Tehnologia LIDAR a pus in evidenta dimensiunea sitului de la Sarmizegetusa Regia

In 1993, Romania demara o ampla campanie de punere in valoare a cetatilor dacice de la Gradistea. Un studiu multidisciplinar efectuat la fata locului a pus in evidenta faptul ca sub ceea ce este acum decopertat exista un urias ansamblu arhitectonic, un ansamblu militaro – civil compact, cu mai multe nuclee, intins pe o suprafata de peste 200 de kilometri patrati.

Acest oras ingropat este predacic si e foarte bogat in aur. Specialistii romani au intocmit niste planuri de detaliu cu siturile subterane nedecopertate, pe care le-au strans intr-un dosar trimis Ministerului Culturii si Cultelor. O copie a planurilor a ajuns insa si la cautatorii clandestini de comori, care au relatii puternice in zona clasei politice. Hotii stiu acum cu exactitate unde sa caute.

In mod ciudat, posibilitatea ca vestigiile din Muntii Orastiei sa fie scoase de pe lista UNESCO, merge mana in mana cu deja celebrul scandal al bratarilor dacice. Dupa cum se stie, ele au fost gasite in siturile de la Gradistea de catre hotii de comori si scoase apoi clandestin din Romania. Au ajuns in Statele Unite, unde un colectionar american de buna credinta a anuntat oficialitatile ca aceste artefacte se comercializeaza pe piata neagra. Ulterior statul roman a recuperat o parte din ele si a demarat o ancheta. In mod uluitor, numele unor politicieni de calibru, precum Adrian Nastase si Dan Iosif au fost asociate cu disparitia bratarilor. Cei doi au fost banuiti ca ar fi intermediat traficarea in tara a doua tezaure sustrase din situl arheologic Sarmizegetusa Regia, respectiv 15 bratari dacice de aur.

Conform unor informatii neoficiale, subsolul din zona Gradistei a fost sondat din satelit de catre rusi pe la inceputul anilor ‘90. Rusii vorbeau despre situri antice, dar si preistorice necunoscute inca in zona Gradistei. Coroborand aceste date cu informatiile unor scriitori antici, care spuneau ca dacii au taiat si au zidit muntii, Guvernul Romaniei a cerut aflarea adevarului. Astfel, intre anii 1993 si 1999, in perimetrul fortificatiilor dacice de la Gradistea s-au desfasurat cercetari pe mai multe discipline, pentru realizarea unui studiu de ansamblu privind zona arheologica. Cercetarile au fost demarate de Ministerul Lucrarilor Publice, Ministerul Culturii si Ministerul Cercetarii. Ele aveau drept scop delimitarea fizica a complexului de fortificatii prin alte metode decat sapaturile arheologice, si chiar elaborarea unei strategii de punere in valoare a constructiilor preistorice de la Gradistea.

Abia in urma acestui studiu, care sa detalieze ce si unde trebuie sapat, urma sa aiba loc decopertarea, restaurarea, conservarea siturilor si transformarea zonei intr-o rezervatie arheologica nationala, punct turistic de importanta deosebita, cu protectie armata din partea jandarmeriei, care urma sa opreasca ofensiva jefuitorilor de comori. Rezultatele, care nu au fost date oficial publicitatii, sunt uluitoare. Fortificatiile nu reprezinta doar cetati disparate asezate pe culmile muntilor, ci un ansamblu compact, o asezare militaro-civila montana, cu mai multe nuclee, intinsa pe o suprafata de 200 de kilometri patrati. Majoritatea vestigiilor sunt inca acoperite de pamant.

Din comisia formata au facut parte specialisti pentru detectarea straturilor de profunzime prin magnetometrie, specialisti in probleme hidrotehnice, arheologi, ingineri constructori, arhitecti si specialisti in geodezie. Ceea ce spuneau anticii s-a confirmat. Fortificatiile sunt deosebit de complexe si sunt suprapuse, in multe locuri, pe asezari mai vechi. Pentru a avea o imagine a modului in care s-a lucrat, dam exemplul grupului format dintr-un geodez si un specialist in magnetometrie. Geodezul, regretatul general de divizie Vasile Dragomir, cauta zonele de relief care pareau transformate pentru utilitati militare. Al doilea instala magnetometrele si trasa profilul subsolului in zona indicata.

Magnetometrul este un aparat care poate radiografia si pune in evidenta elementele din subsol, la adancimea dorita de operator. In acest caz sondajul a mers pana la o adancime de opt metri. Asa au fost descoperite constructiile scufundate in pamant, dar si incintele subterane care i-au uluit pe cercetatori. Conform datelor din studiu, mega-asezarea regilor daci este situata pe masivul Sureanu, munte care coboara catre est, nord si vest in Podisul Transilvaniei, intre raurile Sebes si Strei.

„La inceput ne-am intrebat cum a fost posibil ca timp de cinci ani dacii sa poata tine piept asaltului unei armate uriase, bine inzestrate, cum era cea a romanilor. Mai ales ca era condusa de unul dintre cei mai buni strategi pe care i-a avut Roma vreodata. Raspunsul l-am gasit la fata locului: folosirea eficienta a terenului printr-un complex militaro-civil. Dacii au construit, in primul rand, la poalele muntelui, in nord si vest, un zid de aparare foarte lung, deoarece sistemul era cel mai vulnerabil in acea directie. Ceva in genul zidului lui Hadrian din Scotia, lung de 170 de km. In interior, fiecare inaltime a fost terasata de jos in sus. Fiecare terasa, cu latimi diferite, era aparata de ziduri. Pe culmi au fost construite una sau mai multe cetati fortificate, de diferite dimensiuni. S-a mers pana acolo incat fiecare cvartal al unei aglomeratii urbane mai mari era la randul lui aparat de un zid propriu. In studiu, eu numesc «modul» fiecare aglomerare urbana. Modulul poate fi inteles si ca un cartier mai mare, intins pe cateva hectare, al imensei fortificatii. In acest fel, un modul era aparat de mai multe ziduri dispuse concentric. Distantele de la o aglomerare urbana la alta sunt mici, in general de cateva zeci de metri. Distantele cele mai mari de la un nucleu fortificat la altul nu depasesc patru kilometri. Fiecare aglomerare are locuintele si sanctuarele ei, asa cum apar si la Sarmisegetuza Regia, cea cunoscuta pana acum. Intre aceste nuclee exista insa numeroase terase amenajate cu urme de locuire stravechi, mai vechi decat perioada dacica clasica. De asemenea, asezari civile se gasesc peste tot pe vaile apelor dintre munti. Totul pe o suprafata de aproximativ 200 de kilometri patrati. Intreaga zona este acoperita de un paienjenis de drumuri antice construite foarte interesant. Intr-o zi am stat mai bine de o jumatate de ora in ploaie pe un asemenea drum sa vad ce se intampla. Apa curgea la dreapta si la stanga, dar nu si pe drum, atat de bine este facut sistemul de drenaj de sub ele. Singura bresa a sistemului de fortificatii a fost neglijarea laturii sud-estice, considerandu-se ca panta abrupta a muntelui e un obstacol natural suficient. Aceasta neglijenta a fost fatala dacilor. Imparatul Traian a urcat cu trupele chiar pe acolo si a atacat apoi fortificatiile de sus in jos“, ne-a spus regretatul general de armata Vasile Dragomir.

Un oras predacic subteran. Cea mai importanta descoperire din Muntii Orastiei o reprezinta incintele subterane. In zona numita Vartoape, pe o suprafata de aproximativ patru kilometri patrati exista 75 de gropi conice, de diferite dimensiuni, unele cu diametre de pana la 70 de metri. Aparatele au detectat foarte multe incinte paralelipipedice care comunica intre ele precum camerele unei locuinte. Este vorba de incinte naturale modificate de mana omului. Multe dintre ele comunica cu platoul de deasupra prin drumuri antice. De la aceste incinte pleaca mai multe tuneluri catre muntii din apropiere, unele partial prabusite. Unul merge chiar catre sanctuarele din Sarmisegetuza Regia, unde, de asemenea, au fost detectate cateva incinte subterane.

In urma masuratorilor a rezultat ca in zona Vartoape si in imediata apropiere se afla vestigiile cele mai impresionante ale complexului, inclusiv sanctuare, constructii cu o vechime mult mai mare deca cele de la Sarmisegetuza. Conform studiului itocmit, acest oras subteran si constructiile de la suprafata, mult mai numeroase decat cele de la Sarmisegetuza Regia, au constituit centrul fortificatiilor, cu alte cuvinte centrul mega-orasului regilor daci, sau al cui va fi fost mai inainte. Arheologii din zona au fost, si sunt, mai putin entuziasti in legatura cu aceasta descoperire si mai retinuti in declaratii.

„Pe Culmea Vartoapelor se afla o intinsa asezare dacica, iar culmea, stancoasa, calcaroasa, e impanzita de mici grote care uneori iau aspectul unor pesteri. Pe micile platouri de la gura catorva au fost descoperite fragmente ceramice dacice“, sustine arheologul Ioan Glodariu, muzeograf la muzeul din Deva. Acesta considera ca terasele si cetatile erau dens populate pe vremea dacilor. Mai mult, fiecare terasa locuita era aprovizionata cu apa, atat locuintele, cat ai atelierele de fierarie, prin conducte care captau izvoare de la distante apreciabile. Foarte interesant este faptul ca aceste conducte de apa subterane aveau, din loc in loc, chiar decantoare.

Hartile oficiale au ajuns la hotii de comori

Dosarul cu planurile siturilor antice nedecopertate, gasite de echipa speciala de cercetatori, a fost multiplicat in patru exemplare, care au fost trimise la MLPAT, Institutul Pro Domus, Ministerul Culturii si UNESCO. Alexandru Mironov a inclus cetatile pe listele UNESCO. Urma sa se initieze o ampla campanie de sapaturi arheologice si sa se realizeze un centru turistic exceptional. Programul a fost insa stopat, iar copii ale dosarului cu hartile siturilor au ajuns la hotii de comori. Astfel reusesc acesti hoti sa mearga la punct ochit, punct lovit, pe un teritoriu atat de mare. Singurul impediment in calea acestora este acum UNESCO, care e cu ochii pe siturile de la Gradistea. De aceea se tot lanseaza ideea, de origine romaneasca, cum ca cetatile vor fi radiate din patrimoniul mondial.

Tehnologia LIDAR
Tehnologia LIDAR

„Nu se scoate nici un obiect UNESCO de pe liste. Asta e o prostie. Sigur cineva incearca sa vanda si Sarmisegetuza. Asta e singura explicatie“, este de parere Alexandru Mironov. Ramane insa o intrebare extrem de importanta: cine le-a dat hotilor planurile secrete ale complexului si, implicit, planurile comorilor de la Sarmisegetuza?

Din analiza ulterioara a datelor a rezultat ca cea mai mare parte a acestei asezari, uriasa pentru antichitate, a fost construita inainte de perioada dacica. Mai mult, comorile cautate acum de hoti au fost ingropate inainte de perioada clasica a civilizatiei dacice. Lucru deductibil prin logica comuna: daca romanii cuceritori au strans tot aurul gasit la fata locului, de ce se mai gasesc comori de ordinul zecilor de kilograme in aceasta zona?

Celebrul post britanic de televiziune BBC a folosit satelitii si o tehnologie numita LIDAR cu care a scanat împrejurimile incintei sacre din capitala dacica. Asa a descoperit o echipa de la aceasta televiziune în Sarmizegetusa Regia urme ale constructilor romane. Rezultatele sunt spectaculoase, spun cei de la BBC, dar prefera deocamdata sa pastreze secretul asupra descoperirii lor. 

Filmarile pentru coproductia BBC – Discovery Channel s-au derulat si la Sarmizegetusa Regia, dupa ce indicii interesante, ce ramân deocamdata secrete, le-au fost oferite producatorilor de o scanare din satelit.

BBC lucreaza de ceva vreme la acest proiect despre Imperiul Roman si despre cum tehnologia prin satelit îi ajuta pe arheologi sa descopere noi situri arheologice romane. Filmarile s-au facut în Italia, Tunisia, Iordania, iar, la final, au poposit în Muntii Orastiei, la Sarmizegetusa Regia, fosta capitala a dacilor: “BBC e aici pentru ca lucram la un documentar despre Imperiul Roman si despre cum tehnologia prin satelit ne ajuta sa descoperim noi situri arheologice în tot imperiul. În România, si în special, în aceasta parte a României, exista o mostenire culturala foarte bogata si suntem foarte interesati sa descoperim urmele romane”,  a spus Louise Bray, producatorul documentarului. Coproductia BBC-Discovery va avea 90 de minute si este dedicata special Imperiului Roman, o tema foarte bine primita de telespectatorii posturilor. Proiectul a demarat în septembrie 2011, dar filmarile efective au început de-abia în luna martie 2012. Munca de teren se finalizeaza odata cu cadrele filmate sus, în Muntii Orastiei, iar partea interesanta apare în documentele la care deocamdata are acces doar “staff-ul” documentarului. De altfel, membrii echipei au fost îndeajuns de secretosi pe toata durata vizitei lor si au preferat sa opreasca filmarile de îndata ce ziaristii români au ajuns în zona.

Contractul de confidentialitate încheiat cu autoritatile si arheologii români i-a împiedicat si pe acestia sa dea prea multe date despre materialul BBC, dar entuziasmul specialistilor care au fost alaturi de echipa de filmare e relevant: “Sigur ca acest documentar e foarte important pentru arheologi, pentru ca aceasta colaborare cu BBC-ul nu înseamna doar o colaborare cu o televiziune superprofesionista, care da informatie curata, care promoveaza în felul acesta situl, dar ne ofera sansa sa avem si rezultatele investigatiilor facute cu noua tehnica LIDAR privind situl de la Sarmizegetusa. Si, din punct de vedere stiintific, asta va fi un pas mare înainte”, a declarat profesorul universitar Gelu Florea, coordonatorul santierului arheologic de la Sarmizegetusa Regia.

Cu laserul prin istorie

Producatoarea documentarului, Louise Bray, este arheolog si pasionata de istoria veche. Pe teren, la cetatile dacice, a însotit-o chiar seful de santier de pe sit, profesorul universitar dr. Gelu Florea, cea mai autorizata sursa în ceea ce priveste Sarmizegetusa Regia. 

Louise a observat ca bogatia Muntilor Orastiei nu se rezuma la comorile arheologice, ci cuprinde atât natura, cât si oamenii. Pentru investigatii a inchiriat un avion pe care s-a montat echipamentul LIDAR – Light Detection and Ranging. “BBC foloseste acum un tip de tehnologie numita LIDAR, în care postul a investit sume importante, si aceasta ne-a descoperit o noua imagine, o imagine foarte larga a padurii care înconjoara acest sit. Este o descoperire foarte interesanta, parte din ea se cunostea dinainte, este vorba despre o structura romana de aparare, credem noi, dar nu suntem siguri 100%.Descoperirea este foarte importanta pentru ca este pentru prima data când aceasta structura poate fi observata integral, deci putem vedea marele plan al cetatii pentru prima data”.

Este tot ce a dezvaluit producatoarea britanica despre descoperirea din sol aparuta dupa ce tehnologia LIDAR a “bombardat” solul sitului cu impulsuri luminoase, oferind o imagine clara a ceea ce ascunde natura. Daca echipa BBC a “decupat” din harta obtinuta din satelit doar o structura romana, arheologii români cred ca tehnologia LIDAR le va aduce detalii si despre ruinele dacice: “Imediat dupa difuzarea filmului vom primi aceste hârtii. Asteptam sa vedem imaginile si sunt convins ca aceasta noua tehnica pune în evidenta tot felul de structuri care altminteri din fotografie aeriana nu se vad. Trebuie sa va imaginati tot acest deal fara vegetatie, vazut de la înaltime, ceea ce din punctul nostru de vedere spune foarte mult, mult mai mult decât ce se vede cu ochiul liber, de la nivelul solului”, crede profesorul Gelu Florea. 

Promovare pentru patrimoniu

Louise Bray a ajuns în luna februarie 2014 pentru prima data în România, în “recunoastere”: “Era zapada multa si atunci nu am reusit sa vad mare lucru, dar acum sunt entuziasmata de ceea ce este aici. Aceasta parte a României este frumoasa, ne bucuram de clipele traite, oamenii sunt superbi, arheologii sunt minunati, timpul – uitati este o zi însorita perfecta, deci traim un timp minunat si suntem multumiti ca am venit. Avem si noi în UK o multime de monumente, dar aici totul este inedit, situl si natura. Noi nu mai avem nici lupi, nici ursi si nici suprafete atât de mari de asemenea padure”, spune producatoarea a carei echipa a fost mereu însotita în teren de un vânator cu pusca în spate.

“Echipa de cercetare a vrut sa includa Sarmizegetusa Regia în film si nu ne pare deloc rau. Am început sa citim despre sit si apoi am luat legatura cu domnul Gelu Florea. Pentru acest program am filmat în alte trei tari: Imperiul Roman se întindea mai demult pe o suprafata unde acum sunt 16, chiar mai multe tari. Noi am ales doar patru tari dintre acestea unde sa ne filmam documentarul, am filmat în Tunisia, în Africa de Nord, am filmat în Iordania si, de asemenea, în Italia. România este a patra tara unde filmam”.

Arheologii români au spus demult ca doar 3% din vestigiile vechii capitale a Daciei au fost pâna acum scoase la lumina, restul ramânând ascunse sub pamânt. 

Audienta de milioane

Documentarul a fost difuzat în luna august de BBC, apoi în septembrie de Discovery SUA. Zeci de milioane de oameni au aflat informatii si au vazut imagini din fosta capitala a Daciei, Sarmizegetusa Regia: “Noi avem o audienta estimata de 30, pâna la 40 de milioane de oameni în întreaga lume: în UK, America, Europa, Asia si Australia, practic peste tot în lume, deci e o ocazie minunata de a arata lumii ce parte minunata a României este aceasta si sa le dea de înteles cât de importanta era aceasta lume în vremea romanilor”, crede Louise Bray. O lume despre care stiu putine chiar si românii.

Câti dintre noi stim de exemplu ca: “Situl de la Sarmizegetusa este foarte mare: ultima ridicare topografica pe care am terminat-o toamna trecuta, cu ajutorul profesorului Rus de la Facultatea de Geografie din Cluj, ne arata un sit care are sase kilometri lungime pe ax, peste 250 de terase antropogene, amenajate în antichitate, se întinde pe aproape 400 de hectare de teren plan, deci va dati seama ca e mult si de-abia acum avem o dimensiune reala a tot ce s-a întâmplat aici în antichitate”, spune profesorul Gelu Florea.

Lipsei de informatie i se adauga si infrastructura deficitara, pentru ca drumurile numai trasee turistice nu par. 

Tehnologia LIDAR

Light Detection and Ranging (LIDAR) este o tehnica activa de teledetectie cu ajutorul careia se pot obtine date de o acuratete ridicata despre topografia terenului, vegetatie ori diverse structuri si constructii. Potrivit specialistilor, aceasta tehnologie foloseste trei sisteme de baza – scanarea laser care masoara distantele cu precizie, plus sistemul de pozitionare global (GPS) si Inertial Measurement Unit (IMU) pentru înregistrarea orientarii. Tehnologia presupune folosirea de calculatoare cu capacitate ridicata de stocare si calcul. Cu ajutorul scanarii laser, sunt înregistrate diferentele de timp dintre impulsurile laser trimise din avionul ce efectueaza zborul si cele reflectate de suprafata topografica. Un receptor GPS montat pe avionul care transporta tehnologia înregistreaza pozitia continua a acestuia.

În teren, este amplasata o statie GPS pentru a corecta diferentele, iar traiectoria de zbor sa fie înregistrata extrem de precis. Sistemul IMU masoara continuu înaltimea si acceleratia avionului. Datele despre topografia terenului cu sistemul LIDAR se obtin prin receptionarea impulsurilor laser într-un anumit interval de lungime de unda, cunoscut ca “banda infrarosu apropiat”.

Avantajul tehnologiei LIDAR apare datorita fasciculului laser care penetreaza vegetatia indiferent cât este de densa. Aceeasi tehnologie a fost folosita de arheologii care au descoperit orasul mayas Caracol – în acest caz, oamenii de stiinta au apelat la LIDAR, adica au folosit semnale laser care au penetrat jungla si au reflectat dinspre pamânt o imagine 3D a sitului Caracol, unul dintre cele mai mari orase din istoria mayasa. Au fost îndeajuns 10 ore de masuratori cu ajutorul laserului, facute în patru zile, pentru ca tehnologia sa puna la dispozitia arheologilor o harta mult mai detaliata decât ce obisnuisera specialistii dupa un sfert de secol de cercetari la sol. Folosita în arheologie, tehnologia LIDAR arata exact marimea sitului, limitele lui si constructiile în terase.

Bogdan

Per aspera ad astra