Cateva greseli pe care adultii le fac in educatia copiilor

Un psiholog a declarat: „Ori de câte ori ai ocazia ia-ti copilul de mâna!”

Tot ceea ce facem în viata copiilor nostri, se întoarce ca un bumerang. Daca copilul creste cu încredere, el va învata sa aiba încredere în altii. Daca copilul este iubit si sustinut, el însusi devine atent si grijuliu.

Sunt câteva greseli catastrofale pe care adultii le fac, sub influenta furiei sau indiferentei, fara sa se gândeasca ce fel de consecinte pot avea ele în sufletul copiilor.

Ne jignim puternic copilul atunci când:

Nu îi întelegem!

La 13 ani m-am îndragostit. Andrei era eminent si mândru de sine. Mie mi se parea baiatul ideal. El însa nu-mi acorda nicio atentie, iar eu plângeam. Mama, încercând sa ma linisteasca, îmi spunea: „Nu-i nimic! O sa îti treaca într-un an-doi!” Eu însa nu-mi doream ca dragostea sa treaca.

Nu îi sustinem!

Micul Caruso a venit de la scoala plângând: „Mama! Profesorul de muzica mi-a spus ca am o voce oribila!”. Îmi este greu sa ma gândesc ca lumea nu ar fi auzit niciodata de marele tenor, daca mama lui nu i-ar fi spus: „Copilul meu! Nu asculta pe nimeni! Cânti minunat! Sunt sigura de asta!”. Spune-i copilului tau ca va reusi si sustine-l întotdeauna!

Îi comparam cu alti copii!

”Uite, Ana! E atenta si grijulie. Nu ca tine! Un adevarat dracusor :)!” Îti amintesti? Un singur lucru nu pot sa înteleg: ce vor sa obtina mamele care rostesc asemenea cuvinte? Doar ura fata de Ana…

Sa faci glume pe seama lor!

Am mers cu sora mea mai mica într-un magazin. Ea avea atunci 3 ani. Fata ei era verde din motive medicale: avea rujeola. Vânzatoarele, neavând ce face, au început sa faca glume pe seama ei. În acele momente, în cap aveam o singura idee: de unde sa iau o arma si sa le împusc…

Îi ofensam prin fapte si cuvinte

Eram în clasa a 8-a si ma consideram adulta si independenta. Într-o seara, rezolvam împreuna cu tata o problema de geometrie, la care nu gaseam solutie. Atunci tata mi-a dat o palma la fund. Nu a fost atât de dureroasa, pe cât de ofensatoare. Nu am vorbit cu el mult timp! El nu putea sa înteleaga ce m-a suparat atât de mult…

Strigam la ei când ne înfuriem!

Am fost martora la un caz îngrozitor. În parc, o mama furioasa si-a bruscat copilul si a început sa tipe la el. Niciodata nu voi uita acei ochi îngroziti de frica ai copilului care singur nu întelegea ce se petrece. Mi se pare ca apoi însasi mama s-a simtit penibil.

Îi ignoram!

E cel mai dur lucru! Un cercetator japonez a aratat asta întregii lumi prin experimentul cu plantele. Trei seminte identifice au fost plantate în trei ghivece. În fiecare dimineata, trecând pe lânga ghivece, profesorul saluta una dintre plante si-i spunea cuvinte frumoase. Cuvinte urâte si batjocoritoare erau rostite la adresa plantei din al doilea ghiveci. Cea de-a treia planta era pur si simplu ignorata: trecea pe alaturi fara s-o priveasca.

Nu este greu sa ne imaginam ce s-a întâmplat cu plantele peste o luna. Prima planta a crescut frumoasa, verde si a dat boboci. Cea de-a doua s-a uscat. Iar a treia nici nu a rasarit.

Copiii sunt asemeni acestor plante: parintii culeg doar ceea ce au sadit!

Acum priveste-ti copilul. Observa-i ochii dulci si zâmbetul care i-a ocupat toata fata. Acest omulet te iubeste neconditionat, orice dispozitie ai avea, cu sau fara cadouri, pentru ca tu esti mama sau tatal lui! Pentru zâmbetul lui, tu trebuie sa oferi tot ce ai pe aceasta lume!

Bogdan

Per aspera ad astra