Capela Rosslyn si misterele sale

Clopotele suna la Capela Rosslyn. Aceasta este, probabil, cea mai extravaganta biserica sculptata din Scotia si, în mod cert, cea mai înzestrata cu mituri, pseudo-istorie si controverse. Un loc de pelerinaj pentru masoni, templieri, cei care vor sa vada OZN-uri, oameni de rând si cripto-istorici, care cauta orice, de la suluri continând învatamintele pierdute ale lui Hristos, pâna la Sfântul Graal.

Aceasta capela, cuibarita în satul Roslin, a devenit o destinatie a pasionatilor cartii Codul lui Da Vinci, thrillerul mistic al lui Dan Brown, care s-a vândut în mai mult de opt milioane de exemplare în întreaga lume, si care are punctul culminant la Rosslyn.

     Istoricii scandalizati pot spune orice, dar Capela Sf. Matei – acesta este numele sau episcopal- nu a fost niciodata atât de ocupata. Trustul care se ocupa de restaurarea bisericii din secolul 15, în parteneriat cu Societatea Historic Scotland, beneficiaza de fluxurile foarte mari de turisti, dar refuza cu încapatânare orice investigatii în pivnitele ei legendare. Biserica este acum sursa de inspiratie pentru artisti scotieni de renume, cum ar fi pictorul Steven Campbell, sau câstigatorul premiului Turner, Douglas Gordon.

     Romanul lui Brown, care a uimit milioane de oameni si a scandalizat câtiva catolici, este o retea de arta renascentista, criptologie si teorii ale conspiratiei, ce implica descendentii lui Iisus Hristos si ai Mariei Magdalena. Începe cu uciderea grotesca a unui restaurator la Louvru, a carui corp este asezat în aceeasi pozitie cu cea din faimoasa schita a lui Leonardo Da Vinci, Barbatul Vitruvian, si se termina cu deznodamântul de la Capela Rosslyn.

     Dar carti în care apare aceasta capela, construita în 1450, de William Sinclair, Conte de Orkney, au existat cu multa vreme înainte de Codul lui Da Vinci, expunând diverse teorii, implicând Cavalerii Templieri, care au fost mai tot timpul asociati cu aceasta capela, Sfântul Graal, sau texte biblice în care sunt însemnate originile Masoneriei (masonii au luat în considerare unele dintre sculpturile capelei). Poate ca cea mai ciudata dintre aceste carti a fost cea a antropologului Keith Laidler, „The Head of God”„Capul lui Dumnezeu”, care sugereaza ca în capela se afla ascuns capul îmbalsamat al lui Hristos, în vreme ce pasionatii de OZN-uri din faimosul „Triunghi Bonnybridge”, au sustinut ca aceasta cladire nu este altceva decât un „portal astral”.

     Coborând însa cu picioarele pe pamânt, constatam ca nimeni dintre cei care intra în acest loc  care acum se afla sub o folie protectoare pe toata durata restaurarilor – nu poate sa nu fie afectat de interiorul plin de imagini sculptate care îti ia rasuflarea. Acolo se afla faimosul „Stâlp Prentice”, foarte apreciat de teoreticienii Sfântului Graal, a carui imagini se spune ca au fost sculptate de un ucenic, al carui maistru, într-o criza de gelozie pe talentul si îndemânarea sa, l-a ucis (pe tavanul sculptat exista doua fete care se uita fix una la cealalta). În alte parti, daltile au sculptat dansul mortii, crucifixe, orchestre ceresti (si un înger trâmbitas), fara a mai mentiona detaliile care ar trebui sa reprezinte cactusi de aloe si porumb, cu referire la o calatorie pre-columbiana în America, a nasului lui William Sinclair, Henry, Primul Conte de Orkney. Simbolul antic pagân al fertilitatii – Omul Verde -, este si el prezent, cu cârcei atârnându-i pe barbie, care acum poarta vopseua reînnoita de renumitul artist plastic Steven Campbell, într-o noua expozitie deschisa la Studioul Glasgow Print, inspirata în mare masura de Rosslyn.

„Îmi place foarte mult povestea Stâlpului Prentice”, spune Campbell, care s-a aratat surprins de faptul ca biserica nu atrage mai multi vizitatori dintre pasionatii de arta.

„Cred ca un pictor are tot timpul de învatat, asa ca tind sa fiu de partea ucenicului. Este o problema de viata si de moarte, despre creativitate. Un metafizician ar avea mult de lucrat. Detaliile, care sunt aproape mult prea elaborate, sunt foarte curioase pentru început. De parca ar fi alergat cineva pe acolo”.

     Douglas Gordon, un artist video scotian si câstigator al Premiului Turner, îsi îndreapta atentia spre o opera de arta mult mai veche si mai enigmatica, si planuieste sa faca un documentar ce are la baza aceasta capela, în colaborare cu Colegiul de Arta Edinburgh. În prezent face cercetari la Chicago. Gordon spune: „Ca persoana care a fost mereu interesata de estetica franc-masoneriei si a radacinilor ei în cultura templiera, cred ca o carte precum „Codul lui Da Vinci” era inevitabila. Sa speram ca actualul val de interes va descreste si va dispare”. În ceea ce priveste proiectul sau video, el ramâne învaluit în mister. Este prea devreme sa vorbim despre el. Multi istorici se îndoiesc ca ar exista vreo legatura între Rosslyn, constructorii ei si templieri, ca sa nu mai vorbim de pretinderile si mai exagerate privind locul. Accentuând faptul ca legenda Graalului este în buna parte o creatie literara, Dr. Gary Dickson, membru onorabil al Scolii de istorie a Universitatii Edinburgh, avertizeaza asupra efectelor pe care miturile ce folosesc o baza istorica le-ar putea avea.

„Mituri disparate pot lua o viata a lor, interactionând si devenind supermituri. Cred ca Rosslyn a devenit un punct de legatura pentru mai multe mituri, ca Sfântul Graal si Templierii. Miturile cresc pe masura ce sunt povestite; ele devin tot mai bogate si mai elaborate. Atunci când cad din cer si aterizeaza într-un loc deosebit ca Rosslyn…  ei bine, îl transforma în propria casa.”

     Între timp, Andrew Sinclair, teoretician al Graalului, profesor la Colegiul Churchill, Cambridge, autorul unor carti ca The Secret Scroll – „Documentul secret”, The Holy Blood – „Sângele Sfânt” si The Holy Grail –„ Sfântul Graal”, a scris recent în ziarul Scotianul, deplorând ceea ce a numit „montruosul cod Da Vinci”.  El pretinde ca simbolismul sculptat al capelei se refera la „multe secrete ascunse ale existentei”, inclusiv helixul dublu al ADN-ului, si indicând pionieri ai biotehnologiei si clonarea oitei Dolly, de la Institutul Roslin, din apropiere. Sinclair, care a descoperit un sul de hârtie pictat, într-o gradina masonica din Orkne, pe care l-a descris ca fiind „veriga lipsa” dintre fraco-masoni si Cavalerii Templieri, pregateste acum un documentar despre Rosslyn. El a luat parte la câteva încercari de sapaturi fara rezultate ale pivnitelor capelei, în care entuziastii credeau ca vor gasi orice – de la suluri sacre la cavaleri templieri îngropati cu armuri întregi.

     Venind dintr-o alta directie, John Ritchie, Mare Herald si purtator de cuvânt al unei organizatii moderne care se numeste Cavalerii Templieri Scotieni, sau Militi Templi Scotia, considera ca excavatiile fizice nu sunt bine-venite. In schimb, spune ca el si colegii sai vor face cercetari cu ajutorul unor aparate radar sofisticate, în acea zona, între capela si Castelul Rosslyn, fara a afecta prea mult teritoriul. „Am stabilit un sistem organizat de cercetare, dar pâna acum nu am vazut decât structuri asemanatoare peretilor”, spune el. „Pâna acum nu am vazut nici un detaliu. Acestea vor veni mai târziu”. Ritchie nu crede ca vor face descoperiri foarte mistice, desi considera ca investigatiile ar putea dezvalui documentele Anjou, aduse în Scotia de catre Sir Gilbert Hay, profesorul foarte influent al lui Sir William Sinclair. Ritchie, care a crescut în Roslin, considera capela „un lexicon în piatra. Vin aici autori si pot interpreta ceea ce vad pentru a sustine orice teorie ar vrea”.

     Sir Walter Scott a spus despre Rosslyn ca este „locul, mândra capela, unde mai marii Roslinului zac fara sicrie”. Ritchie crede ca nu Cavalerii Templieri, ci chiar Sinclarii însisi sunt îngropati acolo, cu Sir William Sinclair, ucis în Batalia de la Dunbar în 1650, îngropat în armura sa întreaga. El este de acord ca sunt destul de multe fantezii investite în acel loc: „Nu ma mir daca într-o zi voi intra în capela si o voi gasi plina de fanaticii Mariei Celeste”.

     Chiar daca sunteti încrezatori sau sunteti cinici, Rosslyn ramâne un loc fermecat.

     Unii ar putea crede ca, asemenea Monstrului din Loch Ness, misterele din Rosslyn sunt prea profitabile pentru ca cineva sa le vrea rezolvate. Dar daca o investigatie a ceea ce se gaseste sub capela, ar avea loc, ce ar putea dezvalui: cunostinte, relicve nepretuite, oase vechi, sau doar numai bucati de lâna?

Bogdan

Per aspera ad astra