Spiritele in mitologia universala

Alba-ca-zapada si cei sapte pitici…. Mica sirena…. Mai recentul Stapân al Inelelor… Cu totii am ascultat cu sufletul la gura povesti cu zâne… Dar înainte de a fi izgonita în basme, aceasta lume magica s-a aflat dintotdeauna alaturi de noi, chiar aici. Orice legenda sau mit a fost mai întâi o povestire populara, iar înainte de aceasta a fost un eveniment real (o fapta eroica sau un eveniment istoric).

Atunci, ce se afla la originea unor scrieri precum cele din secolul al XVI-lea ca “Visul unei nopti de vara” a lui Shakespeare, “Regina zânelor” a lui Edmund Spencer sau mai modernul “Peter Pan” al lui Sir James Mathew Barrie, în care apare zânuta Tinkerbell sau Clopotica?

Pentru a întelege aceasta, trebuie sa ne întoarcem si mai mult în urma, spunând ca, potrivit tuturor marilor traditii ale umanitatii, lumea noastra este alcatuita din 5 elemente fundamentale, dintre care 4 (pamântul, apa, focul si aerul) sunt manifestate, în timp ce al cincilea, eterul, este nemanifestat, dar sustinându-le pe toate celelalte. Trebuie avut totusi grija sa nu confundam aceste elemente cu materia fizica ce reprezinta pamântul, apa, focul si aerul, aceste substante doar având unele calitati ale elementelor mentionate mai sus. Spre exemplu, materia pamânt este grea, relativ uscata, racoroasa la atingere si tinde sa formeze conglomerate. Aceste caracteristici apartin elementului Pamânt, dar acesta se gaseste nu numai în sol, ci si în tot ceea ce este greu, uscat si rece, cum ar fi metalele, cristalele sau lemnul (desi lemnul are în componenta sa si elementul Foc). De altfel, nicio substanta nu este alcatuita doar dintr-un singur element – cele 4 elemente sunt pure, iar substantele fizice cu acelasi nume nu sunt.

Pamântul este rece si uscat, Apa este rece si umeda, Focul este fierbinte si uscat, Aerul este fierbinte si umed. Focul si Aerul au o tendinta ascendenta, Pamântul si Apa una descendenta. Focul si Apa sunt antagoniste, asa cum sunt si Aerul si Pamântul. În schimb, Focul si Aerul se sustin reciproc, tot asa ca si Apa si Pamântul.

Fiecare element de acest fel are o esenta spirituala, care este data de entitati subtile sau spirite ale naturii, elementali, asa cum mai sunt ele numite (gnomi pentru pamânt, ondine pentru apa, salamandre pentru foc, silfe, elfi sau zâne pentru aer). Aceste entitati sunt alcatuite din substante eterice, neputând fi distruse de substantele grosiere carora le corespund, fara a fi totusi nemuritoare. Ele permit fiintelor umane sa înteleaga realitatile aflate dincolo de perceptia lumii fizice imediate si ajuta la mentinerea echilibrului naturii.

Legatura puternica ce exista odinioara între oameni si aceste entitati subtile este pusa în evidenta si de faptul ca în Irlanda exista în vechime obiceiul de a se jura pe elemente, cu alte cuvinte de a oferi elementele ca si garant, un astfel de juramânt fiind considerat unul foarte puternic, ce nu putea fi încalcat. Cel mai folosit juramânt se facea „pe Soare si pe Luna, pe apa si aer, pe zi si noapte, mare si pamânt”. De altfel, mitologia celtica prezinta originea zânelor, în timp ce mitologia nordica explica originea ordinii cosmice si pe cea a gnomilor si a elfilor.

Toate traditiile atesta existenta a nenumarate fiinte subtile si spirite ale naturii, însa cea mai raspândita clasificare de acest fel a fost realizata de catre Paracelsus, un reputat medic din secolul al XVI-lea, care era si magician, un adevarat geniu al alchimiei si astrologiei. El este cel care a împartit aceste entitati subtile în functie de cele 4 elemente clasice, pamântul, apa, focul si aerul.

Pamantul

Elementul Pamânt este cel mai adesea asociat cu Gnomii. Denumirea lor provine atât de la “gnoma”, însemnând “cunoastere”, cât si de la “genomus”, având semnificatia de “locuitor al pamântului”.

Gnomii sunt asociati directiei cardinale Nord, anotimpului Toamna, precum si tuturor aspectelor ce tin de pamânt. Se crede chiar ca însasi stabilitatea planetei Pamânt este asigurata de catre aceste fiinte care, asa cum arata etimologia numelui lor, sunt adevaratii posesori ai întelepciunii pamântului. Ca simboluri ale pamântului, gnomii conduc catre stabilitate, echilibru, înradacinarea si fixarea experientelor pe care le traim, dragostea si protectia fata de natura; spirit practic, prosperitate, cunostinte si ceremonii sacre, fermitate si demnitatea de a fi. Ei fac parte din învelisul vital al planetei noastre, lucrând cu esenta mineralelor, pe care o întretin si o dezvolta, fiind modelatori ai Formelor.

De asemenea, gnomii pot fi pusi în legatura cu Geb, zeul egiptean al Pamântului, sau Kubera din mitologia hindusa, protectorul metalelor pretioase, al diamantelor si al tuturor bogatiilor adapostite în pamânt. Totodata, elementul Pamânt mai este asociat si zeitatilor Gaia, Rhea, Demetra, precum si Pan sau Dionysos.
 
Gnomii nu sunt omuletii simpatici cu palarii ascutite prezentati în povestirile populare. Ei au o natura mult mai concreta decât a altor entitati subtile, fiind foarte apropiati oamenilor, inclusiv în ceea ce priveste personalitatea lor. Ei locuiesc în mine, crevase, gauri în pamânt sau pesteri si se poate lua legatura cu ei cel mai usor în astfel de pesteri.

Gnomii pot lua atât o înfatisare masculina cât si una feminina. Atunci când se manifesta într-o forma umana, ei tind sa aiba parul închis la culoare, ochi caprui închis, ten masliniu sau uneori chiar mai închis, trup scurt si îndesat, mâini si picioare scurte si puternice, gura larga si o voce profunda, cu un râs rasunator. Cu toate acestea, atunci când venim în contact cu un gnom (sau cu orice alt fel de entitate subtila), cel mai probabil este ca acesta nu-si va asuma o forma complet umana, pastrându-se cumva ocultat fata de simturile noastre – spre exemplu putem sa-l simtim sau sa-l auzim, dar nu îl vom vedea cu claritate.

În mod normal, ca si entitati subtile care populeaza tarâmul elementelor, gnomii sunt invizibili oamenilor obisnuiti, putând fi zariti doar de catre cei care au capacitatea de clarviziune. Totusi, dat fiind faptul ca ei se afla pe primul nivel al tarâmului subtil, sunt suficient de aproape de lumea fizica pentru a putea interactiona cu ea. În mod traditional, gnomii sunt protectorii comorilor ascunse în grotele subterane si mesteri priceputi, în special în ceea ce priveste extragerea si prelucrarea metalelor, precum si în faurirea armelor si armurilor, ei stapânind procedee foarte avansate ce confera proprietati aproape magice obiectelor realizate de ei. Se spune chiar ca toti marii conducatori sau eroi, cum ar fi Arthur, Siegfried sau Tristan, aveau arme, scuturi si armuri lucrate de piticii subpamânteni.

Conform credintelor populare, este destul de dificil ca o fiinta umana sa câstige încrederea unui gnom, dar aceasta o data câstigata, se leaga o prietenie profunda si puternica, ce nu mai poate fi pierduta decât atunci când ajutorul acordat este folosit gresit sau când încrederea este tradata.

Unele legende îi prezinta pe gnomi ca fiind condusi de un rege pe nume Gob, ceea ce le-a adus denumirea de goblin-i supusilor sai. Goblin-ii sunt spirite jucause, care se “lipesc” de gospodarii, în special de cele în care se afla copii. O data mutati în acea gospodarie, ei vor ajuta la treburile casei pe timpul noptii si se vor juca în timpul zilei alaturi de copii, participând la educatia lor, oferindu-le daruri atunci când sunt cuminti sau pedepsindu-i când sunt rai. Totusi, daca îi superi, natura în general blânda a goblin-ilor poate deveni imprevizibila, ei putând fi sâcâitori. Îsi pot manifesta supararea mutând mobila prin casa, lovind în podele sau în pereti sau facând zgomot noaptea izbind oalele si cratitele din bucatarie.

Alte studii fac o distinctie între gnomi si pitici, spunându-se ca primii traiesc în paduri, în timp ce ultimii sunt cei care populeaza lumea subterana, sapând dupa bogatii. De asemenea, în muntii Frantei si Elvetiei se spune ca locuieste o specie minuscula de gnomi, numiti Barbegazi, care arata la fel ca gnomii, dar au picioare mari, cu ajutorul carora merg pe zapada, schiaza sau sapa tunele.

În general, se crede ca gnomii au o pelerina cu gluga, care îi face invizibili si pot merge prin pamânt la fel cum oamenii merg pe suprafata sa. Totusi, gnomii nu pot sa iasa la lumina soarelui, pentru ca aceasta i-ar transforma în stane de piatra.

Apa

Cel mai frecvent, entitatile subtile asociate Apei sunt cunoscute sub denumirea de Ondine, al caror nume provine de la “unda”, ce înseamna “val, unda”. În Scotia secolului al XVIII-lea, ondinelor li se mai spunea si “furii ale apelor”, fara a fi însa temute, cum este cazul altor furii.

Putând controla în mare parte cursul si functia elementului apa, ondinele sunt frecvent întâlnite jucându-se în spuma valurilor marilor si oceanelor, dar si în lacuri de munte sau în mlastini. Ele pot de asemenea sa locuiasca pe fundul oceanelor, în pesteri de coral sau pe malurile lacurilor sau râurilor. Uneori, daca sunt mici de statura, ele pot sa locuiasca chiar si sub frunzele de nufar. Unele ondine populeaza cascadele, altele ajuta plantele care cresc sub apa; fiecare fântâna are o nimfa si fiecare ocean are oceanidele sale. Ele sunt considerate ca fiind fiicele titanului Ocean (care a stapânit marile înaintea lui Poseidon) si ale sotiei sale Tethys, fiind predominant benefice, ajutând marinarii si pe cei care calatoresc pe mare. Folclorul le asociaza uneori cu regina Necksa, dar si cu alti zei si zeite, cum ar fi Neptun, Isis sau Diana.

Ondinele nu doar exista în apa, ci ele controleaza si fortele naturii ce sunt în legatura cu miscarile apelor si cu mareele. Totodata, ondinele se afla în umiditatea oricarei substante, precum si în toate celelalte lichide, având în grija pastrarea puritatii Vietii, transparenta si prospetimea ei.

De fapt, putem spune ca ondinele sunt chiar o personificare a apei, fiind guvernate de catre Luna si fiind asociate directiei cardinale Vest si anotimpului Primavara. Ele sunt în legatura cu emotiile, creativitatea, frumusetea, muzica si arta, apa fiind purificatoare, vindecatoare, hranitoare, visatoare, pasnica si iubitoare.

Ondinele sunt fiinte senzuale, mobile, gratioase, cu emotii foarte puternice. Ele prefera forma feminina, fiind adesea descrise ca niste tinere femei deosebit de frumoase ce apar goale în fata calatorilor. Atunci când îsi asuma o forma umana, ondinele au parul lung si închis la culoare, ce pare în permanenta umed, au pielea foarte palida (cu aparenta albastruie), ochi închisi la culoare, trupuri mladioase si mâini gratioase. Ele sunt mereu extrem de frumoase si seducatoare, desi uneori pot parea putin stranii sau nepamântene, atingerea lor este rece si umeda, dar sunt mereu compasive si pline de dragoste, fiind cele mai seducatoare dintre entitatile asociate elementelor, putând chiar influenta starea emotionala a unei fiinte umane.
 
Ca orice entitate subtila asociata unui element, ondinele sunt perfect fuzionate cu elementul corespunzator lor (în acest caz, apa), formând cu el o legatura energetica impenetrabila si practic ducând de fapt chiar la formarea acelui element. O descoperire stiintifica de data mai recenta este legata de studiile lui Masaru Emoto asupra apei. Acesta a aratat raspunsul apei la stimuli externi, cum ar fi sugestiile si emotiile umane, demonstrând astfel ca apa are nu numai memorie, dar si personalitate si inteligenta. În felul acesta s-a ridicat o noua întrebare si anume: sunt oare ondinele cele care raspund la stimuli si creeaza acele magnifice cristale fotografiate de Emoto?

Tot în legatura cu elementul apa se afla si sirenele, descrise ca niste fiinte având jumatatea de sus a corpului sub forma unei femei de o frumusete rapitoare, în timp ce restul corpului este asemanator cu cel al unui peste, terminându-se cu o coada bifurcata. Benoit de Maillet le considera ca fiind supravietuitoarele unei rase de oameni primitivi, localizate în Madagascar si în Tara de Foc, iar în Hawaii se mai povesteste înca despre Zeita Oceanului, care traieste în Lolohana, o tara aflata în mare, aproape de o insula virgina. În afara acestor doua surse, mai sunt ti multi cronicari arabi care semnaleaza faptul ca marinarii din Mediterana „pescuiesc des fete acvatice, cu tenul închis si cu ochii negri, care vorbesc o limba de neînteles si scot hohote vesele de râs.”

Pe tarâmurile locuite odinioara de celti înca mai circula povesti despre Selkie, femeile-foca ce ies uneori la mal, unde îsi leapada pieile de foca si se transforma în femei de o frumusete extraordinara, ce danseaza nude pe plaja, noaptea. Legendele spun ca daca vreun muritor vede o astfel de fiinta si îi ia pielea de foca, o poate obliga sa se casatoreasca cu el. De aici se spune ca orice foca are un suflet uman, acest lucru fiind vizibil în ochii ei.

Focul

Entitatile subtile care corespund Focului sunt Salamandrele, considerate ca fiind cele mai puternice entitati de acest fel. Ele nu numai ca guverneaza elementul foc, dar îl si alcatuiesc, spunându-se ca nu poti aprinde nici macar un chibrit fara prezenta unei salamandre, aceste fiinte fiind cele care, traditional, se spune ca l-au învatat pe omul preistoric cum sa aprinda si sa foloseasca focul. Fara prezenta lor caldura nu poate exista (si, deci, nici viata) în lume. Focul este însasi Viata, Spiritul înlantuit în materie, singurul capabil de a o transforma, nu numai de a o distruge, fiind una din puterile taine ale zeilor.

Salamandrele pot sa apara sub diferite forme si dimensiuni, cum ar fi de exemplu niste mici globuri de foc sau flacari ce se misca prin aer sau la suprafata apei. Vechii marinari le vedeau adesea în preajma pânzelor corabiilor lor atunci când calatoreau pe mare, având o forma globulara si le-au numit „Focul Sfântului Elmo”. Totusi, cel mai adesea ele sunt descrise ca niste sopârle de vreo 25-30 cm sau chiar mai mari. Cu toate acestea, nu exista nicio legatura reala între aceste entitati si amfibienii ce poarta tot numele de salamandre. Singura conexiune care ar putea fi stabilita este aceea ca salamandrele-amfibieni se adaposteau adesea în trunchiurile umede ale copacilor, putând fi transportate odata cu acestia în casele satenilor, iar în momentul în care busteanul era pus pe foc, în mod firesc ele fugeau, creând astfel iluzia ca însusi focul le dadea nastere si fiind în acest fel confundate cu entitatile subtile cu acelasi nume.
 
Salamandrele guverneaza asupra directiei cardinale Sud si sunt în legatura cu anotimpul Iarna. Conducatorul lor este Djin, o fiinta înflacarata, teribila în aparenta, dar minunata, în timp ce alte zeitati asociate salamandrelor sunt Hestia, Marte sau Vulcan. Caracteristicile care sunt atribuite focului se pot extinde si asupra personalitatii salamandrelor, ele fiind salbatice, curajoase, impetuoase, pline de viata si energie, stralucitoare, cu emotii extreme si instabile, ceea ce le face sa fie foarte greu de controlat atunci când sunt invocate. Asa cum focul este într-o legatura subtila cu energia vointei, tot asa si salamandrele pot avea opinii foarte puternice si o vointa enorma. Unele legende le prezinta ca dormind în interiorul vulcanilor atunci când sunt multumite, însa atunci când se înfurie si vulcanii erup, limbile lor de lava si foc sterg totul din calea lor. Se mai spune ca salamandrele prefera sa doarma în cenusa calda a focului din vatra, suparându-se daca aceasta este lasata sa se raceasca, caz în care ele pot sa stârneasca un foc care sa se extinda si în afara vetrei, deci un incendiu.

Salamandrele prefera forma masculina si atunci când iau o înfatisare umana ele au parul ondulat si roscat, tenul îmbujorat, ochi de chihlimbar, trupuri suple si active, atingere uscata si fierbinte. Prin caldura pe care corpul uman o pastreaza, salamandrele pot controla emotiile si temperamentul uman, aceasta legatura putând fi sesizata atunci când se spune despre cineva ca “s-a aprins”, ca “are un temperament vulcanic” sau ca “îi clocoteste sângele în vene”.

Aerul

Spiritele aerului sunt cel mai adesea numite Silfe sau Silfide (pornind de la termenul „silphe”, care în greaca înseamna „fluture”) si, dintre toate entitatile subtile, ele au frecventa vibratorie cea mai înalta. Se spune despre ele ca traiesc în vârful muntilor, iar pe cel mai înalt pisc din lume traieste Paralda, care guverneaza aceste entitati, ele fiind asociate directiei cardinale Est si anotimpului Vara. Alte zeitati asociate sunt Atena, Danu sau Mercur.

Ele sunt descrise ca fiind asemanatoare fiintelor umane, dar având aripi cu pene ca ale pasarilor. Silfele sunt active, pline de energie, rapide în miscare si vorbire, curioase, inteligente, persuasive, dar uneori pot fi si superficiale sau batjocoritoare. Ele pot lua atât o forma masculina cât si una feminina, având totusi o preferinta pentru cea masculina. Desi în mod normal sunt descrise ca având un corp transparent, incomplet structurat, atunci când îsi asuma o forma umana au o silueta subtire, cu brate si picioare lungi, nemusculoase si fete usor ascutite. Tenul lor este deschis la culoare, au parul scurt, de obicei saten deschis sau blond închis si ochii albastri sau verzi. Atingerea lor este foarte „umana”. Sunt niste fiinte frumoase, fara a avea însa senzualitatea ondinelor, ele fiind, de asemenea, foarte detasate. Silfele se afla totodata în legatura cu tot ce se afla în corpul uman sub forma gazoasa si cu sistemul nervos. Având posibilitatea de a controla undele sonore, ele îsi pot folosi vocea ca o adevarata arma. Totodata, se spune despre vocea lor ca, dupa cea a sirenelor, este cea mai frumoasa voce.

Aceste entitati se ocupa de Corpul Mental al universului, creând inteligenta tuturor fiintelor, pastrând puritatea vietii si ajutându-i pe oameni sa primeasca inspiratia creatoare. Se spune despre ele ca au acces nu numai la informatiile din orice biblioteca existenta, dar si din cele nepamântene sau care au fost distruse în trecut, iar acum mai exista doar în tarâmul astral (sub forma înregistrarilor akashice). Activitatea lor mai cuprinde si formarea norilor, suflul vânturilor, caderea ploii si formarea zapezii. În folclor se spune ca daca ascultam cu multa atentie, le putem auzi în vântul care sufla prin pesteri.

Totodata, silfele sunt raspunzatoare de cresterea si maturizarea tuturor plantelor si ghideaza fiintele umane pe calea spirituala. S-a mai spus ca Muzele Greciei Antice erau de fapt silfe sub forma umana, ele fiind atrase în special de poeti si artisti, pe care îi influenteaza si îi inspira, inducându-le viziunea frumusetii spirituale, aerul semnificând si inspiratie, prospetime si libertate.

Un loc aparte în categoria entitatilor subtile ale aerului este ocupat de elfi. Considerati ca fiind la origine o rasa de zei ai naturii si ai fertilitatii, se credea chiar ca unii oameni merituosi pot deveni elfi dupa moarte. Dupa unii cercetatori, ei sunt fie de înaltimea unui om obisnuit, fie foarte mici de statura, nu îmbatrânesc niciodata, desi nu sunt nemuritori si sunt înfatisati ca femei si barbati tineri, deosebit de frumosi. Aflati în legatura cu lumea de la suprafata, cu soarele, lumina si focul creator al vietii, elfii sunt înzestrati cu clarviziune si sunt atât razboinici redutabili cât si artisti talentati, în special în muzica. De asemenea, exista o grupa aparte de elfi, asa-numitii elfi negri sau nibelungii, care în mitologia germana sunt confundati cu piticii. Acestia sunt fierari priceputi, cunoscatori ai artei transmutarii si prelucrarii metalelor.

Totusi, cel mai frecvent este întâlnita varianta în care elfii se manifesta sub forma unor femei stralucitor de frumoase, care vietuiesc în padure, conduse de un rege-elf. Se spune ca ele pot fi vazute noaptea, dansând prin poieni. Dansurile lor lasa în iarba urme circulare, care sunt adeseori asimilate cu cercurile din lanuri. Se spune ca daca un om priveste dansul lor, timpul se comprima atât de mult încât anii devin ore.

Tot printre entitatile subtile aflate în legatura cu aerul se numara si zânele. Ele sunt considerate a fi vechii locuitori ai Irlandei, numiti odinioara „Tuatha de Dannas” sau „oamenii zeitei Dana”, care o data cu venirea celtilor pe acele teritorii s-au retras în munti si coline, protejându-se de oameni prin crearea unui adevarat „câmp de invizibilitate”. Astfel, ele doar s-au ocultat, fara a se retrage complet din lumea fizica, putându-se lasa zarite cu usurinta atunci când doresc aceasta. Exista numeroase marturii despre convietuiri între oameni si zâne, în special în zona Irlandei si a Islandei.

Zânele pot avea multiple dimensiuni si înfatisari, fiind însa în general foarte mici si având aripi ca de libelula sau de fluture. Ele au grija de animale si de plante, si nu exista nici macar o floare sau un fir de iarba lânga care sa nu se afle o zâna care   sa-l protejeze.

Pe lânga aceste patru elemente fundamentale, în legatura cu care se afla entitatile descrise pâna acum, mai exista si un asa-numit “al cincilea element”, chintesenta lor, care este Eterul, Spiritul sau Lumina. Spiritele Eterului ne vorbesc, ne inspira si ne modeleaza sufletele. Ele pot fi simbolizate de parfumul emanat de fiintele pe lânga care trecem sau de mirosurile naturii: mirosul unei pajisti cosite, al unei stânci, al carbunelui, al prafului de pe drumul udat, al pamântului reavan. Miresmele Naturii, în special ale florilor, au un rost precis în cadrul existentei umane: ne amintesc de lumea divina si accelereaza procesul de vindecare.

În afara de aceste entitati, sa spunem „clasice”, si care sunt cunoscute într-o mai mare masura, exista în jurul nostru o serie de alte entitati subtile si spirite ale naturii care nu sunt atât de populare, nefiind însa mai putin reale.

Printre acestea se numara si asa-numitul „Om verde” sau Regent al padurii, care este un spirit elementar foarte puternic si iubitor, care vegheaza asupra spiritelor copacilor, spirite pe care le putem vedea, daca avem mintea si inima deschise, întiparite în nodurile si scoarta copacilor. Copacii au fost dintotdeauna asociati cu spiritualitatea, cu divinatia si cu vindecarea. Vechii druizi erau cunoscuti ca „oameni cunoscatori ai copacilor”. Ei îsi obtineau întelepciunea de la stejari.  Se spune ca sistemul lor de scriere în piatra, cu rune, se baza pe simboluri pe care le-au primit de la copaci, iar ceremoniile si le tineau în crânguri, pentru a fi cât mai aproape de ei. De asemenea, Socrate considera stejarii ca fiind oracole ce puteau sa prezica viitorul si sa dezvaluie alte informatii importante.
 
Alti copaci considerati sacri si simboluri ale zeitatilor sunt salcia (folosita la început pentru vindecare, prin obtinerea aspirinei din coaja sa), pinul (al carui ulei alina durerile si care este asociat sarbatorilor de Craciun si Yule (o sarbatoare precrestina a popoarelor germanice), maslinul (simbol al iertarii si pacii) si laurul (din care se faceau cununile cu care erau cinstiti eroii, pentru a fi asemuiti zeilor).
 
Spiritele copacilor sunt sufletul si spiritul care salasluiesc în fiecare copac, la fel cum sufletul si spiritul salasluiesc si în corpul unei fiinte umane. Fiecare spirit al unui copac are o personalitate diferita, cu trasaturi specifice si gusturi personale si ne ajuta sa dezvoltam o legatura mai profunda cu natura si mai mult respect fata de ea.

Alte entitati subtile care pot fi regasite în natura sunt:

–    Spiridusii – spirite elementale, de marimea unui copil, fara aripi, originari din Irlanda; sunt foarte saritori fata de oameni, pe care îi respecta, desi uneori pot fi „pusi pe sotii”, fara a fi însa rauvoitori. Sunt fiinte iubitoare de muzica, vesele si au grija de mediu; deoarece sunt mari si apropiati de densitatea Pamântului, spiridusii sunt printre spiritele elementale cele mai usor de vazut cu ochii fizici, în special daca vizitati zonele rurale din Irlanda.

–    Walkyriile – considerate ca fiind „razboinicele lui Odin” în mitologia scandinava, calatoreau pe nori, aveau fulgere drept arme si conduceau razboinicii morti în lupta spre Walhalla; ele puteau coborî pe Pamânt sub forma unor lebede, lepadându-si penele si devenind femei foarte frumoase pentru a se putea scalda în apa lacurilor.

–    Nagatii – sunt protectori ai mediului înconjurator, în traditia budista. Sunt descrisi ca fiind jumatate om si jumatate sarpe, cu trasaturi asemanatoare unei fetite frumoase de 8 ani, cu pielea fina si alba, par stralucitor, fin ca matasea, urechi rozalii lungi si subtiri si ochi de un albastru închis stralucitor.

–    Nimfele, naiadele si nereidele – sunt frumoasele zâne ale naturii, cu chip de femeie, care vegheaza asupra apelor (nimfele apelor) si padurilor (nimfele padurilor), carora le plac petrecerile, cântecele, dansurile si iubirea romantica; naiadele guverneaza apele dulci, în timp ce nereidele au în grija apele marilor si oceanelor.

–    Tritonii – sunt spirite elementale asemanatoare sirenelor, care salasluiesc în oceane, mari si lacuri, cu partea superioara a corpului si cu chipul barbatesc, în timp ce jumatatea inferioara este alcatuita dintr-un corp de peste, cu coada. Aceste fiinte, la fel ca si sirenele, îi ajuta pe oamenii care au grija de mari si de oceane si de creaturile care vietuiesc în ele.

–    Devasii – aceste entitati minuscule apar adeseori ca sfere sau ca lumini colorate în fotografiile facute în natura; devasii asista toate fiintele, inclusiv animalele si oamenii, distribuind fortele naturii fiecarui regn sau specie în parte, ei detinând cheia evolutiei în cadrul oricarei fiinte.

–    Driadele – o alta denumire pentru spiritele copacilor sau pentru oamenii-copaci; aceste fiinte sunt spiritele fortei vitale a copacilor.

–    Menehunele – sunt spirite cu înfatisare umana, de dimensiuni mici, fara aripi, care salasluiesc în Insulele Polineziene si în Hawaii.

–    Sidhele – este un cuvânt de origine galica, dar care deriva din limba hindi, unde avea sensul de „forta care controleaza elementele”; astazi sunt definite ca „omuleti” ai movilelor di dealurilor cu zâne.

–    Pixii – sunt spirite elementare înalte, slabe, cu parul scurt si cu aripi, carora le place sa ajute plantele sa creasca, folosind „pulberea magica pixi” sau „praful de zâne”; sunt fiinte placute, prietenoase si jucause.

Ca o concluzie, este bine sa constientizam ca niciodata nu suntem de fapt singuri, ci ne aflam mereu în preajma a numeroase fiinte subtile minunate, care sunt gata în orice clipa sa ne sustina si sa ne ajute, caci, asa dupa cum se spune în Talmud, „Fiecare fir de iarba are un înger (sau spirit al naturii) care se apleaca asupra lui si îi spune «Creste! Creste! »”

yogaesoteric.net

Bogdan

Per aspera ad astra