Animalul care a devenit zeu

Acum 70.000 de ani, Homo sapiens era inca un animal neinsemnat care isi vedea de treburile lui intr-un colt al Africii. In urmatoarele milenii s-a transformat in stapanul intregii planete si teroarea ecosistemului. Astazi este pe punctul de deveni zeu, gata sa dobandeasca nu doar tineretea vesnica, ci si capacitatile divine de a crea si a distruge.

Din nefericire, regimul sapiens pe Terra a produs pana acum prea putine lucruri de care sa putem fi mandri. Am pus stapanire pe ceea ce ne inconjoara, am sporit productia de hrana, am construit orase, am fondat imperii si am creat retele comerciale vaste. Dar am scazut noi cantitatea de suferinta din lume? De nenumarate ori, cresterile masive ale puterii omenesti nu au ameliorat neaparat bunastarea individuala a sapiens-ilor, provocandu-le de obicei suferinte imense altor animale.

In ultimele cateva decenii am facut in fine progrese reale in ceea ce priveste conditia umana, reducand foametea, epidemiile si razboaiele. Totusi, situatia altor animale se deterioreaza mai repede decat oricand inainte, iar imbunatatirile in ceea ce priveste soarta umanitatii sunt prea recente si fragile ca sa fim siguri de ele.

Mai mult, in ciuda lucrurilor uimitoarepe care oamenii sunt capabili sa le faca, ramanem nesiguri in privinta scopurilor noastre si parem sa fim la del de nemultumiti ca intotdeauna.

Am avansat de la pirogi la galere si de la vapoare la navete spatiale, dar nimeni nu stie incotro mergem. Suntem mai puternici decat oricand inainte, dar nu prea stim ce sa facem cu toata aceasta putere. Insa si mai rau, oamenii par sa fie mai iresponsabili ca oricand. Ajunsi prin forte propii zei carora nu le tin companie decat legile fizicii, nu trebuie sa raspundem in fata nimanui. In consecinta facem prapad printre celelalte animale si in ecosistemul inconjurator, fara sa cautam altceva decat propiul nostru confort si divertisment si totusi neafland niciodata multumirea.

Singurul lucru pe care putem incerca sa-l facem este sa influentam directia pe care o urmeaza oamenii de stiinta. Insa din moment ce s-ar putea sa fim curand capabili sa ne cream si dorintele, adevarata intrebare care ne sta in fata nu este ”Ce vrem sa devenim?”, ci ”Ce vrem sa vrem?”. Cei care nu sunt speriati de aceasta intrebare probabil ca nu au reflectat suficient la ea…

Exista ceva mai periculos decat niste zei nemultumiti si iresponsabili care nu stiu ce vor? 

(Yuval Noah Harari-Sapiens, scurta istorie a omenirii)

 

Bogdan

Per aspera ad astra