A existat cu adevarat seducatoarea regina din Saba?

A existat cu adevãrat seducãtoarea reginã din Saba? Douã cãrti sfinte , Biblia crestinã si Coranul o pomenesc. În viziunea casei regale apuse a Etiopiei un copil al reginei din Saba începe o dinastie care dureazã 2000 de ani. Conform ambelor scrieri copilul este conceput într-o noapte de dragoste consumatã între regina arabã si regele evreilor, Solomon I. Pânã la cãderea sa în 1974 împãratul Haile Selasii I al Etipoiei se putea sprijini pe o formularisticã ce îl desemna drept cel de-al 225-lea urmas al reginei din Saba si al regelui Solomon.

Dar stiinta este încãpãtânatã. Nu se multumeste cu mituri, cautã în schimb dovezi consistente. Doveditã momentan este dezvoltarea unei culturi sabaice in oaza Marib cam cu 1000 de ani i.Hr. dar realizarea respectivã se atribuie unui grup de tãrani. Cele mai vechi inscriptii care consemneazã existenta unui stat al Sabei dateazã din secolul al VIII-lea. Regele Solomon domneste însã între 965 si 926 i. Hr. Prin urmare istoria ne învatã cã primul stat sabaic ia nastere la decenii dupã domnia lui Solomon.

Cercetãtori renumiti precum John Philby s-au strãduit sã creeze o punte între istorie si legendã. Teoria lui Philby spune cã regina din Saba ar fi fost o femeie de origine nobilã dintr-un trib. Tribul sãu alcãtuit din arabi sabaici ar fi venit din Mesopotamia prin zona Siriei.

Atunci fiecare astfel de trib îsi numea cãpetenia rege/reginã. Regina ar fi ajuns la Solomon în Ierusalim pentru a plãti tribut marelui conducãtor. O parte dintre sabaici s-ar fi deplasat dinspre Mesopotamia spre sud-vestul Arabiei. Acolo s-ar fi stabilizat si ar fi înflorit amintirea unei anumite regine, pe care ar fi pãstrat-o vreme de secole.

În amintirea majoritãtii iemenitilor existã însã douã regine din Saba. Legendara reginã din Arabia Sauditã anticã se numeste Malika Bilqis. Ei i se atribuie templul ridicat în oaza Marib, dedicat zeului lunar Almaqah. Se pare cã a fost construit în secolele VIII-VII i.Hr. Pentru aceastã perioadã, ca de altfel pentru întreaga istorie a regatului sabaic, nu se poate dovedi prezenta unei regine.

Viata si stãpânirea celei de-a doua regine Bilqis (Malika cea tânãrã) sunt însã ceva mai bine documentate. Este vorba despre Arwa Bint Ahmed as-Sulayhi, fiica lui Ahmed, integratã în tribul Sulayhi. Un anume Ali Ibn Muhammad as-Sulayhi conduce o rãzmeritã în regiunea muntoasã din sud-vestul capitalei iemenite Sanaa, în 1047. Ba chiar reuseste sã punã mâna pe capitalã. Dusmanul sãu era un imam, un credincios care era totodatã un puternic conducãtor de triburi, dar care ca dinast legitimat religios nu controla decât o parte din zonã. Sprijinindu-se pe miscarea fatimido-siitã si pe resurse materiale puse la bãtaie de familia domnitoare din Egipt, Ali Ibd Muhammad devine sultan, controlând majoritatea Yemen-ului si regiunea de coastã a Mãrii Rosii.

Fiul si mostenitorul lui Ali, Al-Mukarram Ahmed, încheie în anul 1069 un contract de mariaj cu Arwa Bint Ahmed, o fatã din trib cu el. La numai cinci ani dupã aceasta, din cauza bolii apãsãtoare, sarcinile de stat revin sotiei sale. În 1074 Arwa se înfãtiseazã istoriei drept regina Malika. Ea mosteneste cu adevãrat regatul si se simte responsabilã fatã de poporul sãu, fapt recunoscut de politicienii din Yemen de azi. Unii spun cã ar fi cea mai însemantã conducãtoare a Islamului. Pentru a stabili care au fost de fapt legãturile dintre reginã si poporul sãu ne-ar trebui izvoare care lipsesc. Putem doar specula cã a avut de-a face cu lupte interne pentru tron si atacuri externe.

Lupte sangeroase s-au dus cu sigurantã între fidelii Malikei si najahizii care detineau un oarecare control asupra coastei Mãrii Rosii. Arwa îl poate învinge pe dusmanul sãu periculos, sclavul de odinioarã Najah, numai când ea însãsi se apropie mai mult de câmpul de bãtãlie. Pãraseste asadar capitala si transformã micul oras de munte Jiblah în resedinta sa. De acolo nu era decât o zi pânã la focarul conflictului. În afarã de asta, Jiblah, aflat pe o rocã de bazalt, era mai usor de apãrat.

Najah era din Etiopia. În timpul conflictului primeste ajutoare si de pe celãlalt mal al Mãrii Rosii, din Eritrea de azi. Acolo domnea un rege crestin. Multi dintre sustinãtorii Arwei vedeau în Najah nu doar un lider local care s-a rasculat, ci si un agent secret al Etiopiei crestine. Mai demult sabaicii au rãspândit credinta lor în tara de dinolo de Marea Rosie si au influentat mult stilul arhitectural, dar aceasta a fost înãbusitã de Islam si de crestinism. Ceva nu uitase însã de poporul iemenit: cã de 500 de ani nu se eliberaserã incã teritorii de sub stapânirea etiopianã. De aceea Arwa Bint Ahmed era vãzutã atât ca o luptãtoare pentru libertate, cât si ca o apãrãtoare a dreptei credinte.

Stadiul actual al cercetãrii afirmã cã dupã schimbarea capitalei îi mai rãmân 51 de ani de domnie. Este sub semnul întrebãrii dacã s-a cãsãtorit vreodatã. Ar fi trebuit în acest caz sã împartã controlul statal cu un bãrbat, probabil dintr-un trib rival. În 1138 se pare cã moare la de 88 de ani, în Jiblah. Malika este îngropatã în moscheea localã. Dinastia Sulayhidã nu a supravietuit mult timp dupã decesul sãu, din cauza luptelor civile. Dar secolele stãpânirii sulayhide reprezintã o perioadã înfloritoare atât pentru Yemen, cât si pentru zona Mãrii Rosii, Tihama. Atunci oamenii au început s-o desemneze drept Bilqis cea tânãrã.

Dacã Arwa însãsi s-a perceput ca o urmasã a reginei din Saba nu se poate spune. Dar o asemenea comparatie ar fi rãmas documantatã cumva. În Coran este mentionatã regina din Saba, dar ea nu are un nume concret. În timpul Arwei deja era de 200 de ani un obicei pentru învatati si poeti sã o numeascã Bilqis. Asa se înscrie în istorie Bilqis I, fondatoarea templului din Marib, iar celei de-a doua Bilqis poporul îi dedicã o formatiune naturalã: un con vulcanic lângã Hamam Damt, care si astãzi poartã numele de ”tronul lui Bilqis”.

Scriitorii o prefac în eroinã, ghizii în element turistic. Multe institutii din Yemen îi poartã numele. Dacã nu stim nimic sigur despre existenta ei din antichitate, acum stim sigur cã existã în prezent. Bilqis cea Tânãrã este si un simbol al emancipãrii feminine. S-au întreprins deja câtiva pasi în acest sens, pentru cã femeia are si drept de vot activ, acces în Parlament sau în fuctii din aparatul de stat. La sute de ani dupã antichitatea pãgânã, regina din Saba câstigã mai mult în însemnãtate în ideologia islamicã.

 

Bogdan

Per aspera ad astra