Misterul timpului si perceptia noastra asupra realitatii

Perceptia timpului joaca un rol esential în viata noastra. Pâna la începutul secolului al XX-lea, majoritatea oamenilor considerau timpul un element universal, ce se manifesta în acelasi fel oriunde si pentru oricine. Albert Einstein a fost cel care a schimbat radical perspectiva asupra timpului, explicând ca acesta este relativ, nu absolut, asa cum sustinea Isaac Newton. Experienta timpului este pur subiectiva, fiecare om percepându-l în functie de viteza cu care calatoreste prin spatiu si de distanta fata de un câmp gravitational (cu cât este mai departe un ceas de sursa de gravitatie, cu atât timpul trece mai repede, asadar timpul se scurge mai repede pe Everest decât pe malul marii).
Chiar daca lumea fizicii a acceptat înca de la începutul secolului al XX-lea trecerea de la perspectiva newtoniana asupra timpului la cea a lui Einstein, motivele pentru care timpul este perceput diferit de fiecare dintre noi nu a fost studiat în detaliu decât în ultimii ani. Astazi, specialistii în neurostiinte si psihologie înteleg mai bine ca niciodata modul în care oamenii percep timpul si consecintele pe care acest lucru le are asupra realitatii umane.
Oamenii traiesc în trecut
Daca erati de parere ca doar persoanele nostalgice traiesc în trecut, va înselati. De fapt, fiecare om traieste în trecut, acest lucru fiind demonstrat pentru prima data în cadrul unui studiu realizat în anul 2000 la Institutul Salk pentru Studii Biologice.
Conform acestei cercetari, oamenii traiesc cu cel putin 80 de milisecunde în trecut, o perioada putin mai lunga decât dureaza sa clipim. „Ceea ce credeti ca vedeti într-un anume moment este, de fapt, influentat de viitor”, a explicat David Eagleman, autorul studiului. Acest lucru se petrece deoarece percepem lucrurile cu un usor decalaj, creierul jucând un rol similar celui pe care îl are un producator TV ce transmite o emisiune live cu o scurta întârziere pentru a putea edita în cazul unei întâmplari neasteptate. „Creierul face acelasi lucru”, a explicat Eagleman.
Cercetatorii au identificat acest fapt cu ajutorul iluziei „flash-lag”, ce a fost descoperita în 1958. Un exemplu al iluziei poate fi un cerc aflat în miscare, în centrul caruia apare un flash luminos. „Desi flash-ul are loc fix în centrul cercului, oamenii îl percep putin în urma cercului. Aceasta iluzie poate fi studiata noaptea, observând avioanele care survoleaza  cerul – uneori, semnalele luminoase ale aeronavelor par sa vina cu o oarecare întârziere dupa avion”, a explicat Eagleman.
Motivul pentru care creierul reactioneaza cu întârziere este acela ca senzorii prin care corpul uman interactioneaza cu lumea exterioara nu functioneaza cu aceeasi viteza. Acest lucru a fost identificat pentru prima data de inginerii ce se ocupau de primele transmisiuni TV si aveau sarcina de a sincroniza fluxul de imagini cu cel de sunet. Experimentând, acestia au descoperit ca sincronizarea nu trebuie sa fie perfecta. Atâta timp cât între fluxul de sunet si cel de imagine nu este o diferenta mai mare de 80 de milisecunde, creierul telespectatorului le va sincroniza fara ca acesta sa realizeze. Acest lucru poate fi testat si de posesorii de automobile: daca portiera este închisa în forta, sunetul si imaginea vor fi percepute ca fiind simultane daca actiunea este privita de la mai putin de 30 de metri distanta. Daca distanta este de 30 de metri sau mai mare, imaginea si sunetul vor parea nesincronizate, deoarece diferenta dintre viteza luminii si cea a sunetului va duce la perceperea celor doua elemente la o distanta mai mare de 80 de milisecunde între ele.
Cercetatorii care au studiat discrepanta dintre momentul în care un eveniment are loc si momentul în care creierul îl percepe în mod constient au ajuns la concluzia ca aceasta întârziere a reprezentat un avantaj evolutionar pentru om, facilitând supravietuirea si reproducerea acestuia. Mai exact, prin decalarea perceperii realitatii vizuale cu aproximativ 80 de milisecunde, creierul poate crea o imagine unitara a tuturor informatiilor receptionate de simturi, ceea ce îmbunatateste capacitatea de identificare a potentialelor amenintari.
David Eagleman, unul dintre cercetatorii care au studiat diferitele moduri în care creierul uman percepe realitatea, a identificat si alte cazuri în care creierul sincronizeaza informatiile percepute de simturi. „Daca cineva va atinge pe nas si pe degetul mare de la picior în acelasi timp, creierul va percepe cele doua actiuni ca fiind simultane, desi semnalul de la nas ajunge la creier mult mai repede decât cel de la capatul piciorului”, explica specialistul în neurostiinte. Eagleman crede ca decalajul de timp cu care percepem realitatea este esential, deoarece permite creierului sa creeze o perceptie unitara a realitatii. Aceasta concluzie are si consecinte inedite: este posibil ca persoanele înalte sa traiasca ceva mai în trecut decât persoanele scunde, dat fiind ca timpul în care cel mai lent semnal ajunge la creier este mai mare din cauza membrelor mai lungi.
De ce trece timpul mai repede atunci când începem sa îmbatrânim?
Aveti vreodata senzatia ca timpul trece mai repede decât atunci când erati copii? Daca da, aflati ca acesta este un nou aspect al modului subiectiv în care creierul percepe timpul.
Daca în copilarie vacanta de vara parea sa dureze o eternitate, pe masura ce avansam în vârsta anotimpurile si anii par sa se scurga cu o viteza tot mai mare. Cercetatorii au descoperit ca aceasta este o senzatie universala, existând diferente de perceptie a timpului în functie de vârsta. Atunci când oamenii de stiinta solicita unui adolescent si unei persoane în vârsta de 70 de ani sa estimeze, fara a numara, în cât timp a trecut un minut, persoana mai tânara ofera raspunsuri mai apropiate de adevar, pe când cea de vârsta a treia anunta mai repede scurgerea celor 60 de secunde.
Motivul pentru care apare acest efect nu are legatura atât de mult cu vârsta, cât cu felul în care creierul proceseaza informatiile. „Timpul este foarte elastic”, explica David Eagleman. „Acesta se «întinde» atunci când resursele creierului sunt folosite intens, însa când experientele pe care le traim nu ne ofera nicio surpriza si creierul nu este solicitat, timpul se comprima”, a adaugat specialistul.
Steve Taylor, profesor de psihologie la Universitatea din Leeds, afirma ca, pentru un copil, 6 ore petrecute la joaca sunt echivalentul unei zile de 20 de ore pentru un adult. „Copiii traiesc totul pentru prima data, toate experientele lor sunt noi. Pentru ei, timpul trece mai greu ca urmare a faptului ca percep în mod constant informatii noi despre lume. Pe masura ce îmbatrânesc, oamenii traiesc din ce în ce mai putine experiente noi, devenind mai obisnuiti cu lumea înconjuratoare, care pare familiara. Astfel, percepem mai putine informatii despre lume, iar timpul nu se mai dilata”, explica Taylor.
Faptul ca informatiile noi au efect de „dilatare” a timpului atunci când sunt percepute de creier poate fi demonstrat prin testele de laborator. Un exemplu simplu este afisarea în mod repetat a unei imagini pe ecranul unui computer. Într-un experiment efectuat de David Eagleman, voluntarii au urmarit un ecran pe care era afisata la un interval fix de timp o imagine cu un pantof, ce ramânea pe ecran o perioada identica de timp. Dupa ce imaginea cu pantoful era afisata repetat, voluntarii vedeau o imagine noua, cu o floare. Desi imaginea cu pantoful (cu care creierul era deja obisnuit) si cea cu floarea (continând o informatie noua) ramâneau la fel de mult timp pe ecran, voluntarii aveau senzatia ca imaginea continând floarea era afisata pentru o perioada mai lunga.
Din acest motiv, profesorul Taylor recomanda oamenilor sa faca un efort sa caute cât mai multe experiente noi cu putinta. „Daca traiesti o viata dominata de rutina, atunci timpul va continua sa se accelereze, însa daca depui un efort pentru a calatori în medii noi, pentru a te expune la situatii si provocari noi, chiar daca e vorba de ceva simplu ca alegerea unei rute noi în drumul spre serviciu, acest element de noutate va încetini timpul”, explica Taylor. „Multi oameni încearca sa îsi prelungeasca viata mentinându-se în forma si urmând o dieta sanatoasa, ceea ce este foarte bine, însa trebuie sa constientizam ca putem sa ne prelungim viata prin modificarea modului în care percepem timpul, cautând mai multe experiente noi si petrecând mai mult timp traind în prezent”, a concluzionat Taylor.
Perceptia asupra energiei subtile a timpului în situatiile critice
O alta experienta pe care au trait-o numeroase persoane este sentimentul de încetinire a curgerii timpului în situatiile critice. Fie ca este vorba de un moment în care respectivii oameni au vazut moartea cu ochii sau doar de o întâmplare înfricosatoare, toti au relatat aceeasi senzatie: timpul „se desfasura” cu încetinitorul.
David Eagleman a colectionat numeroase marturii de la oameni din întreaga lume care au trait aceasta senzatie. Un muzeograf care a darâmat din greseala un vas Ming extraordinar de valoros a declarat ca „a durat o eternitate” din momentul în care a atins vasul pâna când acesta a lovit podeaua. O alta marturie a venit de la un motociclist implicat într-un accident rutier, care a fost aruncat pe carosabil în urma impactului cu un automobil si s-a lovit în mod repetat cu casca de asfalt. În acel moment, motociclistul avea senzatia ca timpul se scurgea atât de încet, încât a compus în mintea sa o melodie pe ritmul creat de impactul repetat cu carosabilul.
Pentru a reproduce aceasta senzatie, cercetatorul a apelat la Suspended Catch Air Device, un dispozitiv inedit dintr-un parc de distractii din Dallas. Doritorii de senzatii tari sunt ridicati la o înaltime de 45 de metri deasupra solului, apoi lasati sa cada în gol 30 de metri, caderea fiind atenuata de o plasa. Din momentul în care participantilor li se da drumul în gol si pâna când ei ating plasa trec 2,6 secunde, însa majoritatea estimeaza apoi timpul de cadere la 4 secunde.
Pentru a verifica daca aceasta „încetinire” a curgerii timpului permite oamenilor sa perceapa detalii pe care nu le-ar observa în mod normal, Eagleman a dotat voluntarii care au acceptat sa treaca prin aceasta experienta palpitanta cu un ceas digital special. Ceasul era programat sa afiseze un numar si apoi sa închida display-ul dupa foarte putin timp. În mod normal, oamenii nu au suficient timp pentru a percepe numarul afisat astfel, însa acest lucru ar putea fi posibil daca timpul ar încetini cu adevarat.
Experimentul a aratat ca, în ciuda faptului ca oamenii au avut senzatia ca timpul trece mai greu, capacitatea lor de a percepe numerele afisate nu s-a îmbunatatit. „Asadar, atunci când cazi, nu vezi în «slow-motion»”, a explicat Eagleman. „Ceea ce se petrece de fapt tine de memorie, nu de accelerarea perceptiei. În mod normal, amintirile noastre sunt ca o sita. Gânditi-va la momentele în care mergeti pe o strada aglomerata si vedeti multe chipuri, afise stradale si alti stimuli. Desi percepeti toate aceste detalii, ele nu devin parte a amintirii. Atunci când una din masinile de pe strada vireaza brusc spre dumneavoastra, atunci începeti sa memorati fiecare detaliu perceput”, sustine cercetatorul. Astfel, în momentele de soc, oamenii acumuleaza o cantitate extraordinara de amintiri într-un timp foarte scurt. „Efectul de dilatare a timpului ar putea fi pur si simplu metoda prin care creierul gestioneaza toate aceste informatii în plus”, conclude cercetatorul.
Relatia dintre perceptia energiei subtile a timpului si senzatia de satisfactie
Este binecunoscut faptul ca atunci când ne simtim bine avem senzatia ca timpul trece foarte repede. Câteva studii recente au aratat ceva surprinzator: atunci când oamenilor li se spune ca timpul a trecut mai repede decât s-a petrecut în realitate, ei tind sa creada ca s-au simtit foarte bine.
Acest lucru a fost demonstrat de câteva experimente efectuate de Aaron Sackett, psiholog cercetator la Universitatea St. Thomas din Minneapolis, SUA. În cadrul primului experiment, Sackett si colegii sai au cerut voluntarilor sa renunte temporar la ceasuri si la telefoane mobile pentru a se concentra asupra rezolvarii unei sarcini simple: lecturarea unui text si sublinierea cuvintelor în care existau litere dublate (vaccin, spre exemplu).
Toti participantii au desfasurat aceasta activitate vreme de 10 minute, însa ei nu stiau acest lucru. Jumatate dintre participanti stiau de la Sackett ca sarcina urma sa dureze 5 minute, iar ceilalti stiau de 20 de minute.
Atunci când participantii au fost anuntati ca perioada dedicata experimentului se încheiase, participantii au fost surprinsi. „Cei care credeau ca lucrau la aceasta sarcina de 5 minute s-au gândit «Dumnezeule, am avut senzatia ca a durat de doua ori mai mult», iar cei care au crezut ca sarcina a durat 20 de minute s-au gândit «Oau, ce repede au trecut cele 20 de minute, am simtit ca timpul zboara”, a explicat Sackett.
Atunci când coordonatorii experimentului au rugat participantii sa detalieze cât de mult le-a placut sa efectueze exercitiul, cei care au crezut ca durase 20 de minute l-au evaluat ca fiind mult mai placut si mai distractiv în comparatie cu participantii care au crezut ca timpul s-a scurs cu lentoare, în ciuda faptului ca toti voluntarii au facut exact acelasi lucru pentru aceeasi durata de timp.

Cel mai important lucru pe care profesorul Sackett l-a explicat a fost acela ca „manipularea modului în care oamenii percepeau timpul a fost extrem de facila”. Concluzia cercetatorului este confirmata în ultimii ani de tot mai multe studii, însa cel care a explicat acest lucru cel mai bine a fost însusi geniul ce a spulberat iluzia universalitatii timpului, Albert Einstein. Legenda spune ca acesta a fost rugat de catre elevi pe când vizita o scoala sa explice pe întelesul lor ce este relativitatea. Raspunsul laureatului Nobel a intrat în istorie: „Puneti o mâna pe o plita încinsa pentru un minut si vi se va parea ca a trecut o ora. Stati lânga o fata draguta timp de o ora si veti avea impresia ca a trecut un singur minut. Aceasta este relativitatea”.

http://www.yogaesoteric.net/

Bogdan

Per aspera ad astra