Alchimia, filosofia mistica care s-a dezvoltat independent in China, India si Egipt

Universul abunda în mistere care constituie o provocare pentru actuala noastra baza de cunoastere. Vom cauta permanent sa deslusim tainele naturii care ne inconjoara si tainele constiintei umane. Vom reusi, vreodata, sa aflam adevarul despre cine si ce suntem si de ce suntem aici? Nu stiu. E o intrebare la care vor avea raspuns generatiile viitoare. 

O cautare similara a început în India, China si Egipt acum mii de ani. Toate aceste culturi au cautat sa transmute plumbul, sau alte substante, în aur si sa obtina nemurirea prin intermediul manipularii si purificarii materiei.

Desi scopurile si procedurile sunt similare, practicile alchimiei în aceste societati par ca au aparut independent una fata de cealalta.

“În secolul II d.Hr., mestesugarii egipteni din Alexandria au fost primii alchimisti ce au încercat cu disperare sa converteasca metale în aur. Aproape simultan si independent, calugarii taoisti credeau ca aurul are proprietati medicinale miraculoase si ei, de asemenea, au cautat producerea acestuia, nu pentru a urmari bogatia, ci pentru a atinge tinerete vesnica si nemurire”, a scris acupunctorul dr. Joseph P. Hou în cartea sa “Tehnici de longevitate”.

Dr. Allen G. Debus (1926-2009) a scris, de asemenea, despre aparitia si dezvoltarea aproape simultana si independenta a alchimiei în cadrul diferitelor culturi. Debus a terminat doctoratul la Univ. Harvard si a devenit cunoscut ca un istoric al stiintei. El a scris în cartea sa “Alchimie si chimia moderna timpurie” ca alchimia s-a dezvoltat independent nu numai în Egipt si China, dar si în India. Desi alchimia din China si cea din India s-au influentat reciproc mai târziu, Debus crede ca cele doua au aparut independent.

Un rezumat al cursului despre alchimie al Universitatii Hawaii defineste astfel vechea practica: “Alchimia este o arta cosmica prin intermediul careia anumite parti din acel cosmos – parti minerale si parti animale – pot fi eliberate din existenta lor temporala si pot obtine stari ale perfectiunii: aur în cazul mineralelor, iar pentru oameni, longevitate, nemurire si salvare. Asemenea transformari pot fi facute, pe de o parte folosind substanta denumita ”piatra filozofala” si elixirul, sau, pe de alta parte, folosind cunostinte revelatorii despre iluminarea psihologica.”

Este posibil ca alchimia sa fi aparut în cadrul diferitelor culturi datorita faptului ca ea se bazeaza pe teorii universale, a scris Debus. Aceste teorii au legatura, de exemplu, cu conceptul imortalitatii si asocierea timpurie a aurului cu starea de perfectiune. Debus a subliniat unele similaritati si diferente dintre culturi.

Alchimia egipteana nu era la fel de strâns legata de religie, asa cum era cea chineza sau indiana. În Egipt, era mai mult o practica naturala decât mistica.

Alchimia chineza si cea greaca erau asemanatoare din anumite perspective. Originea alchimiei grecesti este neclara, dar unele teorii sustin ca aceasta a provenit din Egipt. Cea chineza si cea greaca includ factorul respiratiei fizice. Alchimistii greci foloseau elemente ca pamântul, apa, aerul si focul. Similar, disciplina chineza includea 5 elemente: foc, lemn, apa, pamânt si metal.

Alchimia chineza cauta stabilirea echilibrului dintre Yin si Yang (Yin si Yang erau asociate cu feminitatea si masculinitatea, teluricul si cerescul, si alte elemente antagonice). De exemplu, alchimistii chinezi amestecau saltpetru, asociat cu Yin, si sulf, asociat cu Yang, iar rezultatul exploziv a fost descoperirea prafului de pusca.

Grecii, de asemenea, tineau cont de natura contrariilor. Ei lucrau cu aceste contrarii, cum ar fi cald-rece, umed-uscat, pamânt-aer si foc-apa.

Pe lânga descoperirea prafului de pusca (folosit mult timp pentru artificii, înainte de a fi folosit pentru armament), observatiile alchimiei despre reactiile chimice au contribuit din plin la fundamentarea chimiei moderne.

Multe practici ale alchimiei au devenit, în final, ezoterice si criptice.

Universitatea din Hawaii da exemple de ghicitori folosite de alchimisti pentru a scrie: “Lupul cel gri devoreaza regele, dupa care este ars pe rug, consumând lupul si redând viata regelui.” Asta se traduce ca „Se extrage aurul din aliaje, prin îndepartarea sulfidelor metalelor mai putin importante, apoi, se prajeste aliajul aurifer cu antimoniu, pâna când antimoniul se evapora si ramâne aurul pur”. Lucrarea universitara mentioneaza faptul ca mesajele criptice ale alchimiei nu sunt mai putin mistice decât jargonul chimiei moderne; de exemplu, “dehidrogenat vicinal dihalogenuri cu ion de amida pentru a obtine alchine”.

Oamenii de stiinta moderni, cum ar fi Sir Isaac Newton, Robert Boyle si John Locke, erau alchimisti. Bill Newman, un istoric al Univ. Indiana, a studiat secretele retetelor codificate ale lui Newton. El a declarat pentru revista NOVA: “Daca citesti jurnalele cu experimentele pe care le-a tinut timp de 30 de ani, este imposibil sa eviti concluzia ca încerca sa produca piatra filozofala.”

Bogdan

Per aspera ad astra