Misterele lacului Titicaca

Lacul Titicaca este cel mai înalt din lume si totodata unul dintre cele mai misterioase locuri de pe glob. Conform mitologiei incase, acesta ar fi matricea de unde a aparut lumea, leaganul legendarilor fii ai Soarelui.

Aflat la granita dintre Peru si Bolivia, aceasta mare interioara se întinde pe un pla­tou arid situat la 4000 de metri altitudine, în­con­jurat de vârfurile muntilor Anzi. Un lac ca oricare altul, ai spune, între numeroasele ochiuri de apa prezente în munti. Dar nu este asa. O bruma de mister pluteste la suprafata sa, un voal de legende îi acopera insulele si ma­lurile. Conform tra­ditiilor locale, care se pierd în negura timpului, acest lac ar fi punc­tul de ancorare al unor zei primordiali, po­gorâti din cer în nave as­trale, mor­mântul unor co­mori fabu­loase si al unor orase dis­parute în adânc. Ba, mai mult, se spune, este as­cunza­toarea unor vizitatori veniti din spatiu.

O multime de întrebari

Originile geologice ale acestui lac au fa­cut sa curga valuri de cerneala si au dat nas­tere la nenumarate ipo­teze controversate. „La­cul misterelor”, dupa cum l-a numit co­man­dantul Cous­teau, se întinde pe 200 de kilometri lungime si peste 60 latime, având o apa salcie, lucru foarte ciudat la aceasta altitudine. Geo­gra­fia sa este complexa: ist­muri, peninsule si chiar insule plutitoare, formate din trestie, pe care traiesc peste 2000 de localnici. Mai mult, pe fundul sau au fost descoperite cochilii ale unor animale marine, ceea ce i-a facut pe unii cercetatori sa afirme ca lacul Titicaca a facut la un moment dat parte din Oceanul Pacific si a fost propulsat la aceasta alti­tu­dine cu mii de ani în urma, prin înaltarea geologica a Muntilor Anzi.

Sau sa fie cumva rezul­tatul unei bruste topiri a ghetarilor andini, acum 10.000 de ani? Sau cel al unui diluviu catastrofic despre care vorbesc legendele lo­cale, precum si textele stravechi din întreaga lume? Este clar ca în trecut lacul a fost mult mai vast, pentru ca fos­tele sale maluri se întind în straturi geo­lo­gice la 60 de metri mai sus decât nivelul sau actual. Drept marturie stau, de asemeni, vas­tele cheiuri portuare descoperite lânga rui­nele orasului misterios din Tiahuanaco, situat la 25 de kilometri de malurile lacului Ti­ticaca. Dar care este oare povestea ade­varata a ruinelor descoperite de curând pe fundul lacului? Ce semnificatie au legendele aso­cia­te cu disparitia dramatica a oraselor antice?

Zeii veniti din negura timpului

Într-o zi, în vremuri nestiute, a aparut de nu se stie unde cel care a creat lumea, soa­rele, luna si stelele. Si acolo, pe o insula sacra a lacului Titicaca, cunos­cu­ta mai târziu drept „Insula Soarelui”, el a facut din lut pri­mul om, sub forma unui gigant, ale carui efigii teribile bântuie în continuare împre­jurimile din Tiahuanaco. Acest zeu creator poarta numele temut si respectat de „Viracocha”, numit astfel de catre incasi, ultimii sositi pe malul lacului. Se mai spune ca zeul nu a fost multumit de prima sa creatie si ca a maturat, pur si simplu, uriasii greoi pe care i-a facut la început si a modelat mai apoi, din noroiul lacului, primele fiinte adevarate: oamenii.

Dar cine este acest Viracocha pe care misio­narii spanioli s-au chinuit asa de mult sa îl scoata din memoria popoarelor an­dine? Enigmatica sa efigie orneaza celebra „Poarta a Soarelui”. El mai este cunoscut si sub numele de Viracocha Kon Tiki si este însotit de nenumarate alte divinitati, atât masculine cât si feminine. Dupa ce si-a distrus de patru ori creatia, pe care a con­si­derat-o imperfecta, cu inun­datii cumplite si in­cen­dii, Viracocha a reusit pâna la urma sa creeze cu­plul primordial: „Manco Capac si Mamma Oello”, venerat si în prezent de catre locuitorii insulelor lacului.

Exista foarte multe ipoteze în legatura cu originea lui Viracocha. Dar toate sunt de acord ca este vorba despre un zeu venit din alte parti. Vi­racocha este de multe ori descris având barba si pielea alba. Se spune chiar ca a lasat în urma sa o des­cen­denta aparte si unii andini ce locuiesc pe insule sunt mai înalti ca ve­cinii lor si au pielea mai deschisa la cu­loare. În plus, conform cronicilor in­case, ur­ma­sii lui Vi­racocha, nu­mitii „ayma­ras”, care s-au stabilit pe Insula Soarelui, erau nu­miti si „oamenii-con­dor”, pentru ca puteau zbura.

Palatul de pe fundul lacului

Daca dam crezare le­gendelor locale culese de catre cronicarii spanioli înca din secolul al XVI-lea, orasul „oamenilor-condor” s-ar afla, astazi, pe fundul lacului. Indienii care locuiesc pe insulele din Titicaca stiu ca drumul care porneste de pe mal si se scufunda în lac, ajun­gând pâna pe fundul sau, duce la un urias palat scufundat si el, si la multe alte ruine. Multi dintre batrânii ce locuiesc în satele de pe malul lacului, în majoritatea lor centenari, marturisesc ca, în timpul unor secete cumplite, au vazut apele lacului secând asa de tare, încât a iesit la suprafata un întreg oras. Pentru ei, orasul înghitit este al unuia dintre „Zapanas”, regii oa­menilor-zburatori.

Legendele orasului înghitit, dar si ale comorilor fabuloase despre care se spune ca sunt ascunse undeva pe fundul lacului Titicaca, au atras multi aventurieri dornici sa se îmbogateasca, dar si câtiva cercetatori foar­te importanti. Astfel, comandantul Cousteau a în­tre­prins o expeditie submarina, pentru a studia fundul lacului, dar se pare ca nu a cautat în locul în care tre­buia, pentru ca nu a gasit nimic. Totusi, el a declarat ca: „Este posibil ca astfel de ruine sa existe, îngropate sub stratul de noroi de pe fundul lacului, ce are o gro­sime de 30-40 de metri si care creste continuu datorita aluviunilor din munti”.

În cautarea comorilor pierdute

În cea de-a doua jumatate a secolului XX, au avut loc mai multe tentative de explorare a fundului lacului Titicaca. În 1956, Mardoff, un scufundator finantat de un bolivian bogat, a încercat sa descopere aurul inca­silor din strafundul apelor. Tinta cautarilor o reprezenta mai ales imensul lant de aur al regelui Huascar, masurând peste 200 de metri lun­gime, care a fost scufun­dat în lac pentru a scapa de lacomia spaniolilor. Dar scafandrul l-a cautat degeaba, desi povestile locale îi certifica existenta, furnizând amanunte con­crete: ele spun cum a fost construita special o barca imensa, cu ca­re lantul urias a fost transportat pâna în mijlocul la­cului. Mardoff s-a scufundat de sute de ori, dar nu a desco­perit absolut nimic. Un fapt normal dupa opinia specialistilor, pentru ca, daca exista cu adevarat, aurul incasilor ar trebui sa fie îngropat sub straturile uriase de mâl depuse pe fundul lacului în prezent. Dar Mardoff a descoperit ceva ce nu cauta: un oras urias, odihnindu-se la 30 de metri adâncime sub ape, chiar la gura râului Escona, mascat de niste alge uriase.

Ruinele imense sub apele lacului fuse­sera semna­la­te înca din 1937, de catre ar­heologii peruvieni si de ma­ri­­narii ce navigau pe lac. Alte observatii ale unor cala­tori straini si ale unor sca­fandri amatori s-au adaugat numeroaselor povesti ale in­dienilor obisnuiti sa navi­ghe­ze pe apele lacului. Aces­tia au vazut de mai multe ori, în perioadele de mare seceta, pereti si drumuri pa­vate desenându-se printre algele verzi. Fundul lacului pare sa fie presarat de vestigii ale unei arhitecturi foarte vechi. Legendele pescarilor spun ca aceste ruine sunt bântuite de fantomele unor fiinte ciu­date, care îi trag la fundul apei pe navigatorii rataciti.

Coordonat de catre savantul rus Igor Malinowski, un scufundator argentinian pe nume Ramon Avella­ne­da a explorat la rândul sau apele lacului. Expeditia a fost un succes, pentru ca el a descoperit un drum pie­truit, ce se întinde pe câ­teva sute de metri, paralel cu coas­ta, cât si un ansamblu complex de ziduri mega­litice, pe care cercetatorii au reusit sa le filmeze. O explorare mai recenta, întreprinsa de catre un cercetator bolivian, Edu­ardo Pareja, în octombrie 2010, a detectat o vasta structura arhi­tec­turala, lunga de 200 de metri si lata de 40, ce ar putea fi vestigiile unui tem­plu sau ale unui palat. În pre­zent, se pregatesc investitii im­por­tante pentru a studia mai îndea­proa­pe aceste ruine care sunt o proba indubitabila despre existenta unui mare oras scufundat în urma cu milenii.

Discurile zburatoare

Când comandantul Cousteau a aparut pe apele lacu­lui Titicaca cu celebrele sale batiscafuri, locuitorii insule­lor au început, dintr-o data, sa-si aminteasca des­pre alte obiecte asemanatoare pe care le-au vazut dea­supra lacului si a Anzilor Cordilieri. Într-adevar, în perioada respectiva, fusesera observate foarte multe obiecte zburatoare deasupra regiunii. Indienii spun ca au vazut „discos voladores” pe cerul Anzilor…

Fiind anal­fabeti, nu se presupune ca au fost influentati de ceea ce s-a scris în ziare. Aceste aparitii repetate au fost, într-adevar, subiect de prima pagina pentru toate co­tidienele epocii. Unii dintre ufologi cred chiar ca Anzii sunt una dintre bazele favorite ale vizita­torilor veniti din spatiu. O expeditie chiliana a descoperit la sfârsitul anilor 60 doua mari platforme cir­cu­la­re, pavate fiecare cu 263 de blocuri de piatra imense, cân­tarind 10 tone, taiate în lava si ajustate cu o precizie incredibila. Expeditia a trebuit sa se lupte patru zile cu o furtuna de zapada pentru a ajunge în aceasta zona, aflata la 3200 de metri altitudine, fata în fata cu vul­canul Descabezado Grande. Dar ceea ce i-a intrigat cel mai tare pe membrii expeditiei au fost urmele negre, radioactive, descoperite la suprafata acestor arii.

Localnicii indieni spun ca aceste platforme ar as­cunde baze subterane, de unde, uneori, se aud zgomote ciudate si se vad lumini stranii. Ei fac o legatura directa între aceste platforme si „discos voladores”, discurile zburatoare care ate­rizeaza si se ridica de pe acele plat­forme stralucind precum soarele. Ei mai spun ca stra­mo­sii lor povesteau frec­vent despre aceste obiecte zbura­toa­re, care aterizau chiar si pe vulcani. În orice caz, aceste baze nu par sa fie re­cente. În de­partare, pe coasta muntelui, se deschide o grota vasta, chiar la 1500 de metri altitudine. In­di­enii spun ca ea comunica direct cu o alta plat­forma situata în apro­piere de Ti­ticaca.

Poarta Soarelui

„Poarta Soarelui” este un imens monolit de andezit vul­canic, cântarind peste 12 tone, masurând 4 metri pe 3. El se înalta izolat si solitar, nefiind in­clus în nici o structura arhi­tecturala, neconducând la nici un alt palat sau sanctuar, des­chi­zându-se, pur si sim­plu, spre infinitul re­giunii Altipla­no.

Poar­ta de piatra este braz­data de niste litere foar­te ciu­date. Unii cercetatori, precum rusii Jikov si Kazantev, vad în ele un calendar venusian vechi de peste 15.000 de ani. În cen­trul frontispiciului se afla un personaj ciu­dat, care este iden­tificat de multi drept Vi­ra­cocha, zeul civili­zator, care a creat pri­mii oameni pe o insula a lacului Titicaca. Ace­le litere stranii ar putea fi ast­fel un calendar secret, ce pre­vine uma­nitatea despre cata­clis­­mele ce vor urma, la fel ca si celebrul calen­dar mayas.

Toate pre­su­punerile ramân po­sibile atâta timp cât scri­erea nu a fost dez­legata.

Arheologul Kauf­mann Doig crede ca sub Poarta Soarelui se ascunde o uriasa sala subterana. Sa fie vorba despre un mormânt? Un sanctuar? Jefuitorii de morminte care au devastat situl timp de mai multe secole poate ca l-au descoperit deja si l-au golit de bogatii.

Ceea ce se stie cu siguranta este ca existau retele complexe de canalizare si subterane ce mergeau spre insulele sacre, spre lac. Multi cauta­tori de aur s-au pierdut acolo, unii dintrei ei au murit, iar altii au iesit din labirint dupa zile si zile de ratacire, pe jumatate ne­buni.

Se spune chiar ca unele dintre aceste nenuma­rate subterane duc la niste sali imense si ca întreaga retea s-ar întinde pâna la Cuzco, aflat la 400 de kilo­metri distanta. Spaniolii au blocat cele mai multe din in­trarile în acest labirint, cele foarte putine care au ramas fiind cunoscute doar de catre indieni.

Legendele transcrise si comen­tate de catre cronicarii spanioli vor­besc despre cranii imense, exhumate, dotate cu dinti mari. Alte traditii descriu uriasi cu pielea alba si cu barba mare si rosie. Sa fie vorba despre vi­kingi? Jacques de la Maya, scriitor si radiestezist, pre­tinde ca vikingii s-au in­filtrat pâna în America de Sud si au dat nastere la casta regala a pri­milor incasi. Alti arheologi si cercetatori afirma ca ar fi vorba despre opera atlantilor, pentru ca principiile arhi­tec­tonice sunt identice: utilizarea unor blocuri enorme de piatra pentru ridicarea sanctuarelor, despre care nici astazi nu se stie exact cum au fost duse la fata locului.

La fel s-a întâmplat si la Stonehenge, în cazul templelor din Malta, al teraselor de la Baalbek, al sanctuarului din Tur­cia, de la Kobekli Tape, cu o vechime de peste 12.000 de ani. La fel sunt si unele temple din Egipt, din apropierea Sfinxului, ce par mult mai vechi decât piramidele construite de catre fa­raoni. Oare Tiahua­naco face parte din aceeasi civilizatie antedi­luviana, ui­tata si înghitita de potopul teribil de care vorbesc textele sacre?

O baza pentru „fratii din spatiu”?

Cea mai noua legenda legata de Titicaca vor­beste despre existenta sub apele lacului a unei baze terestre venusiene, care a atras pe malurile lui asa numita „fraternitate-alba”, for­mata din mari initiati, care au parasit Tibetul, dupa venirea chinezilor, ale­gând Titicaca drept nou refugiu, pentru a colabora cu ex­traterestrii în scopul per­fectionarii constiintei uma­ne.

Peruanul Luis Fer­nando Mostajo se pre­zinta ca pur­tator de cuvânt al extraterestrilor. El afirma ca a fost contactat pentru pri­ma oara în 1972, de catre un mentor al Marii Fraternitati, aflata sub apele lacului Ti­ticaca. Aco­lo s-ar afla o baza a „fra­tilor din spatiu”, veniti pe pamânt ca în urma cu zeci de mii de ani, pentru a aju­ta omenirea sa acceada la o noua constiinta.

Mos­tajo spune ca a fost man­datat de extra­te­restrii ca inter­me­diar în­tre ei si oameni. Con­form proorocirilor lui, 2013 este anul în care umanitatea va avea o no­ua constiinta de sine (oare?), mai apropiata de mediu si de credinta. Ca un argu­ment al teo­riilor sale, peru­vianul recomanda vizio­narea pe internet a unei înre­gistrari video (pe web-ul Daily Motion), care în­fatiseaza trei farfurii zbu­ratoare circulând dea­supra lacului Ti­ticaca.

formula-as

Bogdan

Per aspera ad astra