ce depasesc uneori 30-35 m/s. Asociat cu nisoare, el determina deseori in anotimpul rece al anului cele mai cumplite viscole din tara noastra. Aparitia lui in timpul verii este cu totul intamplatoare, dar atunci fiind un vant cald si uscat aduce pagube recoltelor in regiunile din sud-estul tarii.

Nemirul (Nemere) – vant local care apare in depresiunea Brasovului. Aerul rece al Crivatului, acumulat in partea estica a Carpatiileo Orientali, patrunde prin vaile si trecatorile muntilor si se revarsa pe versantul vestic in depresiune sub forma unui vand rece, cu o viteza de deplasare de 10-20 m/s.

Austrul – este un vant vestic, uscat si cald pe timpul verii, iar in perioada de iarna este insotit de geruri si e lipsit de precipitatii.

Alte vanturi locale:
– Cosava, este un vant foarte intens cu caracter de fohn, cald si ucat, bate in general din sud-est si uneori din est, isi face simtita prezenta mai rar, in general doar in partea de sud-vest a parcului;
– Baltaretul, un vant umed si caldut, destul de prielnic agriculturii, fiind aducator de ploi bogate;
– Vantul Negru, numit si Caraelul (Kara-yel=Vant Negru in limba turca), este un vant uscat si fierbinte,care compromite culturile agricole; de aceea localnicii ii mai spun si Traista Goala. Apare in mod special in sudul Dobrogei, dar cateodata influenta sa se simte si in Baragan;
– Oradeanul – apare mai tot timpul anului, pe versantii vestici ai muntilor Apuseni si sufla dinspre vest si nord;
– Fagarasul – este intalnit in masivele Ciucas si Bucegi si sufla dinspre vest;
– Ardeleanul – sufla dinspre apus pe versantii transilvaneni ai Carpatilor Orientali;
– Munteanul – vant local ce apare in zonele sudice ale Carpatilor Orientali.

Surse: http://revista.meteo.ro/ si http://www.sciencefriction.ro/

 

 

Bogdan

Per aspera ad astra