Idolul Shigir, cel mai vechi cod secret descoperit pana acum

Oamenii de stiinta sunt aproape de efectuarea datarii precise a statuii Idolului Shigir, considerata a avea o vechime dubla fata de cea a piramidelor egiptene.

„Idolul” este cea mai veche statuie de lemn din lume, despre care se estimeaza ca a fost facuta aproximativ acum 9.500 de ani si pastrata ca într-o capsula de conservare în timp, într-o mlastina aflata în extremitatea vestica a Siberiei. Experta Svetlana Savchenko, în calitate de custode responsabil de Idolul Shigir, considera ca fetele structurii poarta informatii codate, inscriptionate de oamenii erei Mezolitice din Epoca de Piatra, privitoare la întelegerea lor asupra crearii lumii.

Savantii germani sunt aproape de efectuarea unei datari exacte – cu o marja de cinci decenii – a remarcabilului artefact, care este un exemplu uluitor al creativitatii omului stravechi. 

Acum, problema este dobândirea unei mai bune întelegeri în rândul oamenilor din mediul academic asupra simbolurilor si pictogramelor înscrise pe acest maiestuos idol din lemn de zada. Sculptura reprezinta una dintre marile comori ale Rusiei si se afla acum expusa într-un sarcofag special din sticla, în amplasamentul sau de permanenta – Muzeul de Istorie din Yekaterinburg, unde Savchenko lucreaza de mult timp ca cercetatoare.

Profesorul universitar german de preistorie Thomas Terberger a spus: “Nu exista o alta asemenea sculptura pe tot cuprinsul Europei. Studierea acestui Idol este un vis devenit realitate. Asteptam primele rezultate ale examinarii”

Profesorul Mihail Zhilin, cercetator aflat la conducerea Institutului de Arheologie din cadrul Academiei de Stiinte din Rusia, a explicat: “Studiem Idolul cu un sentiment de uimire. Acesta este o capodopera ce poarta o valoare si o forta emotionala gigantica. Este o sculptura unica, nu mai exista nimic altceva în lume care sa i se asemene. Pare, cu adevarat, plina de viata si, în acelasi timp, este foarte complicata.”

“Ornamentul este acoperit numai cu informatii criptate. Oamenii îsi transmiteau cunoasterea prin intermediul Idolului.”

Profesorul Zhilin este ferm convins ca vom putea ajunge la anumite concluzii privind nivelul de sofisticare al oamenilor care au creat aceasta capodopera, probabil prin cioplirea zadei cu ajutorul unei “linguri” de piatra, chiar daca detaliile codului ramân complet învaluite în mister pentru oamenii moderni.

Întrebat daca acei oameni traiau într-o stare de permanenta frica fata de marile forte ale unei naturi enigmatice (în ochii lor, n.trad.), profesorul a raspuns: “Nici vorba. Oamenii – sau omul – care a(u) creat Idolul traia(u) într-o armonie completa cu lumea, având o mare dezvoltare intelectuala si un complicat univers spiritual.”

“Este evident ca elementele de ornamentare geometrica aveau o semnificatie” a declarat Savchenko si Zhilin în explicatia oferita asupra stravechilor inscriptii ale Idolului.

“Dificultatea interpretarii consta în simbolismul polisemantic al însemnelor” – cu alte cuvinte, posibilitatea existentei unor sensuri multiple, înrudite. Conform etnografiei, o linie dreapta poate indica pamântul, sau orizontul – granita dintre pamânt si cer, apa si cer, sau hotarul dintre lumi.

“O linie ondulata sau în zig zag simboliza elementul acvatic, sarpele, sopârla, sau determina o anume delimitare. În plus, zig zagul semnala pericolul, concretizat, de exemplu, printr-o sulita. Crucea, rombul, patratul si cercul desemnau focul, sau soarele s.a.m.d.”

Savchenko si alti cercetatori din cadrul muzeului au afirmat ca, alaturi de alte scopuri, idolul a fost utilizat pentru navigatie, ca o harta timpurie. potrivit acestei teorii – care înca nu a fost cercetata pâna la capat – liniile drepte, cele valurite si sagetile aratau caile de a ajunge la destinatie, precum si numarul de zile aferente unei calatorii, liniile ondulate reprezentând caile acvatice, cele drepte, defileurile, iar sagetile, dealurile.

Autorul Petr Zolin, citând lucrarea stiintifica a lui Zhilin si Savchenko, a declarat: “Caracterele înscrise pe Idol nu pot avea o interpretare lipsita de echivoc. Daca acestea sunt imaginile spiritelor care locuisera în lumea umana în vremurile stravechi, atunci pozitia verticala a figurilor, (una deasupra celeilalte) probabil, au legatura cu ierarhia acestora.”

“Plasarea imaginilor pe planurile din fata si din spate ale Idolului pot indica faptul ca ele apartin unor lumi diferite. Daca sunt ilustrari ale unor mituri privind originea oamenilor si a lumii, aranjamentul vertical al imaginilor poate reflecta secventializarea evenimentelor. Ornamentele pot fi semne speciale care marcheaza importanta unor lucruri specifice.”

Idolul reflecta modul în care aratau acei oameni: având (ca trasaturi faciale, n.trad.) nasul drept si pometii înalti.

Impresia chipului principal, tridimensional, cu gura deschisa, este o înfatisare tipica aztecilor, însa, aceasta numai pentru ca o parte din nasul chipului principal este rupta. În total, Idolul prezinta sapte chipuri, dintre care sase sunt bidimensionale.

“Este clar ca aceste chipuri, împreuna cu ornamentarea, formeaza figuri separate” a scris Savchenko si Zhilin. “Atât pe planul din fata al Idolului, cât si pe cel din spate, exista trei chipuri. Aici, ele sunt plasate unul deasupra celuilalt, iar cea de-a saptea figura, superioara[…] conecteaza ambele laturi si desavârseste lucrarea.”

Unii au afirmat ca Idolul include exemple de scriere primitiva. Daca este adevarat, atunci acesta ar fi printre primele mostre de scriere de pe Pamânt. Însa, în aceasta privinta, nu exista un consens în rândul expertilor care au studiat statuia din Urali.

Idolul s-a conservat în circumstante de un noroc neasteptat, concretizate prin locul în care el a fost plasat în zona Muntilor Urali.

Pastrarea sculpturii s-a realizat “multumita unei combinatii de agenti antiseptici” a spus Zhilin. “Idolul a fost creat din zada fitoncidica, apoi, ‘conservat’ într-o balta cu turba, ce constituie un mediu acid anaerob, ce ucide microorganismele dezintegratoare si are, de asemenea, un efect de impermeabilizare.”

Oamenii de stiinta din cadrul Biroului de Stat pentru Patrimoniu Cultural din Bundesland folosesc spectrometria accelerata de masa (SAM), ce le permite sa compare analizele a cinci mostre microscopice de zada, extrase din Idol, cu date despre schimbarile climatice din ultimii 10.000 de ani.

Aceasta le va permite savantilor sa sa îsi dea seama când anume s-a dezvoltat zada de 159 de ani în care este sculptat Idolul.

Testele urmeaza ceea ce profesorul universitar Terberger a numit “o foarte reusita calatorie pe timp de vara” în care “am lucrat împreuna cu colegii nostri rusi de la Muzeul de Istorie din Yekaterinburg”.

Idolul a fost initial recuperat în ianuarie 1890 de lânga Kirovograd. Înaltimea sa este de circa 2,8 metri. Statuia a fost conservata de-a lungul mileniilor cu ajutorul unui strat de turba cu o grosime de 4 metri, pe locul unei mine aurifere în aer liber.

Lipsa sponsorizarii, pâna în prezent, a împiedicat efectuarea examinarilor corespunzatoare asupra acestei comori din Urali menite sa îi determine vechimea. Profesorul universitar Uwe Hoysner, din partea Institutului Arheologic din Berlin, a afirmat:“Idolul este cioplit în zada, care, dupa cum observam din inelele sale anuale, avea cel putin 159 de ani. Mostrele pe care le-am selectat contin informatii importante despre izotopii ce corespund epocii în care acest arbore s-a dezvoltat.”

Mostrele folosite pentru examinare au fost taiate în 1997. Idolul a fost extras în mai multe bucati din mlastina în care fusese conservat.

Profesorul universitar Dmitri I. Lobanov a combinat fragmentele principale pentru a reconstitui sculptura, însa, în 1914, arheologul siberian Vladimir Tolmachev a propus varianta prezentei reconstituiri prin integrarea unor fragmente anterior nefolosite.

În mod tragic, unele dintre aceste fragmente au fost ulterior pierdute, asadar, numai ilustratiile acestor fragmente realizate de Tolmachev s-au pastrat. Cu toate acestea, ele sugereaza ca înaltimea initiala a statuii fusese de 5,3 metri. O parte de circa 1,93 metri din statuie nu a rezistat revolutiilor si razboaielor din secolul XX si se poate vedea numai din desene.

Un aspect uimitor dezbatut de savantii rusi este cum a putut Idolul – înalt cât o casa cu un etaj – sa fie conservat în pozitie verticala.

Cei din cadrul muzeului considera ca statuia nu a fost niciodata plasata într-o cavitate sapata în pamânt pentru a o ajuta sa ramâna dreapta si ca era improbabil sa fie sprijinita de un copac, deoarece aceasta i-ar fi acoperit mai bine de jumatate din ornamente.

epochtimes-romania.com

Bogdan

Per aspera ad astra