O istorie mai putin stiuta. Primii artizani, inaintea lui Mihai Viteazul, ai unirii romanilor

Manualele de istorie îl prezinta pe Mihai Viteazu ca fiind artizanul primei uniri a provinciilor românesti, în anul 1600.

Importanta actiunilor sale a fost pusa în valoare prin intermediul operelor literare ale pasoptistilor, dintre care se remarca „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul” a lui Nicolae Balcescu. În perioada comunista, regimul ceausist îl aseza la loc de cinste pe voievod, în rândul conducatorilor de seama ai neamului românesc. De atunci, imaginea lui Mihai Viteazu nu s-a schimbat mai deloc, fiind prezent în memoria colectiva în aceeasi forma mitizata.

Se pare, însa, ca nu el a fost primul protagonist al unirii românilor, ci alte personalitati, mai mult sau mai putin cunoscute marelui public. Noi va vom prezenta doi dintre cei care au planuit unificarea provinciilor românesti si au transpus ideile în realitate. 

„Regatele Navarrei si Daciei, aflate sub stapânire turceasca, au fost cucerite, subjugate si înfrânte”

Unul dintre acestia (considerat a fi chiar primul) este Giovanni Battista Castaldo (1493-1563). Cariera lui a fost una impresionanta, remarcându-se prin calitatile sale ostasesti, în armata împaratului romano-german Carol Quintul. Castaldo urca rapid în ierarhia militara, obtinând, în anul 1546, gradul de general.

Cinci ani mai târziu, spaniolul a primit misiunea de a conduce trupele austriece în lupta antiotomana din Transilvania. În tot acest timp, majoritatea trupelor turcesti erau concentrate în Orient, cele din Ardeal putând fi usor de învins. Generalul Castaldo devine, astfel, conducatorul de facto al Transilvaniei, pentru o perioada de 5 ani.

În tot acest timp, Castaldo se implica în toate sferele de conducere ale Principatului, de la administratie si armata, pâna la domeniul politic. Astfel, noul conducator al Transilvaniei reuseste sa îi înlature de pe tron pe domnitorul Moldovei, Stefan Rares, si pe cel al Tarii Românesti, Mircea Ciobanul. În locul acestora au fost numiti apropiati ai generalului, care aveau, practic, rolul unor vasali aflati în slujba împaratului habsburgic.

Putem spune ca aceasta a fost prima unire a provinciilor în care populatia româneasca era majoritara. Ea l-a avut ca protagonist pe Giovanni Castaldo, care, cu aceasta ocazie, îsi atribuie titlul de „Restituor Daciae” („Unificatorul Daciei”). Mai mult decât atât, din aceasta perioada dateaza medalii, care prezinta, pe revers, urmatorul text în limba latina: „Captis Subactis Fusisque Regibus Navarae Daciae Et Olim Persarum Turcarum Duce” („Regatele Navarrei si Daciei, aflate sub stapânire turceasca, au fost cucerite, subjugate si înfrânte”).

În anul 1556, Castaldo este nevoit sa paraseasca Transilvania, pierzând puterea asupra teritoriilor cucerite în urm? cu doar 5 ani.

Sigismund Bathory – artizanul maghiar al unirii românilor

În anul 1595, Principele Transilvaniei, Sigismund Bathory (1572-1613), încheie un tratat la Praga, cu împaratul Rudolf al II-lea. Prin intermediul acestui document, Bathory dorea sa fie numit „Principe al Ardealului, Moldovei si Tarii Românesti”. Primeste aceasta titulatura, însa, sub o alta denumire si anume cea de „Principe Imperial”.

La scurt timp, Sigismund Bathory actioneaza pentru a-si pune în aplicare planul de aservire a Moldovei si Tarii Românesti. Într-o prima faza, reuseste sa-l înlature de la conducere pe domnitorul moldovean Aron Voda, dând ordin ca acesta sa fie otravit. Teritoriul dintre Carpati si Nistru intra, practic, sub stapânirea Principelui transilvanean.

În acelasi an, 1595, o delegatie a boierilor munteni, condusa de mitropoiltul Eftimie, pleaca spre Alba Iulia, din ordinul lui Mihai Viteazu. Intentia domnitorului Tarii Românesti era de a obtine sprijinul lui Sigismund Bathory în lupta antiotomana. Este semnat atunci un tratat de alianta cu Transilvania, care acorda muntenilor ajutorul cerut, însa cu o conditie: Tara Româneasca sa depuna juramânt de vasalitate fata de Sfântul Imperiu Romano-German, reprezentat prin Sigismund Bathory. Principele Transilvaniei devenea, astfel, conducatorul de facto al Tarii Românesti, în timp ce Mihai Viteazul trebuia sa se multumeasca cu rolul de loctiitor al tronului.

Prin urmare, Bathory reuseste sa aduca sub stapânirea lui atât Transilvania, cât si Moldova si Tara Româneasca, transpunând în realitate una dintre primele idei de unire a provinciilor locuite de români. Sigismund Bathory îsi atribuie acum titlul de „Serenissim principe al Transilvaniei, Valahiei si Moldovei”.

Tulburarile care au loc în Transilvania la sfârsitul secolului al XVI-lea, îl determina pe Bathory sa renunte, de mai multe ori, la tronul sau. În 1596, dupa esecul repurtat în Batalia de la Keresztes, Principele se retrage la Praga, iar uniunea realizata de el la nordul Dunarii de Jos se destrama. Doi ani mai târziu, la Medias, Sigismund renunta la tronul Principatului Transilvaniei, în favoarea varului sau, Andrei Bathory.

Dupa cum bine stim cu totii, urmatoarea încercare de unire a provinciilor românesti a apartinut lui Mihai Viteazul. De data aceasta, ideea i-a apartinut unui român, nu unui cotropitor. E important, însa, de stiut faptul ca înainte de Mihai Viteazul au existat alte încercari de unire, cum au fost cele ale lui Giovanni Castaldo si Sigismund Bathory.  Toate cele trei actiuni au avut efecte doar pe termen scurt, pentru ca idealul unirii tuturor românilor a fost îndeplinit de-abia în secolul XX, sub sceptrul regelui Ferdinand I. 

descopera.ro

Bogdan

Per aspera ad astra