Enigmele din Muntii Buzaului. Disparitia misterioasa a doi alpinisti braileni

In 1981, când sistemul de interventie pe echipe nu exista înca si protocoalele de colaborare erau nesigure, Departamentul Zero (departament din cadrul Securitatii care se ocupa cu fenomene paranormale) a fost solicitat sa intervina într-o zona muntoasa, în apropiere de Intorsura Buzaului.

Zona era foarte retrasa si aproape nelocuita. Doi frati alpinisti se antrenau escaladând o stânca înalta si relativ izolata de masivul muntos. Peretii ei erau foarte abrupti, formând în partea de sus chiar o plomba, ceea ce a constituit o adevarata provocare pentru cei doi alpinisti.

Unul dintre frati a urcat pana pe la trei sferturi din înaltimea stâncii, unde a observat niste semne bizare sapate în piatra si aproape complet erodate de trecerea timpului. Când a ajuns sus, pe platforma îngusta a stâncii, s-a aplecat si a ridicat un obiect ciudat de culoare galbena, care semana cu un lant. In clipa urmatoare a disparut brusc sub privirea înmarmurita a fratelui sau care se afla pe sol, la baza stâncii.

A fost alertata Militia locala si au fost anuntati parintii, la Braila. Initial, autoritatile l-au banuit pe cel care i-a chemat ca le ascunde adevarul. Chiar l-au amenintat, crezând ca-si bate joc de ei.

Probleme s-au accentuat cand fratele disparutului, fost alpinist, a escaladat si el stânca, a ridicat obiectul respectiv si a disparut instantaneu în fata a mai mult de zece martori.

Cazul a luat o turnura periculoasa

Au sosit imediat la fata locului mai multi ofiteri de Securitate de la Bucuresti, care au anuntat Departamentul Zero în aceeasi seara. Zona a fost izolata de catre o echipa militara pe o raza de o suta de metri în jurul stâncii. Reprezentantii unei alte Directii din Securitate s-au ocupat în urmatoarele zile cu dezinformarea satenilor si linistirea martorilor oculari.

Dosarul ultrasecret al evenimentului respectiv a ajuns sa fie cercetat de presa dupa Revolutie.

Situatiile de acest gen, care nu pot fi blocate informational în mod complet de la început, sunt înregistrate cu un cod special si sunt numite „evenimente de tip K”. Ele reprezinta de obicei situatii limita, care nu pot fi prevazute în totalitate sau care dau nastere la diverse alte complicatii.

În zilele urmatoare au survolat cu elicopterul stânca respectiva; „obiectul” era, de fapt, un gen de pârghie ancorata în piatra stâncii, fara a se putea stabili însa cine, cum si de ce a realizat aceasta. Scrierea de pe peretele stâncii a ramas complet necunoscuta, chiar daca au fost trimise numeroase fotografii cu semnele respective, pentru a fi studiate la cele mai prestigioase institutii de profil din lume. Desi existau anumite similitudini de forma, nimeni nu a putut totusi sa gaseasca o corespondenta clara cu vreuna dintre scrierile din antichitate.

Pareau foarte vechi, dar înca se mai observau, fiind în mare parte acoperite de muschi de stânca. Fiind pe atunci oarecum lipsiti de experienta si presati de panica creata, cei responsabili au decis sa dinamiteze stânca, însa ulterior s-a aflat ca acela a fost un ordin dat de puterea de la Bucuresti.

In prezent locul este complet curatat. Cei doi barbati disparuti nu au mai revenit niciodata. Foarte interesant a fost faptul ca, dupa ce au aruncat stânca în aer, în locul ei a continuat sa ramâna un contur straveziu de culoare verde deschis, ca un abur usor. Dupa câteva zile, însa, a disparut si el.

O confirmare a acestor evenimente (descrise de Radu Cinamar în cartea sa, aparuta în vara anului 2004) o gasim chiar într-un cotidian (ziarul Ziarul) unde se relateaza pe larg despre misterioasele disparitii. Interesant este faptul ca articolul respectiv de pe ziarul „ziarul”, nu mai este disponibil. Oare de ce?

Iata un citat semnificativ: „O prima referire la astfel de disparitii face Dan Fodor, în Monitorul de Iasi. El relateaza despre doi braileni (sursa reporterului i-a cerut sa nu le dezvaluie numele), care, în anul 1980, au plecat spre catunul Nucu, dar, într-un loc numit „La Tâharie”, unul dintre ei s-a gândit sa faca o urcare pe una dintre stâncile cu forme ciudate din zona. Folosind echipamente de alpinism, tânarul a urcat pâna în vârf, de unde a strigat la prietenul sau:

„Uite ce am gasit!”.

S-a aplecat, a ridicat ceva ce parea a fi un lant metalic si… a disparut. O vreme, cel ramas jos a asteptat ca prietenul sau sa termine cu glumele, apoi s-a convins ca s-a întâmplat ceva cumplit. L-a anuntat pe fratele disparutului, care a sosit din Braila cu o echipa de zece insi, câtiva dintre ei lucrând în Ministerul de Interne. Chiar fratele disparutului a urcat pe stânca. A gasit si el lantul metalic, pe care l-a ridicat si… a disparut si el.

Nimeni n-a mai îndraznit sa repete „figura”. Cei doi frati, cautati în zadar prin împrejurimi, n-au mai aparut niciodata.

În primavara anului 1990, Cezar Brad a fost numit director tehnic al Departamentului Zero, iar în 1992 au fost clarificate raporturile dintre DZ si Presedintia României. Seful statului a ordonat subordonarea totala si politizarea DZ; însa Cezar i-a prezentat câteva din realitatile socante care au fost descoperite de-a lungul timpului si implicatiile lor enorme în stabilitatea tarii, astfel încât buimaceala Presedintelui a facut loc unui acord asemanator celui vechi, în care DZR este cvasi-independent.”

Pornind de la aceste date concrete, dezvaluite si de alte persoane implicate la vremea respectiva in astfel de activitati, descoperim ca „evenimentele K“ ale misteriosului Departament Zero al Securitatii se confunda cu activitatile acelei unitati de paranormali a Armatei, cu baza in Muntii Buzaului, subordonata generalului Ilie Ceausescu.

Cercetatorul Vasile Rudan, specialist in perceptie extrasenzoriala, a lucrat sub contract strict pentru aceasta unitate. A condus experimente extrasenzoriale cu copii superdotati, iar rapoartele, fotografiile si negativele, precum si filmele erau predate unitatii respective. Nu avea voie sa opreasca nimic. La inceputul anilor ’80, Vasile Rudan s-a aflat intr-o situatie de-a dreptul jenanta. Tocmai terminase un experiment, pregatise raportul si filmele, cum facea de obicei, urmand sa le predea.

Dar, surpriza! Si-a gasit camera unde se cazase in Bozioru – catun Nucu – devastata si toate materialele disparute, in mapa fiind pusa maculatura. Cine i le furase? Norocul lui a fost ca si cei din unitate observasera niste personaje foarte curioase, dotate cu jeep-uri Aro si statii de comunicatie, dotari specifice Securitatii, care monitorizau activitatile din Bozioru.

Tinem sa precizam ca vortexul din Bozioru nu are nici o legatura cu experimentele militare supervizate de gen. Ilie Ceausescu, nimic in comun cu „Experimentul Philadelphia“ sau „Proiectul Montauk“, „ocultii“ generalului doar profitand de particularitatile zonei pentru a-si imbunatati performantele metapsihice.

Zona catunului Nucu din Buzau, unde au avut loc disparitiile, este cunoscuta datorita complexului de biserici si chili rupestre, datand chiar din perioada geto-daca. Aproximativ 30 de lacasuri de cult, sapate in roca, bogat ornamentate si greu accesibile, au fost in trecut locuri de refugiu pentru calugarii prigoniti.

Bogdan

Per aspera ad astra