Relatiile dintre crestini si musulmani de-a lungul istoriei

Relatiile dintre crestini si musulmani au fost întotdeanu complexe, alternând între cooperare, pace si respect pe de o parte, si multe ostilitati pe de alta parte.

Începuturile au stat totusi sub semnul tolerantei: un rege crestin a fost cel care a oferit refugiu micii comunitati musulmane persecutate în timpul misiunii lui Mahomed – este vorba despre regele Negus din Habasha, azi pe teritoriul etiopian. Apoi, Ierusalimul, centrul lumii pentru credintele biblice, a avut o importanta perioada de înflorire si de comuniune a civilizatiilor în timpul califatului lui Omar ibn al-Khattab. La rândul lui, Saladin, dupa cucerirea Ierusalimului în 1187, i-a tratat pe cruciati cu blândete si a sustinut armonia dintre musulmani si non-musulmani. Dincolo de episoadele de toleranta, conflictele s-au tinut si ele lant, iar acestea tind sa predomine în memoria posteritatii. Trebuie totusi sa avem în vedere ca acestea au fost departe de a reprezenta doar diferente ideologice, ci au avut la baza numeroase cauze politice, economice si sociale.

Una dintre cele mai faimoase batalii a fost cea de la Tours, la începutul secolului al VIII-lea, atunci când fortele omeyade s-au îndreptat spre Franta dupa cucerirea peninsulei Iberice. În batalia de la Toulouse, ducele Odo i-a învins pe musulmani, dar zece ani mai târziu, sortii s-au întors în favoarea celor din urma pe râul Garonne. Ducele i-a cerut ajutorul lui Carol Martel, majordomul de la palatul franc. Carol a purtat batalia pe un platou înalt si împadurit si a folosit o armata profesionista, ceea ce i-a asigurat avantajul în fata comandantului Abdul Rahman. Desi este exagerat sa spunem ca a fost salvata civilizatia crestina, batalia a oprit totusi avansul musulman, permitând continuarea dezvoltarii statale în Europa.

În secolul al XI-lea, partea estica a crestinismului, Imperiul Bizantin, a suferit pierderi semnificative ca urmare a invaziilor turcilor selgiucizi, care au câstigat marea batalie de la Manzikert din 1071 si au continuat cu ocuparea Anatoliei. Cruciadele sunt un alt capitol interesant din acest conflict. Prima a început în 1095, când armatele Occidentului au raspuns chemarii papei Urban al II-lea si au reusit sa captureze Ierusalimul. Cruciatii nu s-au multumit numai cu atât, fondând apoi si mai multe state în Orient, în timp ce musulmanii au pornit si ei jihadul pentru recucerirea zonelor sfinte. Povestea a fost complicata de deteriorarea relatiilor dintre Vest si Orientul ortodox, culminând cu jaful din Constantinopol din 1204. Ascensiunea dinastiei Mamluk din Egipt a stavilit însa definitiv avântul cruciat, musulmanii acaparând cetatea Accra si alungându-i pe europeni din Palestina si Siria în 1291.

batalia de la Lepanto

Urmatoarea poveste se petrece în Spania, în mâinile musulmanilor din 711. Dupa secole de dezvoltare culturala si economica, în urma neîntelegerilor dintre liderii locali, Califatul de Cordoba s-a divizat, ceea ce a permis regatelor spaniole din nord sa îsi mareasca teritoriile. Noul val de islam adus de almohazi, mai conservator, a provocat o reactie concretizata în lupta de la Las Navas de Tolosa din 1212. În 1236 a fost cucerita Cordoba, apoi Sevilla. Pâna în 1492 a mai ramas doar o singura regiune musulmana în Spania: Granada.

În acelasi secol însa, otomanii lui Mehmet al II-lea au cucerit Constantinopolul. Sa nu uitam si de multele episoade consumate pe teritoriile românesti, ca de exemplu atacul de noapte de la Târgoviste din 1462, care desi nu i-a salvat tronul lui Vlad Tepes, a cauzat haos si pierderi importante armatelor otomane.

Probabil una dintre cele mai faimoase batalii dintre crestini si musulmani s-a purtat la Lepanto în 1571, dupa ce otomanii au capturat Ciprul de la venetieni. Ca raspuns, papa Pius al V-lea a pus bazele unei aliante sub numele de Liga Sfânta. Oastea occidentala s-a ciocnit pe mare cu cea musulmana în golful Patras. Desi o parte din galerele spaniole a fost distrusa într-o încercare de a preveni niste manevre turcesti, navele s-au regrupat si tunurile puternice au scufundat cele 210 de galioane ale marinei otomane.

Daca secolul al XVI-lea a reprezentat apogeul Imperiului Otoman, avându-l ca protagonist pe Soliman Magnificul, nu doar un mare cuceritor, ci si legislator în toate domeniile si sustinator fervent al culturii, în secolul urmator se va înregistra un declin care capata vizibilitate la asediul Vienei din 1683. Batalia dintre fortele Sfântului Imperiu Roman de Natiune Germana aliat cu Liga polono-lituaniana si otomani va marca un punct de turnura în raporturile dintre marile puteri aflate în competitie de mai bine de 300 de ani.

Complicatei istorii a conflictului crestino-musulman i se adauga politicile coloniale europene, a caror repercusiuni se observa si astazi. Ultimele doua secole, marcate de evenimente precum incidentul de la Suez din 1956, batalia de la Alger din 1957, interventia din Irak din 2002 sau razboiul din Golf din 2011, au adus cu sine noi provocari geopolitice, dar si în materie de multiculturalism, imigrationism si fenomenele extreme ale radicalismului. Situatia extrem de complicata din Orientul Mijlociu are cauze adânci, care pot fi întelese mai bine daca ne gândim la împartirile realizate între puterile europene la finele Primului Razboi Mondial. În prezent, o lume scindata, unde interesele economice si politice ale elitelor si arabe, si occidentale, se întrepatrund si se ciocnesc, provocând miscari masive de populatie greu de manageriat. Situatiei problematice i se adauga provocarea terorista pe de o parte si provocarea morala pe de alta parte, privind colaborarea pentru o societate echilibrata si lupta împotriva ghetoizarii, rasismului si în general, a folosirii credintei sau traditiei drept justificare pentru orice fel de actiuni.

Bogdan

Per aspera ad astra