Descoperiri arheologice ciudate

Arheologia este una dintre cele mai grele misiuni din lume. Având la îndemâna doar câte un fragment de os, un papirus pierdut sau o unealta îngropata la câtiva metri sub pamânt, cercetatorii trebuie sa recreeze istoria si trecutul civilizatiei umane. Ei aseaza aceste elemente ca într-un mare joc de puzzle, iar imaginile prind – încet, încet – contur.

Cu toate acestea, uneori descopera piese care nu se potrivesc nicaieri în imaginea de ansamblu conventionala. În astfel de momente, munca lor devine si mai grea, deoarece trebuie sa descifreze locul si rolul acestor obiecte. Iata, asadar, câteva descoperiri arheologice ciudate si inexplicabile care, în loc sa ne furnizeze raspunsuri, deschid o uriasa lista de întrebari.

Sabia infipta in piatra

În capela Montesiepi din regiunea italiana Toscana se afla un artefact pe care nimeni nu si-l explica. O sabie grea, de fier, este înfipta într-o lespede de piatra si nu mai poate fi scoasa de acolo. Potrivit legendelor, sabia i-ar fi apartinut unui nobil din secolul al XII-lea, pe nume Galgano Guidotti.

Dupa ce în tinerete a fost cavaler, în 1180 Guidotti a decis sa urmeze învataturile lui Isus. S-a retras în apropierea orasului sau natal, unde a trait ca pustnic. Se spune ca, într-o zi, a început sa aiba viziuni cu Arhanghelul Mihail. Într-una din aceste viziuni, Mihail i-ar fi spus lui Guidotti sa renunte la toate posesiunile materiale.

Guidotti i-ar fi raspuns ca a face asta e aproape la fel de dificil ca a sparge o piatra în doua. Pentru a-si demonstra afirmatia, Guidotti si-ar fi înfipt sabia într-o bucata de piatra. Spre surprinderea lui, sabia a trecut prin piatra „ca prin unt”.

La scurt timp dupa ce a avut aceasta viziune, un cal ratacit l-ar fi dus pe Guidotti chiar în locul pe care-l vazuse în viziune. Legenda spune ca pustnicul a dorit sa marcheze momentul punând în locul respectiv o cruce. Neavând nimic de lemn la îndemâna, Guidotti si-ar fi înfipt sabia în piatra, exact ca-n viziune. Ea s-a blocat acolo si a ramas asa pâna în zilele noastre.

În anul urmator, Guidotti a murit, iar în 1185 Papa Lucius al III-lea l-a declarat sfânt. În jurul pietrei strapunse de sabie a fost construita capela Montesiepi. Potrivit relatarilor, numerosi oameni au încercat sa fure sabia, dar fara succes. De altfel, la capela pot fi vazute mâinile mumificate ale unui hot care a încercat sa scoata sabia din piatra, dar a fost atacat de lupi.

Manuscrisul de cupru

Manuscrisul de cupru este unul dintre Manuscrisele de la Marea Moarta. El a fost descoperit în Pestera 3 de lânga Khirbet Qumran, dar este semnificativ diferit de celelalte. În timp ce celelalte manuscrise au fost scrise pe pergament sau papirus, acest manuscris este scris pe… o tablita de cupru.

De asemenea, spre deosebire de celelalte, manuscrisul de cupru nu este o opera literara, ci o adevarata harta a comorilor. În manuscris sunt mentionate mai multe locuri în care ar fi fost îngropate obiecte de mare valoare.

Potrivit textului, 64 de comori au fost „împrastiate” în Ierusalim si în Desertul Iudeei, pentru a le proteja de invadatori. Comorile nu includ doar artefacte religioase, ci si o cantitate uriasa de aur, argint si monede. Nimeni nu stie cu exactitate cât valoareaza aceste obiecte deoarece manuscrisul nu a putut fi tradus în întregime.

Totusi, arheologii estimeaza ca, daca aceste comori chiar exista, valoarea lor ar fi una foarte mare. Bucatile de text care au fost traduse ofera indicatii destul de precise. Problema e, de fapt, ca ele sunt chiar prea precise, facând referire la bazine, rezervoare si pasaje subterane. Din pacate, aceste repere nu mai exista în zilele noastre, iar comorile sunt foarte greu de reperat.

Statuile de piatra din Indonezia

Si în insula indoneziana Sulawesi au fost facute niste descoperiri arheologice ciudate, pe care înca nu le putem explica. Cercetatorii au descoperit aici aproximativ 400 de megaliti de piatra despre care nu se stie mai nimic. Unii au doar câtiva centimetri, altii au peste 4.4 metri înaltime, iar o parte dintre ei au forma umanoida.

Altii au forma unor bazine, a caror utilizare este, si ea, o enigma. Tot aici mai exista câteva lespezi de piatra, care ar fi putut functiona ca altare. Din pacate, informatiile despre constructorii si scopul acestui complex sunt aproape inexistente.

Civilizatia care l-a creat n-a lasat în urma nimic scris, iar la fata locului n-au fost gasite ramasite omenesti. Deoarece datarea cu carbon este imposibila, nu se poate estima când au fost construite ciudatele sculpturi. Cu toate acestea, recent, arheologii au descoperit pe insula câteva unelte, vechi de peste 110.000 de ani. Ei presupun ca cei care le-au confectionat ar putea fi un trib izolat.

”Flamanzii din Saqqara”

Grotesca sau minunata? Nepretuita sau lipsita de valoare? O piesa antica rara sau un fals grosolan? Timp de peste 10 ani, Universitatea Concordia din Canada a încercat sa stabileasca originile acestei sculpturi misterioase. Cândva parte Colectiei Diniacopoulos de piese antice mediteraneene, aceasta statuie se afla în posesia universitatii din 1999.

Sculptura, cu înaltimea de 67 de centimetri, ce prezinta urme de pigmenti, înfatiseaza doua personaje nude, cu capete disproportionat de mari, asezate fata în fata. De asemenea, prezinta mai multe inscriptii indescifrabile, într-o limba necunoscuta. Cu siguranta, statuia este una dintre acele descoperiri arheologice ciudate care vor cotinua sa stârneasca dezbateri în lumea arheologiei.

Pâna acum, nicio autoritate în domeniu nu a putut stabili originile acestei statui. Unii specialisti sunt de parere ca statuia dateaza din perioada când înca evreii nu fusesera alungati din Egipt. Altii, în schimb, sunt de parere fie ca statuia provine dintr-un mormânt egiptean predinastic, fie ca este un fals grosolan.

Vincent si Olga Diniacopoulos, care au strâns o colectie impresionanta, ce astazi este raspândita în mai multe muzee din întreaga lume, au dus statuia în Canada. Denumita „Înfometatii din Saqqara” sau „Flamânzii din Saqqara”, sculptura a fost expusa în anii ’50, la o galerie privata din Montreal.

Numele Saqqara face referire la un enorm cimitir din capitala Egiptului Antic, Memphis. Cu toate acestea, legatura dintre statuie si aceasta regiune, precum si motivul pentru care a fost astfel denumita ramân un mister.

Zidul Khatt Shebib

Un zid lung de 150 de kilometri, care se întinde de-a lungul desertului Iordaniei, este urmatorul pe lista cu descoperiri arheologice ciudate. Structura a fost descoperita în Iordania în 1948, de un diplomat englez pe nume Sir Alec Kirkbride, în timpul unei calatorii cu avionul.

Astazi, aproape 70 de ani mai târziu, istoricii si arheologii sunt înca uimiti de amploarea zidului Khatt Shebib. Masiva structura se întinde dinspre nord-nord-est înspre sud-sud-vest, pe o distanta de 106 kilometri. Zidul este dublat, pe alocuri, de un zid paralel, întregul sistem având 150 de kilometri.

Desi în prezent din zid a ramas doar o „dâra” de pietre la nivelul solului, în vremurile bune el pare sa fi avut aproximativ 3 metri înaltime. Întrebarea fireasca ce se pune este: când a fost construit zidul Khatt Shebib? Arheologii nu detin un raspuns clar.

Ei estimeaza ca zidul a fost construit între 300 î.Hr. si 750 d.Hr. În ceea ce priveste utilitatea lui, exista mai multe ipoteze. Unii cred ca Khatt Shebib a fost folosit drept adapost pentru vânatori si calatori sau ca punct de observatie. Altii sustin ca zidul ar fi servit drept linie de demarcatie între doua tipuri de triburi: agricultorii, care ar fi trait la vest de zid, si vânatorii nomazi, de cealalta parte.

Bogdan

Per aspera ad astra