Cine a fost Zamolxis, misterioasa divinitate venerata de stramosii nostri

Zamolxis a ramas în istorie ca zeul suprem al dacilor. Numele sau a fost evocat de istoricii Antichitatii, în ipostaze dintre cele mai diverse: fie ca zeu, caruia stramosii nostri îi aduceau sacrificii umane, fie ca mare preot de la care dacii au învatat sa nu se teama de moarte.

Zamolxis avea o locuinta subterana, era slujit de daci, iar alti istorici au relatat ca fusese, de fapt, un discipol al înteleptului Pitagora.

Zamolxis, considerat divinitatea supema a dacilor, a fost unul dintre personajele fabuloase ale Antichitatii. Zeu al dacilor sau mare întelept, prooroc sau sclav, în jurul numelui sau au fost create numeroase controverse.

Iata 20 dintre marturiile fascinante despre Zamolxis:

1. I-a facut pe geto-daci sa se creada nemuritori

Dacii „se credeau nemuritori”, datorita zeului lor Zamolxis, afirma Herodot, în „Istorii”, în urma cu aproape doua milenii si jumatate. „Îi învata ca nici el, nici oaspetii lui si nici urmasii acestora în veac nu vor muri, ci se vor muta numai într-un loc unde, traind de-a pururi, vor avea parte de toate bunatatile”, scria Herodot, într-un fragment din Istorii, prezentat de Ioan Marius Grec, în volumul „Zamolxis Realitate si mit în religia geto-dacilor”.

2. Credinta în Zamolxis alunga teama dacilor

Credinta în Zamolxis a facut ca geto-dacii sa fie singurul popor care a îndraznit sa înfrunte puternica armata persana a regelui Darius. “Getii însa, care luasera hotarârea nesabuita, au fost robiti pe data, macar ca ei sunt cei mai viteji si cei mai drepti dintre traci”, scria acelasi Herodot.

“Getul nu se fereste sa cada în lupta, deoarece pe calea aceasta el spera sa obtina o nemurire a dubletului sau corporal”, arata Lucian Blaga, în articolul „Getica”, publicat în revista de filozofie Saeculum, în 1943.

3. Zamolxis „primea“ sacrificii umane

Istoricul Herodot relata despre obiceiul geto-dacilor de a sacrifica oameni, trimitându-i ca soli zeului Zamolxis. “Trimiterea solului se face astfel: câtiva dintre ei, asezându-se la rând, tin cu vârful în sus trei sulite, iar altii, apucându-l de mâini si de picioare pe cel trimis la Zamolxis, îl leaga de câteva ori si apoi, facându-i vânt, îl arunca în sus peste vârfurile sulitelor. Daca în cadere omul moare strapuns, ramân încredintati ca zeul le este binevoitor, daca nu moare, atunci îl învinuiesc pe sol, hulindu-l ca este un om rau; dupa ce arunca vina pe el, trimit pe un altul. Tot ce au de cerut îi spun solului cât mai e în viata”.

 „Getii, un neam barbar care a gustat si el din filosofie, aleg în fiecare an un sol spre a- trimite semizeului Zamolxis. Asadar, este înjunghiat cel socotit cel mai vrednic dintre cei ce se îndeletnicesc cu filosofie. Cei care nu sunt alesi se mâhnesc amarnic, spunând ca au fost lipsiti de un prilej fericit”, relata istoricul antic Clement din Alexandria.

4. Zamolxis a fost discipol al lui Pitagora

Potrivit lui Herodot, cel care avea sa fie numit zeu al dacilor a fost un discipol al înteleptului Pitagora, o figura de seama a Antichitatii elene. Alti istorici relatau ca Zamolxis a fost sclav al lui Pitagora, traind în Grecia si întorcându-se apoi în Tracia. “Se spune ca un get cu numele Zamolxis ar fi fost sclavul lui Pitagora si ca ar fi deprins de la acesta unele cunostinte astronomice, iar o alta parte ar fi deprins-o de la egipteni, caci cutreierarile sale l-ar fi dus pâna acolo”, afirma Strabon, un alt mare istoric al Antichitatii.

Potrivit istoricului I. H. Crisan, grecii au fost frapati de similitudinea dintre Pitagora si Zamolxis ai de aceea au creat legenda cu privire la sclavia lui Zamolxis, pe care istoricul Herodot a transmis-o, fara însa a o crede.

5. Ospetele înteleptului

Istoricul antic Herodot scria despre faptul ca Zamolxis ar fi pus sa i se construiasca o sala unde cetatenii de frunte din triburile dace erau ospetiti. La aceste banchete, oamenii erau instruiti de înteleptul Zamolxis.

„Ca unul ce traise printre eleni si mai ales alaturi de omul cel mai întelept al Eladei, lânga Pythagoras, a pus sa i se cladeasca o sala de primire unde-i gazduia si-i ospata pe cetatenii de frunte; în timpul ospetelor, îi învata ca nici el, nici oaspetii lui si nici urmasii acestora în veac nu vor muri, ci se vor muta numai într-un loc unde, traind de-a pururi, vor avea parte de toate bunatatile”, informa Herodot.

6. Misterul disparitiei subpamântene a lui Zamolxis

O alta istorisire a lui Herodot prezenta disparitia acestuia îndelungata, sub pamânt. “Pusese sa i se faca o locuinta sub pamânt. Când locuinta îi fu gata, se facu nevazut din mijlocul tracilor, coborând în adâncul încaperilor subpamântene, unde statu ascuns vreme de trei ani. Tracii fura cuprinsi de parere de rau dupa el si-l jelira ca pe un mort. În al patrulea an se ivi însa iarasi în fata tracilor si asa îi facu Zamolxis sa creada toate spusele lui. Iata ce povestesc c-ar fi facut el”, afirma Herodot.

7. Zeu sau om

Herodot a fost unul dintre istoricii antici care au furnizat cele mai multe informatii despre Zamolxis. Nu a fost convins ca era zeu, însa nici nu a spus ca ar fi fost un simplu om. “Cât despre mine, nici nu pun la îndoiala, nici nu cred pe deplin câte se spun despre el si locuinta de sub pamânt; de altfel, socot ca acest Zamolxis a trait cu multa vreme mai înaintea lui Pithagoras. Fie ca Zamolxis n-a fost decât un om, fie c-o fi fost vreun zeu de prin partile Getiei, îl las cu bine”, relata Herodot, potrivit istoricului Ioan Marius Grec.

8. Prorocirile lui Zamolxis

Strabon (n. 63 î. Hr. – d. 26 d. Hr.), un istoric important al lumii antice, scria ca Zamolxis era iubit de poporul dacilor pentru puterea sa de a vedea în viitor. “Întorcându-se la el în tara, s-ar fi bucurat de o mare trecere la conducatori si la popor – întrucât, întemeiat pe semnele ceresti, el facea prorociri. În cele din urma l-a convins pe rege sa-l faca partas la domnie, spunându-i ca este în stare sa-i vesteasca vointa zeilor”, scria Strabon, în Geografia.

9. Zamolxis, regele erudit al dacilor

Iordanes, un istoric got care a trait în secolul IV, relata despre Zamolxis ca era rege al dacilor, filosof si erudit. “În cel de-al doilea lacas al lor, adica Dacia, Tracia si Moesia ,,getii au avut drept rege pe Zamolxe, despre care cei mai multi scriitori de anale ne spun ca a fost un filosof cu o eruditie de admirat”, scria Iordanes, în Getica.

10. Cum a devenit zeu Zamolxis

Strabon relata despre ascensiunea lui Zamolxis, datorata întelepciunii sale si a relatiilor sale cu capeteniile dacilor. “La început, el a fost ales mare preot al celui mai venerat zeu de-al lor, iar dupa un timp, a fost socotit el însusi zeu, iar dupa aceea a primit si numele de zeu”, arata Strabon.

11. Unde locuia Zamolxis

Acelasi Strabon sustinea ca Zamolxis îsi avea lacasul într-o pestera, inaccesibila oamenilor de rând. Avea un mod de viata retras, asemeni unui calugar. “Si-a petrecut viata într-o pestera, pe care a ocupat-o el si unde ceilalti nu puteau intra. Se întâlnea rar cu cei din afara, cu exceptia regelui si a slujitorilor acestuia. Regele lucra în întelegere cu el, fiindca vedea ca oamenii ajunsesera mult mai ascultatori decât înainte. Caci supusii lui credeau ca da poruncile sfatuit de zei”, scria Strabon.

12. Muntele sfânt al lui dacilor

Pestera în care locuia Zamolxis se afla pe muntele Kogaionon, potrivit istoricului antic Strabon. Unii cercetatori sustin ca muntele sfânt, asa cum era socotit de daci, poate fi identificat cu Godeanu, în timp ce alti cercetatori au sustinut teoria ca ar fi vorba de Vârful Gugu. “Muntele unde se afla pestera a fost socotit sfânt si s-a numit asa: i se zicea Kogaionon si la fel a fost si numele râului care curgea pe lânga el”, relata Strabon, în Geografia.

Un munte sfânt al dacilor exista si corespunde Dealului Gradistii, unde se afla Sarmizegetusa Regia, relateaza istoricul Ion Horatiu Crisan, în volumul “Spiritualitatea geto-dacilor” (1986).

13. Puterea vindecatoare a lui Zamolxis

Ucenicii lui Zamolxis învatau de la acesta descântece, sustinea filosoful grec Platon, în opera sa Charmide.

Platon relata despre zeul dacilor ca avea puterea sa îi faca pe oameni nemuritori si sa îi tamaduiasca. “Acest trac spunea ca doctorii greci au mare dreptate sa faca observatiile de care pomenii. Dar, adauga el, Zamolxe, regele nostru, care e zeu, spune ca precum nu se cade sa încercam a vindeca ochii fara sa ne ocupam de cap, ori capul fara trup, tot astfel nu se cade sa încercam a vindeca trupul fara sa vedem de suflet, si ca tocmai din pricina asta, sunt multe boli la care nu se pricep doctorii greci, fiindca nu cunosc întregul de care ar trebui sa îngrijeasca”.

14. De unde provine numele lui Zamolxis

Un alt istoric grec, Porphyr, relata despre Zamolxis ca a fost discipol al lui Pitagora, iar numele sau îi fusese dat astfel pentru ca la nastere fusese înfasurat într-o blana de urs, numita de traci zalmos.

Alti cercetatori au dedus, pe baza etimologiei cuvântului Zamolxis, ca acesta ar fi fost un zeu-urs sau un zeu get asezat printre ursii adormiti.

Mircea Eliade sustinea ca numele zeului dac venea din frigianul zalmos care însemna lup, iar istoricul Nicolae Densusianu sustinea ca numele însemna „zeul-mos”.

15. Legile lui Zamolxis

Iamblichos, un istoric grec, relata ca Zamolxis a fost un trac aflat în slujba lui Pitagora. Întors în tinuturile Daciei, i-a învatat pe oameni sa fie curajosi în fata mortii, convingându-i ca sufletele lor sunt nemuritoare. “Fiindca i-a educat în acest fel pe geti si le-a dat legi scrise, Zamolxis este socotit de catre ei drept cel mai mare dintre zei”, scria Iamblichos, în lucrarea sa „Viata lui Pitagora”.

Unii autori antici îl vedeau pe Zamolxis ca pe un reformator care a lasat mostenire poporului dac un sistem de legi si norme morale.

16. Gebeleizis, confundat cu Zamolxis

Gebeleizis era zeul fulgerelor si tunetelor la daci, sustin istoricii, dar era confundat cu Zamolxis, zeul suprem. “Când tuna si fulgera, getii trag cu sagetile înspre cer si ameninta zeul, deoarece cred ca acolo sus nu este alt zeu decât al lor”, relata Herodot.

Unii dintre istoricii români au sustinut ca Zamolxis si Gebeleizis erau unul si acelasi zeu.

17. Zamolxis, un întelept grec

Hellancios din Mitilene relata, în opera sa “Obiceirui barbare”, ca Zamolxis ar fi fost un grec care a aratat getilor din Tracia ritul initierii religioase. “El le spunea ca nici el, nici cei din tovarasia lui nu vor muri, ci vor avea parte de toate bunurile”, relata istoricul antic, citat de Ion Horatiu Crisan în volumul “Spiritualitatea geto-dacilor” (1986).

18. Le-ar fi poruncit dacilor sa se abtina de la carne

Una dintre interdictiile pe care dacii le-ar fi primit, datorita cultului pentru Zamolxis, era abtinerea de la mâncarea animalelor vânate. “De la Strabon aflam ca din porunca lui Zamolxis, getii se abtineau de la carne, obicei care s-a pastrat pâna în vremea lui Burebista”, scria istoricul Ion Horatiu Crisan în volumul “Spiritualitatea geto-dacilor” (1986).

Istoricul român sustinea ca relatarea lui Strabon se referea însa doar la o parte a dacilor.

19. Zamolxis, considerat mijlocitor între popor si zeul suprem

O alta ipoteza mentionata de istorici despre Zamolxis a fost cea de mijlocitor între o zeitate si poporul geto-dac. “Zamolxis pretindea ca si lui îi daduse legile Hestia, zeitatea lor”, afirma istoricul Diodor din Sicilia, citat de Ion Horatiu Crisan. Astfel Zamolxis intra în categoria marilor profeti Zarathustra, la arieni, si Moise, la iudei.

20. Legenda lacrimilor lui Zamolxis

Una dintre legendele despre zeitatea dacica provine din Polovragi, zona din Muntii Parâng în care se afla Pestera Polovragi.

Se spune ca aici ar fi locuit Zamolxis si în aceeasi pestera, vracii se foloseau de o planta rara, numita povraga, polvraga, sau polovraga, ca remediu împotriva bolilor. Legenda lui Zamolxe a fost redata si de Alexandru Vlahuta în „România Pitoreasca”.

Era descris ca un zeu protector care îndemna poporul dac la lupta, pentru apararea împotriva cotropitorilor, iar „stropii ce se preling si picura si azi din steiurile acestea sunt lacrimile lui”, care deplângeau soarta poporului dac cucerit de romani.

sursa: adev.ro

Bogdan

Per aspera ad astra