Secretele calendarului dacic

Vechile temple din Sarmizegetusa Regia si altarele celorlalte cetati dacice din Muntii Orastiei au dat nastere unei serii nemarginite de ipoteze si interpretari. Unii istorici au atribuit sanctuarelor antice rolul de calendare, iar teoriile asupra modului în care stramosii nostri masurau trecerea timpului sunt numeroase.

Cea mai cunoscuta relatare despre modul în care dacii se raportau la stiinta i-a apartinut istoricului roman Iordannes si dateaza din secolul VI. Autorul lucrarii „Getica” îi prezinta pe dacii din vremea regelui Burebista si al sfatuitorului sau Deceneu ca fiind oameni instruiti si buni cunoscatori ai stiintei si ai naturii.

Iordannes sustinea ca getii cunosteau semnele zodiacului, mersul planetelor si aveau propriul calendar. Deceneu i-a instruit, sustinea istoricul, în filosofie, stiinta, etica si logica si, „demostrându-le teoria celor douasprezece semne ale zodiacului, le-a aratat mersul planetelor si toate secretele astronomice si cum creste si scade orbita lunii si cu cît globul de foc al soarelui întrece masura globului pamîntesc si le-a expus sub ce nume si sub ce semne cele trei sute si patruzeci si sase de stele trec în drumul lor cel repede de la rasarit pîna la apus spre a se apropia sau departa de polul ceresc”, informa Iordanes, în Getica. Lucrarea autorului din Evul mediu timpuriu este contestata de istorici ca fiind bazata pe relatari fictive si eronate.

Istorisirea lui Iordannes

Alti cercetatori au folosit însa informatiile oferite de Iordannes si de istoricii din Antichitate pentru a sustine propriile teorii in privinta calendarului pe care l-ar fi folosit stramosii nostri. S-au bazat în ipotezele lor si pe ramasitele sanctuarelor misterioase care se afla în incinta sacra a Sarmizegetusei Regia. „Confirmarea cea mai stralucita a spuselor lui Iordanes despre preocuparile stiintifice (si în special astronomice) la daci o constituie însa marele sanctuar rotund din incinta sacra a Sarmizegetusei. Considerat multa vreme ca o enigma, lui i s-au atribuit, ipotetic, cele mai diverse destinatii, de la aceea de circ pâna la aceea de necropola sau de altar al zeului solar. Academicianul C. Daicoviciu a facut un mare pas înainte afirmând legatura acestui sanctuar cu calendarul. În realitate e vorba nu numai de o simpla legatura; monumentul e un adevarat sanctuar-calendar al dacilor”, afirma Hadrian Daicoviciu, în volumul „Dacii”.

Un stâlp din Sarmizegetusa însemna o zi

Vechiul sanctuar compus din trei cercuri concentrice (unul din blocuri de andezit, unul din stâlpi de andezit si unul din stâlpi grosi din lemn), care aveau în centru o constructie din stâlpi grosi din lemn, în forma unei potcoave, ar fi folosit la numararea zilelor din an si la calcule astronomice, sustin unii istorici. Cei care au sustinut ipoteza sanctuarului – calendar precizau ca un stâlp însemna o zi. „Numarul blocurilor de andezit care alcatuiesc cercul exterior este de 104. Strâns lipite unul de altul si usor arcuite, ele formeaza un cerc perfect închis. Cercul al doilea consta din doua feluri de stâlpi: unii mai îngusti si mai înalti, ceilalti mai lati si mai scunzi. Toti stâlpii sunt paralelipipedici. Si stâlpii formeaza, deci, un cerc practic continuu, fara nici o întrerupere mai larga care ar putea reprezenta o intrare. În total, sunt 180 de stâlpi îngusti, si 30 de stâlpi lati. Dar nu atât numarul stâlpilor, cât gruparea lor e importanta si semnificativa: invariabil, dupa 6 stâlpi înalti si îngusti urmeaza un al saptelea, scund si lat. Acest grup de 6+1 stâlpi se repeta de 30 de ori. Îngraditura centrala, în forma de potcoava, a sanctuarului numara 34 de stâlpi de lemn, la fel cu cei ai cercului, dar mai putin înalti”, informa istoricul.

Calendarul cu 360 de zile

“Admitând ca numai stâlpii subtiri reprezinta zile calendaristice, sanctuarul mare rotund cuprinde 180 de zile, repartizate în 30 de grupuri de câte 6. Sa facem acum înca un pas înainte, afirmând ca numarul de 180 de zile ne duce la concluzia existentei unui calendar în care anul era de 360 de zile”, explica istoricul Hadrian Daicoviciu.

Potrivit acestuia, faptul ca pe circumferinta sanctuarului nu sunt plasati 360 de stâlpi-zile, ci numai jumatate din acest numar, nu este o piedica în calea acceptarii ipotezei despre anul dacic de 360 de zile, deoarece sanctuarul rotund are un rol simbolic, de cult, si nu un rol practic de calendar uzual aflat la îndemâna tuturor. “Ideea existentei la daci a unui an calendaristic de 360 de zile nu are nimic surprinzator sau neverosimil, tinând seama de drumul parcurs în domeniul astronomiei si al calendarului de multe alte popoare din antichitate, ea apare, dimpotriva, ca foarte posibila si chiar fireasca”, adauga istoricul, care considera ca dacii aveau un calendar original, însa cu timpul, pe masura ce si-au dat seama de inexactitatea lui, au fost nevoiti sa îl corecteze.

Anul dacic – 47 sau 60 de saptamâni

Stefan Bobancu, Cornel Samoila si Emil Poenaru au publicat, în 1980, un volum dedicat calendarului dacilor. Lucrarea “Calendarul de la Sarmizegetusa Regia” a aparul la Editura Academiei Republicii Socialiste Române si sustine, printre altele, ipoteza ca dacii aveau un sistem calendaristic complex.

“Acest sistem era structurat pe baza ciclului de 13 ani. Anii dintr-un ciclu erau de patru tipuri, ca valoare în zile de 364, 365, 366 si 367, care aveau o succesiune fixa. Un an din calendarul civil dacic avea 47 de saptamâni. Saptamânile erau de trei tipuri, de sase, sapte si opt zile. Un an din calendarul ritualic dacic avea 60 de saptamâni, toate având câte sase zile, iar fiecare an se corecta la sfârsit, cu ajutorul unei structuri anume construite, cu 4,5, 6 sau 7 zile, pentru a se alinia calendarului civil. Sistemul calendaristic dacic (atât civil, cât si ritualic) avea proprietatea remarcabila de a situa prima zi a Anului Nou, de fiecare data, în prima zi a unei saptamâni”, sustineau autorii volumului editat de Academia RSR.

Evidenta timpului era tinuta foarte usor, adaugau cercetatorii.

Dacii îsi corectau calendarul o data la doi ani

Un alt studiu asupra calendarului dacic a fost publicat de Sebastian Vârtosu si Anisoara Munteanu, în 2013, si a fost bazat pe cercetarea ansamblului de sanctuare din Sarmizegetusa Regia.

Cei doi cercetatori stabileau ca un an dacic contine 52 saptamâni, ceea ce înseamna 364 zile (52×7=364 sau 13 luni egale a câte 28 zile fiecare 13×28=364).

“Sa ne orientam atentia la marele sanctuar circular. Cercul exterior din piatra este format din 104 piese. La prima vedere pare neobisnuit acest numar, dar daca ne gândim ca acesta reprezinta de doua ori numarul 52, dintr-o data, totul capata sens. 52 reprezinta numarul de saptamâni dintr-un an, iar daca vrem sa vedem câte zile are anul acela, înmultim 52 cu 7 si avem raspunsul, 364 de zile. Asadar, o rotatie completa a cercului exterior de piatra din Marele Sanctuar Circular se efectua la o data la doi ani. Atunci dacii efectuau corectiile necesare. De ce nu dupa un an? Pentru ca ar fi stricat simetria anului perfect. Toate lunile egale, cu câte 28 de zile fiecare, anotimpurile egale a câte 13 saptamâni fiecare (91 zile). Macar un an trebuia pastrata aceasta „perfectiune”, altfel lumea pierea în haos (asta spune multe si despre religia lor si despre psihologia si mentalitatile lor). Dar de ce nu faceau corectia dupa trei, patru, cinci ani sau mai multi? Raspunsul este simplu – dacii erau oameni simpli, cu simt practic, întelepti si extrem de inteligenti, contrar parerii istoricilor care îi considera barbari. Daca treceau prea multi ani pâna sa se faca corectia, decalajul între anul tropic si cel dacic ar fi fost prea mare”, sustineau autorii volumului “Calendarul dacic din ansamblul de sanctuare de la Sarmisegetuza Regia” (2013).

sursa: adev.ro

Bogdan

Per aspera ad astra