Sigiriya, capodopera arhitecturii asiatice din Sri Lanka

Cunoscut si sub numele de Simhagiri, imensul bloc de piatra care se inalta pâna la 370 de metri, ca si cum ar fi tâsnit spre cer din peisajul lin inconjurator pare un cub imens plantat acolo anume pentru a putea fi utilizat de catre om. Sigiriya (Stânca Leului) a fost pentru o scurta perioada capitala Sri Lankai medievale fiind o adevarata capodopera a arhitecturii asiatice si mondiale.

 Inainte de amenajarea asezarii apropiate Kassapa, situl Sigiriya era deja ocupat, dupa cum indica o serie de graffiti descoperite intr-o grota alaturi de o statuie a lui Buddha culcata, de 30 de metri, datând din sec.al II-lea i.Chr.

 La finele secolului al V-lea, regele Dhatusena (455473) a avut doi urmasi: Mogallana, fiul unei regine, si Kassapa, fiul unei consoarte de rang inferior. Când Mogallana a fost desemnat mostenitor al tronului, Kassapa s-a rasculat împotriva tatalui sau, pe care l-a luat prizonier, dupa care si-a alungat fratele în India. Dhatusena a fost zidit de catre Kassapa într-o încapere si lasat sa moara. Temându-se de razbunarea lui Mogallana, Kassapa a pus sa se ridice, în doar sapte ani, o noua resedinta, castel si fortareata, pe stânca Sigiriya.

Lucrarile de amenajare a noii capitale regale au durat putin in raport cu dificultatea si amploarea sarcinii de indeplinit. Daca pe inaltimile ametitoare ale „Stâncii Leului” a fost edificata fortareata in care accesul se facea doar printr-un tunel de forma gurii imense a unui leu, la baza blocului imens de stânca s-au inaltat doua rânduri de ziduri de aparare si santuri, la sud si est; pe laturile de nord si vest protectia era asigurata in mod natural, de hatisurile junglei, care puteau impiedica o invazie masiva.

 O alta ingenioasa realizare inginereasca si arhitecturala o constituie sistemul de alimentare cu apa a acestui cuib de vuluri, unde lichidul vital atât pentru oameni, cât si pentru superbele gradini amenajate aici sau pentru bazinele si fântânile „semanate” sub acoperisul cerului, a putut fi ridicat pâna la incredibila inaltime de 370 de metri, la o panta de curgere cu o diferenta de nivel de numai 50 de centimetri. Iar intregul mecanism a fost facut sa functioneze fara a fi nevoie de niciun fel de forta umana.

 În anul 491, Mogallana, în fruntea unei armate de mercenari tamili, a venit sa-si revendice tronul.

Kassapa si-a parasit citadela în fruntea armatei sale, calare pe un elefant, si si-a întâmpinat inamicul în câmp deschis. A pierdut batalia si s-a sinucis. Mogallana a redat Sigiriya calugarilor budisti, aceasta redevenind astfel un loc de meditatie si de rugaciune. Stânca a fost abandonata în 1155 si a fost redescoperita de englezi în anul 1828.

 Calificativul de capodopera atribuit fortaretei de pe „Stânca Leului” nu e câtusi de putin exagerat, solutiile gasite de arhitectii de acum doua milenii putând concura cu brio cele mai ingenioase idei actuale de exploatare la maximum a oricarui element natural de spatiu ori formatiune pietroasa naturala a mediului.

 Constructiile omului se ingemaneaza perfect cu fiecare coltisor de stânca, iar rezultatul este unul magistral. Nu intâmplator, Kassapa a ramas cumva autoexilat in fortareata sa timp de 18 ani, inconjurat de o curte mai degraba feminina, alcatuita din circa 1.000 de tinere curtezane si pazit de o armata vigilenta, in asteptarea intoarcerii fratelui razbunator, Mogallana. Care nu a lasat timpul sa treaca in van…

Bogdan

Per aspera ad astra