Fenomenul misterios petrecut pe 19 mai 1780

Desi începuse ca oricare alta zi pentru locuitorii din New England, o parte din America de Nord si Canada de astazi, ziua de 19 mai a anului 1780 avea sa le ramâna în minte, pentru tot restul vietii lor, ca ziua în care „aproape” ca a venit sfârsitul lumii.

Totul a început, conform consemnarilor  vremii, în jurul orelor 10:00 dimineata, când cerul a devenit complet negru, luna a aparut pe cer de un rosu aprins, florile s-au ofilit iar animalele domestice s-au ascuns pe unde au putut din calea întunericului.

Numeroase rânduri ale martorilor oculari înregistrate în jurnale, poezii si carti descriu panica care a cuprins întreaga regiune pâna a doua zi, când neobisnuitul întuneric a trecut, iar soarele a rasarit din nou. Doar câteva dintre acestea:

Samuel Williams, din Massachusetts, SUA: „Pasarile au cântat cântecul de seara si au disparut. Obiectele nu puteau fii observate decât de la o distanta foarte mica,  fiecare lucru din jur avea un aspect întunecat de noapte.”

Abraham Davenport, Connecticut: „Nu sunt convins ca ziua judecatii se apropie, dar daca ma însel si nu exista niciun motiv de amânare… ma bucur ca am ales tot timpul sa fac lucruri bune si sa îmi vad de treaba mea.”

De asemenea si renumitul poet John Greenleaf Whittier a consemnat aceasta zi de neuitat printr-un poem publicat în 1873 în volumul „Operele complete ale lui John Greenleaf Whittier”

Secole mai târziu, oamenii de stiinta s-au tot întrebat ce ar fi putut sa cauzeze misteriosul fenomen. Teorii precum eclipsa de soare, eruptii vulcanice, un meteorit sau o furtuna puternica, s-au tot auzit în lumea cercetatorilor si a pasionatilor de mistere de peste ocean, însa niciuna nu pare a stat în picioare. Conform lui Thomas Choularton, profesor la Universitatea din Manchester, a declarat ca nu exista nicio înregistrare în arhive a vreunei activitatii vulcanice  si nici o eclipse de soare în anul 1780.

Recent, în 2008,  Universitatea din Missouri anunta ca a gasit dovezi ale unor incendii masive de padure care ar fi avut loc în 1780, în Canada, si sugereaza ca acestea ar fi putut fi cauza întunericului din New Englend.

„Modelele inelelor de pe trunchiul unui copac spun o poveste. Le putem compara cu niste  artefacte ecologice. Stim cum sa le citim, astfel încât putem spune când a existat un incendiu sau a avut loc o seceta.”, a declarat Erin McMurry, asistent de cercetare al universitatii.

Pornind de la acesti copaci, autorii cercetarii cred ca focurile au produs coloane groase de fum, care în combinatie cu ceata au afectat conditiile atmosferice pe o raza de sute de km în acele zile si ar fi putut produce întunericul observat de oameni.

Însa, nu toti îmbratiseaza aceasta explicatie, unii istorici considera faptul ca locuitorii acelor vremuri stiau sa faca deosebirea dintre un fum provenind de la un incendiu si un întuneric cauzat de un alt fenomen. Mai mult, sustin  ca aici nu putem vorbi de o psihoza în masa, ca în cazul altor fenomene petrecute de-a lungul timpului, si asta deoarece în acea vreme nu exista niciun mijloc de comunicare între oameni (radio, telegraf, etc), si ar fi imposibil ca atâtia cetateni raspânditi pe o raza atât de mare sa considere acea zi ca fiind neobisnuita si nimeni sa nu o descrie ca un fenomen cauzat de un incendiu.

sursa: ancient-origins.com

Bogdan

Per aspera ad astra